„Alegeri-farsă” în Donbas, binecuvântate de Kremlin

La microfon Radu Benea și bine v-am găsit la ediția săptămânală a emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumar:

Alegeri ilegale în estul Ucrainei - opinii ale locuitorilor din stânga Nistrului și noutăți de pe frontul dezinformării cu ministrul ucrainean pentru problemele teritoriilor temporar ocupate. Cine sunt mercenarii grupării militare ruse „Wagner” care luptă în estul Ucrainei? Pe urmele lor au mers jurnaliștii Current Time TV.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri și o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute, redactate și prezentate de Lina Grâu.

„Alegeri-farsă” în Donbas, binecuvântate de Kremlin

***

Bugetul regiunii transnistrene a fost aprobat, joi, în prima lectură. Bugetul transnistrean este tradițional unul deficitar, în acest an cheltuielile depășesc veniturile cu peste 38%. Presa din regiune îl citează pe șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, care a anunțat că salariile și pensiile vor crește anul viitor cu 7%. „Această majorare a fost posibilă datorită creșterii economice din ultimii doi ani”, a declarat Martînov. Anunțul a fost criticat pe rețelele de socializare – internauții au amintit că anunțuri privind creșteri salariale de 7% au existat încă în 2017, dar promisiunile nu au fost onorate de administrație. Internauții au mai amintit și faptul că executivul de la Tiraspol a anunțat de mai multe ori de la începutul toamnei sosirea tranșei rusești de ajutor umanitar pentru suplimentarea pensiilor, transă care însă întârzie. Aceste suplimente nu au mai fost plătite din luna iulie.

În regiune, mărimea medie a pensiei, inclusiv cu adaosuri, este de 1.337 de ruble transnistrene, aproximativ 84 de dolari. În dreapta Nistrului, din 1 ianuarie, pensionarii care au venituri mai mici decât minimul de existență, adică sub 1.589 de lei, sau 93 de dolari, vor beneficia de o majorare a pensiei cu 10%. În regiunea transnistreană, 115 mii de persoane primesc pensii de la buget, numărul acestora a scăzut în prima jumătate a anului cu peste 3.000. Treizeci de mii de vârstnici din regiunea transnistreană primesc pensie din Federaţia Rusă. În ultimii patru ani, pensiile în stânga Nistrului nu au fost majorate. Între timp, moneda locală s-a depreciat cu peste 30%.

Banca centrală de la Tiraspol a stabilit coridorul valutar pentru anul viitor – acesta prevede o depreciere de 2,5% a monedei locale și va fluctua între 16,1 și 16,5 ruble transnistrene pentru un dolar. Recent, liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a combătut zvonurile care circulă în spațiul public în stânga Nistrului cu privire la o nouă posibilă prăbușire a rublei transnistrene. „Cineva încearcă prin aceste zvonuri să zdruncine stabilitatea economică a Transnistriei”, a spus Krasnoselski. Acum doi ani, regiunea s-a confruntat cu o puternică criză valutară, în urma căreia rubla locală s-a depreciat cu peste 30%.

La Chişinău s-a anunțat săptămâna trecută crearea unei platforme permanente de comunicare între Chișinău, Tbilisi și Kiev pe probleme legate de conflictele nereglementate. Platforma a fost lansată de vicepremierul pentru reintegrare, Cristina Lesnic, ministrul de stat pentru reconciliere al Georgiei, Ketevan Tsikhelashvili, și ministrul teritoriilor temporar ocupate ale Ucrainei, Vadim Cernîș. Cristina Lesnic: „Aceste provocări nu mai sunt o problemă internă, națională, dar, dimpotrivă, o problemă regională sau chiar internațională. Le-am propus colegilor mei să discutăm în cadrul acestei platforme trei aspecte importante – drepturile omului, problemele de securitate și apărare și transferul de experiență și expertiză. Ne-am propus să identificăm și un mecanism pentru a instituționaliza această platformă trilaterală – Moldova, Georgia, Ucraina, astfel încât să putem livra împreună soluții pentru numeroasele probleme cu care se confruntă țările noastre”, a declarat vicepremierul pentru reintegrare de la Chișinău, Cristina Lesnic.

***

Europa Liberă: Uniunea Europeană se pregătește să impună sancțiuni împotriva unor persoane implicate în organizarea alegerilor din regiunile separatiste în estul Ucrainei. Acestea vor completa lista cu alți 155 de oficiali ruși și ucraineni, supuși sancțiunilor comunitare din cauza implicării în anexarea ilegală a Crimeii la Rusia și în războiul din Donbas. Statele Unite ale Americii au calificat drept o „farsă” scrutinul din 11 noiembrie, alăturându-se aliaților europeni, care au spus că acesta amenință acordurile de pace de la Minsk, din 2015. În declarația de luni de la Washington se spune că „procesul electoral nelegitim a constituit o încercare a Moscovei de a instituționaliza sateliții săi din Donbas, așa-numitele republici din Donețk și Luhansk”. Rusia, care-i susține pe separatiști, a afirmat însă, prin ministerul de externe, că alegerile ar fi necesare pentru a umple un vacuum de putere. Am încercat să aflăm ce cred locuitorii regiunii transnistrene despre alegerile din Donbas și perspectiva reglementării conflictului din estul Ucrainei:

La o secție de votare în Donețk

„Nu știm cum se vor purta funcționarii după alegeri. În general, comportamentul se schimbă după avansarea în funcție. Să vedem ce va fi, nu putem face prognoze.”

„Nu se va schimba nimic. Toată lumea trage foloase. Nu știu cui îi convine, dar războiul tot timpul a fost profitabil.”

„Este puțin probabil să se găsească o soluție. Rusia trebuie să introducă armata acolo, și atunci totul se va rezolva.”

„Alegerile nu vor influența situația. Pur și simplu, alegerile sunt necesare pentru a alege un conducător.”

„Nu sunt la curent. E mare debandadă.”

„Alegerile nu vor schimba nimic. Pentru că Rusiei nu-i pasă de ei, la fel cum nu-i pasă nici de noi. Asta-i toată explicația.”

„Nici nu știu, e greu de spus. Desigur, ne-am dori să se schimbe ceva în bine. La ei însă este o cu totul altă situație, decât ceea care era la noi cândva.”

Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din regiunea transnistreană.

***

Europa Liberă: Într-un interviu pentru Europa Liberă, ministrul teritoriilor temporar ocupate din Ucraina, Vadim Cernîș, a declarat că recentele alegeri din regiunile separatiste din Donbas nu sunt legitime, nu vor fi recunoscute de nimeni și sunt folosite de Moscova în încercarea de a legitima regimurile secesioniste pe care le-a instalat pe teritoriul ucrainean. În interviul realizat de colega noastră Lina Grâu, oficialul de la Kiev s-a referit și la regiunea transnistreană. Vadim Cernîș a spus că Ucraina nu are cum să nu trateze regiunea ca pe o amenințare, atâta timp cât acolo staționează trupe rusești.

Vadim Cernîș: „Aceste alegeri sunt nelegitime, rezultatele acestora sunt și ele nelegitime și nu vor duce la recunoașterea celor două regiuni separatiste. Este poziția comună a Ucrainei și a partenerilor noștri internaționali, a prietenilor Ucrainei. Este vorba despre politica nerecunoașterii. Niciun fel de organe pseudo-statale inventate în Donbas nu vor fi recunoscute și nu pot fi subiecți ai activității politice.

Vadim Cernîș

În al doilea rând, tactica și strategia Federaţiei Ruse constă în încercarea de a influența, prin acești subiecți creați artificial, politica întregului stat ucrainean și politica europeană în general. Și această tactică se aplică deja, începând cu Balcanii și terminând cu spațiul post-sovietic. Evident că nimeni nu va recunoaște aceste alegeri. Eu sunt absolut convins că Rusia va continua încercările de a-i legitima pe acești conducători.

Dacă vor influența sau nu aceste alegeri situația de pe loc? Nu va influența în niciun fel, pentru că Federaţia Rusă controlează sută la sută teritoriile ocupate din Ucraina. Ea încearcă să convingă opinia publică că decidenții de acolo nu au nicio legătură cu Rusia, deși pentru toată lumea este o evidență că acest lucru nu este adevărat. Nimeni nu crede această teză, dar Moscova continuă să insiste – ba vor ca un așa-zis reprezentant să vorbească la ONU, ba acum câteva zile au încercat ca un reprezentant al teritoriilor ocupate să vorbească la OSCE. Dar nicăieri nu li s-a dat o astfel de posibilitate și sunt convins că așa va fi și pe viitor.

Aceste alegeri fac parte dintr-un lanț de evenimente legate de încercarea de a legitima administrația din Donbas pentru a influența în calitate de subiect politica Ucrainei, iar prin intermediul Ucrainei și starea de lucruri din Europa.

Federaţiei Ruse îi convine să aibă o Europă și un continent european cu certuri, cu contradicții, cu instabilitate. Astfel, consideră ea, nu trebuie să mai facă nimic și devine automat cea mai puternică, pentru că este o autocrație. Dar aceasta e doar viziunea greșită a Rusiei, că fiind o autocrație poate fi cea mai puternică. Democrația este întotdeauna mai puternică.”

Europa Liberă: Vreau să vă rog să povestiți pe scurt care este situația acum în aceste teritorii. La începutul lunii octombrie am discutat cu șeful Misiunii de monitorizare a OSCE din Donbas care mi-a spus că acțiunile militare acolo continuă și că populația civilă este cea care suferă cel mai mult.

Vadim Cernîș: „În ceea ce privește situația din teritoriile ocupate din Donbas, aceasta este foarte dificilă din punct de vedere umanitar. Oamenii nu au acces la produsele alimentare de bază, la haine, la servicii de calitate. În fiecare zi practic avem obiecte de infrastructură distruse și în fiecare săptămână sunt victime, atât din partea militarilor, cât și din partea civililor.

Principala componentă prin care Ucraina poate influența situația de acolo este cea umanitară – acest lucru ține de dreptul umanitar internațional și accesul umanitar, așa cum se prevăd în acordurile de pace de la Minsk. Ucraina acordă asistență maximă la livrarea și deplasarea ajutoarelor umanitare. Însă administrațiile de ocupație creează probleme serioase pentru accesul acestor ajutoare.

Multor organizații li s-a interzis pur și simplu accesul pe teritoriile controlate de Federaţia Rusă, dar care sunt teritorii ale Ucrainei. Una din organizațiile din Cehia care lucra acolo a fost somată anul trecută să părăsească teritoriul. Există și alte organizații respectabile, cum ar fi de exemplu Medicii fără frontiere, care nu mai lucrează acolo, chiar dacă anterior a lucrat – aceasta a fost pur și simplu presată să plece din Donbas. Ei chiar și situația umanitară încearcă să o folosească pentru legitimarea politică a administrațiilor pe care încercă să le creeze acolo.

Iată de ce oamenii ajung să devină ostatici ai unor jocuri politice și viața lor este pusă în pericol în condițiile unor schimburi de focuri permanente. Un pericol foarte mare este legat de teritoriile minate. După estimările noastre, o suprafață de 7 mii de kilometri pătrați de teritoriu ucrainean din zona de conflict acum este contaminată cu mine sau resturi de obuze neexplodate. Și asta este un pericol mare pentru civili.

Asigurarea cu apă e deficitară, sunt întreruperi permanente de curent electric, acoperișurile sunt distruse, în special în apropiere de linia de conflict.

Este un climat îngrozitor pentru civili, este insuportabil. Imaginați-vă că în aceste condiții trăiesc și copii. De exemplu, dacă locuiți la Chişinău, dimineața îi dați copilului un sandviș și îi spuneți să aibă grijă la semafor și la mașini și să nu se abată din drum, atunci în Donbas copiilor li se spune în fiecare dimineață altceva: „Nu coborî de pe drumul asfaltat, urmărește indicatoarele, pentru că poți sări în aer din cauza unei mine”… Pentru mulți asta devine un ritual obișnuit de dimineața. Dacă înțelegi aceste lucruri, începi să vezi altfel situația. Și vreau să vă spun că cei de la Kremlin sunt profund nepăsători față de aceste aspecte.

Iată de ce ostatici ai dorinței politice și geopolitice de a domina sunt viețile unor ucraineni de rând care s-au pomenit în ocupație.”

Europa Liberă: Cum credeți, evenimentele din Сrimeea și Donbas ar mai fi avut loc dacă Ucraina nu ar fi aspirat că ajungă în UE și NATO?

Vadim Cernîș: „Aici sunt două componente. În primul rând, Rusia și liderii ei demult declară că aici este sfera de interese naționale ale Rusiei. Știți că președintele Federaţiei Ruse a declarat de multe ori că în opinia lui cel mai dramatic eveniment al secolului XX a fost destrămarea URSS. Asta înseamnă o dorință nemascată de a menține influența asupra procesului de luare a deciziilor și controlul asupra teritoriilor care în opinia lui trebuie să fie în sfera de interese rusești. Și acest lucru nu s-a schimbat niciodată. Niciodată.

Dar catalizator al acestor evenimente a devenit faptul că aceste țări, aflate în opinia Moscovei pe orbita strict rusească, au declarat, poporul acestor țări a declarat pe neașteptate că s-a săturat de aceste valori și că vrea să meargă mai repede acolo unde se vor simți mai confortabil și mai bine, și nu doar din punct de vedere material, unde există respect față de țările mai mici și față de oameni. Acest lucru a fost perceput ca o amenințare pentru realizarea planurilor pe care le avea Federaţia Rusă.

Moscova a dat mai întâi avantaje economice. „Renunțați și noi vă vom da bani!”. Poate că unor cinovnici le-a surâs ideea, cum ar fi fostul președinte și foștii membri ai guvernului, s-au bucurat că pot câștiga niște bani. Dar poporul nu a fost de acord cu asta. Oamenii au spus: „Nu!”. Atunci a urmat amenințarea cu aplicarea forței. Oamenii au spus: „Nu!”.

A început aplicarea forței. Și atunci, ce au făcut oamenii? Armata era distrusă, serviciile speciale ale Rusiei dominau practic în toate structurile de forță. Și atunci oamenii simpli au spus: „Dacă așa stau lucrurile, atunci să ne scuzați dar suntem nevoiți să punem mâna pe arme!”. Iar momentul în care o parte dintre reprezentanții puterii au fugit a fost ca un semnal în sensul că „acum e momentul, trebuie să acționăm acum, un astfel de moment ar putea să nu mai existe”.

Ulterior, Vladimir Putin a recunoscut public, în câteva filme, implicarea Rusiei în agresiunea împotriva Ucrainei – ba vorbea despre omuleții verzi, ba despre faptul că uniformele pot fi cumpărate în magazine de haine, după care a luat și a recunoscut. Și vom folosi aceste dovezi la timpul lor.”

Europa Liberă: Ucraina vede vreo amenințare din partea Transnistriei?

Vadim Cernîș: „În primul rând, ca argument minim, acolo staționează trupe rusești, care trebuie să plece de acolo. Este un angajament asumat de Rusia. Apropo, încă o dovadă – Federaţia Rusă și-a asumat un angajament și nu-l respectă. De ce? Doar pentru că este un factor de influență și de destabilizare.

Mă scuzați, dar depozitul de la Colbasna este la un kilometru, un kilometru și jumătate distanță, practic, la frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean. Spuneți-mi, un stat normal, în condiții normale, fără conflicte, ar putea să nu considere asta drept factor de risc? Când nu este clar ce fel de depozit e, când este vorba despre muniții expirate, zeci de mii de tone, când este vorba despre contingente militare staționate ilegal? Chiar și în condiții normale așa ceva nu poate să nu trezească îngrijorarea țării care are așa ceva la frontieră.

Iar condițiile acum sunt de așa natură că noi percepem toate trupele rusești din jurul Ucrainei ca factor nu doar de amenințare potențială, ci ca o amenințare reală. Și este o amenințare nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga regiune, inclusiv pentru Europa și pentru regiunea Mării Negre.

Iată de ce factorul Transnistria este văzut de noi exclusiv din punctul de vedere al integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova. Spre deosebire de Rusia, noi nu intervenim în afacerile interne ale altora, din contra, în această situație noi încercăm să ajutăm, în baza documentelor internaționale, să soluționăm această problemă pe cale pașnică. Dar cineva trebuie neapărat să țină acolo trupe și să împiedice procesul.

Iată de ce din punctul de vedere al Ucrainei aici situația este evidentă. Ucraina întotdeauna a fost statul care a susținut și litera, și spiritul, și logica întregului proces de pace care este convenit cu partenerii internaționali și, cel mai important, cu Guvernul Republicii Moldova. Iată de ce noi am manifestat întotdeauna o atitudine constantă față de subiecte atât de importante precum integritatea teritorială și independența. Nu văd aici probleme, atunci când vine vorba despre nivelul politic.”

Europa Liberă: Ministrul ucrainean pentru problemele teritoriilor temporar ocupate, Vadim Cernîș, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Serviciul de Securitate din Ucraina (SBU) a publicat a începutul lui octombrie o listă cu cetățeni ai Federației Ruse și ai altor state despre care se spune că sunt mercenari din cadrul ai așa-numitei companii militare private Wagner, iar mulți dintre ei au participat la ostilitățile în estul Ucrainei și Siria. Potrivit SBU, din cele 206 de persoane din listă, 58 au murit în Siria, la începutul lunii februarie, în timpul unei confruntări cu armata americană, lângă orașul sirian Deir ez-Zor. Serviciul de Securitate al Ucrainei susține că toți acești oameni, mercenari din grupul Wagner, au fost racolați de Directoratul principal de spionaj din Rusia - Direcția Principală a Statului Major, cunoscută ca GRU. Mai mult, responsabilii SBU afirmă că dețin deja și rezultatele unei noi investigații, în urma căreia au reușit să stabilească identitatea a 2.000 de mercenari din grupul Wagner, care au luptat în estul Ucrainei și în Siria. Serviciul ucrainean de Securitate susține că a identificat până și adresele acestor persoane. Jurnaliștii Current Time au stat de vorbă cu responsabili SBU, ba chiar au încercat să verifice câteva persoane din lista secretă. Corespondentul Current Time, Vladimir Runeț, și-a început investigația cu întâlnirea pe care a avut-o cu unul din foștii combatanți ucraineni, care a fost luat în captivitate la Donbas, în 2014. Un reportaj, prezentat de Alexandru Eftode:

Lista „Wagner”

Nazaria Cighin a participat la operaţiunea de apărare a aeroportului din Luhansk. După capturarea aeroportului, a fost însă grav rănit și a fost luat prizonier de către separatişti. Ajuns prizonier, Nazaria s-a putut convinge personal că cei care luptă de cealaltă parte a frontului nu sunt neapărat ucrainenii separatiști.

Nazaria Cighin, participant la luptele din Donbas: „Erau militari ruși și nici nu încercau să ascundă acest lucru. Erau tineri de 25-20 de ani. Erau și ofițeri. Ce-i drept, nu purtau însemne militare de grad. Dar, după cum se comportau cu ei ceilalți, era evident că sunt persoane de răspundere.”

Potrivit serviciilor secrete ucrainene, gruparea Wagner a suferit cele mai mari pierderi în timpul luptelor pentru aeroportul din Luhansk, iar apoi la Debalțeve. Apărarea aeroportului era condusă atunci de către colonelul Andrei Kovalciuk – astăzi, general și erou al Ucrainei.

Andrei Kovalciuk, general-maior al Forțelor Armate din Ucraina: „Am fost informați de cartierul general al sectorului nostru despre posibile atacuri din parte grupării banditești Wagner. Fapt confirmat ulterior și de mărturiile localnicilor, care, deși nu dispuneau de date foarte exacte, auziseră această denumire. Evident, toate aceste informații ajungeau și până la mine, fiind conducător acolo, pe aeroportul din Luhansk.”

Igor Guskov, responsabil de rang înalt din cadrul SBU investighează activitatea grupului Wagner din mai 2014. Guskov susține că această armată de mercenari din Rusia se deosebește radical de companiile militare private din alte țări.

Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Este vorba despre o unitate specială a serviciilor secrete din Rusia. Avem toate motivele să credem că aceasta este o unitate specială a Directoratului principal de spionaj din Rusia, mai bine cunoscută ca GRU.”

Responsabilul SBU este convins că, deși mercenarii din grupul Wagner au fost observați în premieră la Donbas și abia mai târziu în Siria, Libia, ba chiar în Africa Centrală, mulți dintre ei au participat și la anexarea Crimeei.

Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Acești indivizi au trecut frontiera, din Rusia în Crimeea, de regulă, la bordul unor feriboturi, și au participat la luptele acolo. Gruparea respectivă (Wagner), așa cum o cunoaștem astăzi, ca formațiune cu o structură și funcții bine stabilite, a apărut însă abia în mai 2014, în regiunea Luhansk.”

La începutul lunii octombrie, Serviciul de Securitate al Ucrainei a publicat o listă cu 206 de persoane pe care cei din Serviciul de Securitate îi consideră a fi membri ai armatei de mercenari Wagner. Deși, de regulă, nu scapă nicio ocazie să comenteze niciuna din declarațiile oficialilor ucraineni, canalele federale rusești au ignorat această informație. Totuși, „Agenția federală de știri”, controlată de Evgheni Prigojin, a publicat un material în care citează o declarație a lui Serghei Țekov, membru al comitetului Consiliului Federației pentru relații internaționale. Senatorul îi declară eroi pe figuranții din lista publicată de SBU.

Serghei Țekov, membrul Consiliului Federației pentru Afaceri Externe, Federația Rusă: „În cazul dat aș spune următoarele: ei nu luptă, ei apăra Donbasul. Ei acționează în calitate de apărători. Din punct de vedere moral, îi pot înțelege, când se decid să vină la Donbas sau într-un alt punct în care există nedreptate (iar nedreptate există destulă în lume – în aceeași Siria sau altele state).”

Ulterior, site-ul proiectului de voluntariat „Inform-napalm” a publicat copiile scanate ale pașapoartelor presupușilor mercenari din grupul Wagner, numele cărora apăruseră anterior în listele SBU. Am verificat informațiile respective în baza de date a Serviciului Fiscal din Rusia și am constatat că persoane cu astfel de pașapoarte există într-adevăr. Să iei legătură cu astfel de persoane este, practic, imposibil: profilurile lor sociale sunt blocate, iar telefoanele deconectate:

„Ați accesat căsuța vocală a abonatului. Lăsați un mesaj după semnalul sonor…”

Potrivit SBU, în total, mai bine de cinci mii de oameni au trecut prin armata de mercenari ai grupului Wagner. Acum un an, Conflict Intelligence Team publica o fotografie cu jetonul unui mercenar din cadrul acestei grupări paramilitare, care avea numărul de serie - 4293. La ora actuală însă, după importante pierderi în Siria și Donbas, formațiunea Wagner se confruntă cu o criză de personal, susțin cei de la SBU.

Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Din câte vedem, cel puțin 20% din mercenari au un trecut criminal. Astfel, putem conchide că cerințele față de cei care sunt acceptați în grupul Wagner au scăzut mult. Anterior, candidații trebuiau să treacă testul cu poligraful la această etapă. Știm sigur asta, ba chiar cunoaștem și numele celor care nu au trecut testul și știm și de ce era folosit poligraful. Astăzi, însă, din cauza pierderilor uriașe pe care le-a suferit grupul Wagner, angajarea oamenilor se face deja în baza unor criterii mult modeste.”

În viitorul apropiat vor fi date publicității mai multe informații despre membrii grupului Wagner, susțin responsabilii SBU. Până atunci, însă, în interesul anchetei e să nu fie divulgate toate detaliile. Autoritățile ucrainene intenționează să folosească informațiile adunate de serviciile secrete împotriva Federației Ruse, în instanțele internaționale.

***

Europa Liberă: Cine sunt mercenarii „Wagner”? Este întrebarea la care a încercat să afle răspunsul corespondentul Current Time, Iuri Baraniuk, care a decis să verifice o parte a listei publicate de SBU, oprindu-se doar asupra persoanelor care locuiesc sau au trăit în regiunea Samara, din Rusia, regiune care s-a dovedit a fi cât se poate de potrivită pentru recrutarea mercenarilor într-o armată privată. Revine la microfon, Alexandru Eftode:

Cine sunt mercenarii „Wagner”?

Regiunea Samara este un loc propice pentru recrutarea mercenarilor - se află departe de Moscova, iar în orice clipă, localnicii se pot trezi fară un loc de muncă, pe care e destul de greu să-l găsești.

În cazul Toliatti, viața acestui oraș industrial depinde în întregime de faptul cum merg treburile la AvtoVAZ.

Să dai de urma celor care au murit, pe timp de pace, în diverse puncte fierbinți de glob nu e greu.

Nu trebuie să fii nici detectiv, nici cercetaș pentru asta. Multe date sunt publice și sunt lesne ne găsit, mai ales pe rețele de socializare și mass-media regionale.

Unul dintre cei care figurează în lista SBU se numește Grigori Mecitanov. Bărbatul nu mai e în viață. Pe piatra funerară de la cimitirul din Toliatti, unde a fost înhumat, scrie că a murit

pe 31 ianuarie 2015. Și că a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse.

Grigori Mecitanov era om de afaceri. Începând cu 1994 a deținut propria sa agenție de turism TurMed. Dar afacerea n-a mers și i-a făcut lui Mecitanov numai probleme și datorii. Din materialele instanței rezultă că bărbatul nu a reușit să întoarcă un credit la bancă.

La Tolliati, l-am găsit pe tatăl lui Mecitanov - Ghenadi Grigorievici Mecitanov. Bărbatul nu ascunde că și-a pierdut feciorul în război și nici faptul că acesta a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse. Dar în ce război și pentru ce anume a fost decorat fiul său – nu a putut răspunde, întrucât: „Este o informație clasificată, iar când va deveni publică - nu se știe”, - a spus bătrânul cu tristețe, adăugând că e o mare durere pentru întreaga familie.

Autorul unui articolul de pe site-ul ucrainean myrotvorets.center îl numește pe Grigori Mecitanov - combatant al autoproclamatei republici Donețk.

Într-un alt material publicat de portalul volga.news se spune că Grigori Mecitanov a fost decorat pentru participarea la operațiunile militare din Cecenia.

Cu toate acestea, mormântul său nu e de găsit însă pe Alea Eroilor din Toliatti, acolo unde, de regulă, sunt înmormântați cadrele militare.

Următorul din listă este Vasili Iurlin (1.04.1983 - 22.02.2017), decedat în februarie 2017. La fel ca și Mecitanov, bărbatul a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse. Și în acest caz însă meritele pentru care i-a fost oferită această distincție - rămân un secret.

În contul din rețeaua Vkontakte a lui Vasili Iurlin, acesta apare în mai multe poze în compania unor tineri cu berete albastre, care, după cum reiese din fotografiile publicate, sărbătoreau cu regularitate Ziua Forțelor Aeropurtate Ruse.

Potrivit SBU, Iurlin și-a făcut serviciul militar în Trupele Aeropurtate la începutul anilor 2000, iar ulterior a participat la luptele din Cecenia și Daghestan.

Din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice reiese că la jumătate de an înainte de moarte, Vasili Iurlin a încercat să facă business, înregistrându-se ca antreprenor privat, dar, până la urmă, a ales să plece în Siria, fapt conformat și de vecinul lui Iurlin. Acesta afirmă că Iurlin a ajuns în Siria fiind deja civil, deoarece, oficial, își încheiase demult serviciul militar, absolvise Universitatea de Stat din Toliatti, iar apoi a lucrat la uzină, dar a plecat de la serviciu din cauza salariului mic.

„S-a înrolat pe bază de contract în Siria, acolo a murit și murit. Cinci oameni au murit atunci, explodase o mină”, - povestește vecinul lui Iurlin.

Și în cazul lui Andrei Șreiner, Ordinul pentru Curaj i-a oferit bărbatului deja post-mortem. Potrivit versiunii oficiale, medalia i-a fost decernată pentru participarea la ostilitățile din Cecenia, deși la începutul lui 2015 nu a existat nicio luptă acolo. Data morții sale corespunde, în schimb, cu data luptelor de lângă Debalțeve din estul Ucrainei.

Site-ul gruz200.net a publicat un Certificat de deces pe numele lui Șreiner, din care reiese că acesta a murit în regiunea Donețk, Ucraina. Jurnaliștii nu au reușit să confirme însă autenticitatea acestui document. Au găsit însă mormântul său, Șreiner fiind înmormântat ca un erou în Cimitirul Banîkin din Toliatti.

În lista SBU figurează și numele lui Andrei Elmeev, decedat în aceeași zi cu Șreiner și îngropat chiar lângă acesta. Și în acest caz, Ordinul pentru Curaj, atribuit post-mortem, a fost gravat pe piatra funerara.

Jurnaliștii nu au reușit să dea însă de rudele lui Șreiner sau ale lui Elmeev ca să le pună întrebarea: ce făceau rudelor lor în Donbas?

În cadrul unei anchete publicate deja în 2016 pe site-ul Fontanka.ru, jurnalistul Denis Korotkov, stabilise că și oficial că cei doi au decedat în ianuarie 2015, în timpul luptelor de lângă Debalțeve, dar nici Șreiner, nici Elmeev nu au avut nimic în comun nici cu miliția populară, nici cu armata națională a Federației Ruse, întrucât ambii erau rezerviști și erau angajați pe bază de contract de grupul Wagner.

Grigori Mecitanov, Vasili Iurlin, Andrei Șreiner, Andrei Elmeev - din câte reiese din datele investigației Current Time, cu toții aveau grad miliar, dar și probleme financiare în trecut. Ei nu sunt însă nici pe departe singurii mercenari recrutați la Samara de grupul Wagner. Potrivit Serviciului ucrainean de Informații, în cei patru ani de război, în total, mai bine de cinci mii de oameni au trecut prin armata de mercenari Wagner. Ulterior, mulți dintre cei rămași în viață au participat la ostilitățile din Siria.

Europa Liberă: Alexandru Eftode, rezumând un reportaj de la Current Time TV.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Sunt Radu Benea și vă mulțumesc că ne ascultați. Aici e Radio Europa Liberă.