„Alegeri” fără opoziție în stânga Nistrului

Emisiune moderată de Lina Grâu. Din sumar:

Președinta Maia Sandu declară la Chişinău și autoritățile constituționale ale Republicii Moldova consideră ilegale așa-zisele alegeri prezidențiale care ar urma să aibă loc în stânga Nistrului, iar politologul de la Tiraspol, Anatoli Dirun, căruia i-a fost refuzată înregistrarea în competiția pentru șefia regiunii, spune că regimul oligarhic din stânga Nistrului se teme de o competiție deschisă. Cum s-a format datoria de peste 7 miliarde de dolari pentru gazele consumate de regiunea transnistreană? Și... doi laureați ruși ai Premiului Nobel pentru Pace, Mihail Gorbaciov și Dmitri Muratov, cer autorităților ruse să nu închidă organizația „Memorial”.

„Alegeri” fără opoziție în stânga Nistrului

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Cadrele medicale din regiunea transnistreană au trecut joi și vineri un curs de instruire teoretic și practic cu privire la gestionarea cazurilor severe de COVID-19. Organizat de Ministerul Sănătății de la Chişinău, și fundația medicală Valeriu Ghereg, cu suportul Organizației Mondiale a Sănătății și Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare. Seria de seminare și instruiri practice a fost extinsă și pentru instituțiile medicale din stânga Nistrului, iar scopul principal al acestui suport tehnic este de a spori capacitățile lucrătorilor medicali din prima linie, pentru toata populația Republicii Moldova, notează un comunicat al Biroului de reintegrare de la Chişinău.

Ministrul moldovean de externe Nicu Popescu a declarat, la Moscova, la o conferință de presa comuna cu omologul său rus Serghei Lavrov că, în cadrul întrevederii avute miercuri, a fost vorba despre „consolidarea dialogului politic – inclusiv la nivel înalt – între cele doua țări”, intensificarea relațiilor economice și comerciale și ajungerea la finalizarea înțelegerii legate de protecția socială a cetățenilor moldoveni care muncesc în Federația Rusă, precum și despre „reglementarea conflictului transnistrean”. „În ceea ce priveşte prezenta Grupului Operativ de Trupe Ruse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, a spus Nicu Popescu, poziția noastră rămâne neschimbată: prezenta (aceasta) contravine statutului de neutralitate din Constituţia Moldovei și retragerea trupelor rusești rămâne o prioritate a politicii noastre externe”. Șeful diplomației moldovene a repetat solicitarea Chișinăului pentru reluarea procesului de retragere a trupelor rusești din regiunea transnistreană și distrugerea munițiilor stocate la depozitul de la Cobasna.

Autoritățile constituționale de la Chişinău consideră ilegale așa-numitele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană, a declarat președinta Maia Sandu într-o conferință de presă ținută la un an de mandat, sugerând că nu intenționează să se întâlnească nici pe viitor cu liderul administrației separatiste de la Tiraspol, așa cum nu a făcut-o nici până acum. „Noi considerăm aceste alegeri ca fiind ilegale și, respectiv, nu avem niciun fel de așteptări în acest sens. Contacte [dintre Chişinău și Tiraspol – n.red.] au loc, a fost și o discuție dintre prim-ministru și tovarășul Krasnoselski, pentru că acolo sunt oamenii noștri și sunt chestiuni care trebuie discutate”, a spus șefa statului. La venirea sa în funcție, Maia Sandu a spus că nu are de ce să se întâlnească cu Vadim Krasnoselski, a declarat că în reglementarea transnistreană se va pune accent pe eliminarea schemelor de corupție și a cerut retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului.

De marți, 16 noiembrie, Uniunea Europeană recunoaște certificatele de vaccinare emise în Republica Moldova, Georgia și Serbia, precum și certificatele care atestă imunitatea după boală sau cele care indică un test negative recent. Rămâne însă la latitudinea fiecărei țări membre din UE dacă acceptă sau nu vaccinarea cu seruri ne-omologate în Uniunea Europeană, cum este și vaccinului rusesc Sputnik V.

Dosarul împotriva fostului judecător ucrainean Nicolai Ceaus a fost trimis în judecată în Ucraina. Nicolai Ceaus s-a refugiat în 2016 în Republica Moldova pentru a scăpa de condamnare, dar a fost răpit în luna aprilie a acestui an de persoane necunoscute în centrul Chişinăului, fără să se știe o perioadă unde se află, iar apoi a reapărut în Ucraina. Acesta este acuzat că ar fi cerut și primit ilegal o mită de 150 de mii de dolari, mită care a fost descoperită îngropată în grădină într-un borcan.

Agenția germană pentru reglementare în domeniul energetic a anunțat că suspendă din motive juridice procesul de aprobare a controversatului gazoduct Nord Stream 2, construit prin Marea Baltică pentru transportarea gazului rusesc în Germania. În anunțul din 16 noiembrie, Agenția Federală pentru Rețele (Bundesnetzagentur) a explicat că operatorul conductei poate fi certificat numai dacă „este organizat în forma juridică prevăzută de legislația germană”. O companie subsidiară creată pentru a gestiona partea germană a conductei nu îndeplinește condiția de a fi „operator de distribuție independent”, se spune în comunicatul agenției. Criticii spun că gazoductul mărește dependența europeană de resursele energetice rusești, în timp ce lipsește țări ca Ucraina de venituri de miliarde de dolari din taxele de tranzit.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki, aflat într-un turneu diplomatic în Estonia, Lituania și Letonia crede că în acest moment criza migranților de la granița dintre Belarus și Polonia este „cea mai mare încercare de a destabiliza Europa” de la Războiul Rece și a avertizat că situația s-ar putea agrava. Oficialii polonezi au acuzat Belarus că a schimbat tacticile pentru a încuraja migranții să treacă frontiera în Polonia și Uniunea Europeană. Ministrul polonez al apărării, Mariusz Blaszczak, a declarat pe 20 noiembrie că se așteaptă ca tensiunile de la graniță să se prelungească chiar și luni de zile. Mii de migranți rămân în zona de graniță în Belarus, unii sub cerul liber, alții într-o hală încălzită, pusă la dispoziție de autoritățile belaruse – în așteptarea unei șanse de a trece ilegal granița în Polonia și implicit în UE. Bruxellesul a acuzat Belarus că a provocat criza ademenind oamenii să vină în țară – în mare parte din Orientul Mijlociu – și direcționându-i către graniță cu promisiunea că vor putea intra în Uniunea Europeană.

De luni, 22 noiembrie, Austria intră în carantină națională timp de 10 zile, iar în Grecia se impun noi restricții severe împotriva celor nevaccinați. Măsuri drastice sanitare, care-i vizează în special pe cei nevaccinați, intră în vigoare și în Cehia și Slovacia. Germania, pe de altă parte, a impus în majoritatea landurilor regula prin care numai persoanele vaccinate sau imune natural, care au și un test Covid negativ, mai pot merge la restaurante sau cafenele sau participa la activități publice, mai ales în interior.

***

Administrația de la Tiraspol se pregătește de așa-numite alegeri prezidențiale, care vor avea loc pe 12 decembrie și care au un final previzibil și cunoscut de pe acum, în condițiile în care singurul contracandidat pentru actualul lider, Vadim Krasnoselski, este o persoană complet necunoscută publicului din stânga Nistrului.

Într-un climat de reprimare totală a tuturor vocilor critice și a oricăror manifestări de nemulțumire din societate, niciun concurent real nu a fost admis în competiția cu Vadim Krasnoselski.

Vadim Krasnoselski, în uniformă militară

Comisia electorală din regiune a respins solicitarea unuia dintre candidații care și-au anunțat intenția de a-i face concurență lui Krasnoselski, politologului Anatoli Dirun. Dirun a declarat, într-o conferință de presă, că, în opinia sa, businessul mare din stânga Nistrului, reprezentat de holdingul Sheriff, după ce a investit mulți bani în Vadim Krasnoselski, se teme acum că acesta ar putea pierde într-o competiție electorală reală.

Iar un alt anunțat candidat, liderul comuniștilor din regiune Oleg Horjan, este de trei ani în închisoare după organizarea unui protest pașnic la Tiraspol. Horjan consideră că detenția sa este ilegală și că decizia unei instanțe din regiune, nerecunoscute internațional, nu-i poate limita dreptul de a candida în alegeri. Poziție cu care nu este de acord administrația locală, care nu i-a luat în calcul cererea de a fi înscris în cursă.

Vineri, autoritatea electorală din regiunea transnistreană a înregistrat un al doilea candidat la așa-numitele alegeri prezidențiale. Serghei Pînzari este un locuitor al satului Hârtop din raionul Grigoriopol și este o persoană absolut necunoscută publicului larg din stânga Nistrului. În dosarul depus la comisia electorală de la Tiraspol se spune că acesta este ales local în consiliul orășenesc Grigoriopol.

Astfel, rezultatul așa-numitelor alegeri este previzibil și cunoscut de pe acum. Partidul Obnovlenie, al cărui reprezentant politic este Vadim Krasnoselski, controlat de holdingul Sheriff, a monopolizat puterea în regiune. În urma scrutinului legislativ de acum un an niciun reprezentant al opoziției nu a ajuns în Sovietul suprem local.

Corespondenții noștri în stânga Nistrului au stat de vorbă cu oamenii întâlniți pe stradă la Tiraspol și Bender, întrebându-i dacă vor merge la aceste alegeri cu final previzibil.

Drapele ale Transnistriei și Rusiei, alături de cele ale regiunilor separatiste din Georgia - Abhazia și Osetia de Sud, în piața Suvorov de la Tiraspol

Oameni așteptând transportul public la stația din Piața Suvorov de la Tiraspol, unde deja de la mijlocul lunii noiembrie este amenajat bradul de Craciun.

Vox:

- Voi merge la votare. Dar voi vota împotriva puterii actuale. Mă întreabă uneori prietenii dacă mai are rost să votăm. Are rost, întotdeauna, pentru că dacă eu nu-mi voi da spune părere, decizia va fi luată de alții în locul meu. Iată de ce îi îndemn pe toți să meargă să voteze. Dacă va exista opțiunea „împotriva tuturor”, voi vota împotriva tuturor.

- Nu voi merge. Pentru că nu vreau. Nu văd sensul.

- Nu voi merge, pentru că sunt în tură la serviciu. Dar altfel aș fi mers. Pentru ca republica să aibă un președinte, să fie totul bine la noi. Orașul nostru arată din ce în ce mai bine și totul este bine, totul ne convine.

- Eu cred că totul se decide fără noi, așa că nu voi merge. Pentru că deocamdată nimic nu este clar și eu nu știu pe cine să aleg. Mie și așa îmi convine totul. Ce avem acum, în acest moment, e destul de bine. La alții e mai rău.

- Sincer, nu aș vrea să merg. Nu aș vrea să votez, pentru că nu știu care vor fi consecințele pe viitor. Nu am încredere în președintele nostru.

- Nu, nu vom merge. Noi credem că nu are sens. Ar trebui să existe o opoziție vizibilă, cât-decât, ca să se poată numi alegeri. În plus, în buletine ar trebui totuși să existe rubrica „împotriva tuturor”, așa cred.

***

Autoritățile constituționale de la Chişinău consideră ilegale așa-numitele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană, a declarat președinta Maia Sandu într-o conferință de presă ținută la un an de mandat, sugerând că nu intenționează să se întâlnească nici pe viitor cu liderul administrației separatiste de la Tiraspol, așa cum nu a făcut-o nici până acum.

Fostul președinte Igor Dodon a avut, pe parcursul mandatului său, numeroase întâlniri cu Vadim Krasnoselski, cei doi chiar au marcat împreună Ziua Rusiei la cetatea Tighina (Bender) în noiembrie 2019. La venirea sa în funcție Maia Sandu a spus însă că nu are de ce să se întâlnească cu Vadim Krasnoselski, a declarat că în reglementarea transnistreană se va pune accent pe eliminarea schemelor de corupție și a cerut retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului.

„Noi considerăm aceste alegeri ca fiind ilegale și, respectiv, nu avem niciun fel de așteptări în acest sens, a declarat Maia Sandu la conferința de presă. Contacte [dintre Chişinău și Tiraspol – n.red.] au loc, a fost și o discuție dintre prim-ministru [Natalia Gavrilița – n.red.] și tovarășul Krasnoselski, pentru că acolo sunt oamenii noștri și sunt chestiuni care trebuie discutate. Chişinăul a transmis în acest an regiunii transnistrene o parte dintre vaccinurile și echipamentele anti-covid donate sau cumpărate din buget. Am ținut cont mereu de concetățenii noștri de acolo. Și pe viitor ne vom strădui să facem ce putem pentru cetățenii noștri de pe malul stâng al Nistrului”.

Referindu-se la perspectivele reglementării politice a conflictului transnistrean, Maia Sandu a spus că obiectivul guvernării pe moment este de a evita o escaladare a situației și de a pregăti terenul pentru o viitoare conjunctură favorabilă care să permită rezolvarea acestei probleme.

„Ceea ce ne dorim noi este, evident, să găsim o soluție acestui conflict. Și nu există o soluție ușoară și rapidă. Dar acest lucru nu însemnă că această soluție nu trebuie pregătită, așa încât, atunci când se vor „alinia stelele”, adică se vor crea condiții și interne, și externe, o asemenea soluție să poată fi aplicată. Până atunci, sarcina noastră importantă este să nu permitem escaladări.

Există mai multe abuzuri pe care le comite regimul de la Tiraspol, inclusiv sechestrarea cetățenilor noștri. Noi avem mulți cetățeni de-ai noștri care circulă în fiecare zi la muncă și acasă, deci există o vulnerabilitate în acest sens: ei [reprezentanții administrației transnistrene – n.red.] își pot permite să facă lucruri împotriva cetățenilor Republicii Moldova. Și iată aici este o linie foarte subțire pe care trebuie să o păstrăm, așa încât să nu permitem o escaladare, dar în același timp, evident, să nu permitem aceste abuzuri”, a mai declarat președinta Maia Sandu.

***

Politologul Anatoli Dirun, șeful Școlii de studii politice de la Tiraspol, spune că refuzul comisiei electorale din regiune de a-l înregistra în cursă are la bază considerente politice și demonstrează că regimul de la Tiraspol refuză orice competiție deschisă de teamă ca exponentul său să nu fie susținut de locuitorii regiunii.

Anatoli Dirun a fost în trecut unul dintre liderii Partidului Obnovlenie, care controlează integral puterea în regiunea transnistreană, însă din 2013 s-a retras și a fondat un grup de inițiativă pentru crearea la Tiraspol a mișcării sociale „Unitatea Populară”. Dirun încearcă să participe la toate alegerile din stânga Nistrului, însă nu este înregistrat în cursă – comisia electorală de la Tiraspol declară de fiecare dată că a identificat în listele sale de susținători un număr mare de semnături neconforme.

Când a anunțat că vrea să intre în competiția pentru poziția de șef al regiunii, Dirun a spus că vrea să pună accent pe necesitatea organizării unor alegeri libere în stânga Nistrului și pe demonopolizarea regiunii transnistrene. Acesta spune că „afacerile se pot dezvolta sănătos doar în condițiile unei concurențe economice libere”.

Argumentându-și decizia de a-i refuza înregistrarea, comisia electorală din regiunea transnistreană a spus că în listele de susținători prezentate de Dirun au fost comise greșeli, iar o parte dintre semnături sunt nevalabile sau aparțin unor persoane decedate. Listele au fost verificate de miliția transnistreană. Dirun spune că aceste verificări au fost făcute cu încălcări, iar unii susținători de-ai săi au fost intimidați.

La o conferință de presă susținută la Tiraspol, Dirun a negat acuzațiile formulate de comisia electorală și de miliție și a declarat că va contesta în instanța de judecată refuzul de a fi înregistrat în cursă. Dar chiar și presupunând că ar avea câștig de cauză într-o instanță subordonată total administrației separatiste, Anatoli Dirun nu va mai avea suficient timp pentru a mai participa la așa-zisul scrutin.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că Dirun și-a început conferința de presă prin a-și exprima regretul că niciun jurnalist de la mediile controlate de administrația transnistreană, care au mediatizat pe larg informația că semnăturile pentru candidatura sa au fost falsificate, nu a dat curs invitației la conferința de presă pentru a face cunoscută și poziția echipei sale:

Anatoli Dirun: „Noi am vrut foarte mult să-i vedem aici pe cei de la postul de televiziune Pervîi Pridnestrovskii, și de la ziarul Pridnestrovie, dar chiar dacă i-am invitat nu a venit nimeni. Asta apropo despre corectitudinea proceselor democratice și a reflectării acestora. De ce este important acest aspect? Pentru că atunci când vorbim despre refuzul de înregistrare în cursă, răspunsul nostru este unul foarte clar – motivul este unul politic. Și poate fi explicat prin faptul că businessul mare care a investit bani și îl susține în acest moment pe Vadim Krasnoselski, conducătorul actual al Transnistriei, se teme că Vadim Krasnoselski ar putea pur și simplu pierde într-o competiție electorală reală.

De ce concurența este importantă? Pentru că atunci când vorbim despre concurență în procesele politice, această concurență echivalează cu legitimitatea. Adică dacă ați decis să va autointitulați țar, imperator sau procuror – nu este nicio problemă atâta timp cât acțiunea se petrece în bucătăria Dvs. Acolo puteți să vă autonumiți și Împăratul Traian. Dacă însă declarați că vreți să deveniți șef de stat, atunci trebuie să vă confirmați statutul într-o luptă în care să existe competiție reală.”

În prezent, spune Anatoli Dirun, în regiunea transnistreană este puternic limitată posibilitatea oricui de a-și expune punctul de vedere și acest lucru a redus din credibilitatea și caracterul legitim al proceselor de pe scena politică, acaparată complet de actuala administrație controlată de Partidul Obnovlenie, iar din umbră – de holdingul Sheriff.

Anatoli Dirun: „Legitimitatea nu este doar acel rezultat pe care voi, stimați colegi din comisia electorală centrală, îl veți obține în urma alegerilor. Legitimitatea mai ține și de procesul în sine prin care mergeți către acel rezultat. Și dacă pe parcurs sunt admise încălcări critice, atunci încrederea în rezultatul pe care vreți să-l obțineți în favoarea unuia dintre candidați va fi pur și simplu infim.”

Anatoli Dirun a comparat, în cadrul conferinței de presă, procesele care au loc acum în regiunea transnistreană cu perioada din istorie în care regii ajungeau la putere prin impostură.

Anatoli Dirun: „În istoria rusească există o noțiune precum „impostura”. A fost o perioadă întreagă în care pe tronul rusesc urcau impostori, persoane care se autodeclarau ca fiind de viță regală. Și impresia mea este că în condițiile în care la noi lipsește factorul luptei concurențiale, lipsesc semnele campaniei electorale reale, când candidații ar trebui să-și prezinte platforma electorală, să se întâlnească cu alegătorii – lucrurile încep să semene foarte mult cu acea perioadă cu impostori la putere care, așa cum știm din istorie, a adus vremuri tulburi.”

Anatoli Dirun a mai declarat, la conferința de presă, că autoritatea electorală, prin intermediul presei locale, transmite informații false potrivit cărora semnăturile colectate de echipa sa nu ar fi adevărate, fără să-i ofere și dreptul la replică. În protocoalele pe care le-a primit de la comisia electorală se spune că datele despre 415 persoane din lista sa de susținători sunt neconforme, dar nu este indicat niciun nume concret.

Anatoli Dirun: „Am analizat foarte atent protocolul, însă nu am găsit niciun nume, absolut niciunul, care să fie dat ca exemplu de date colectate eronat. Acest lucru chiar depășește toate limitele. Dacă ați formulat un protocol care argumentează refuzul, acesta trebuie să conțină măcar câteva exemple pe care vă fundamentați concluzia.”

Anatoli Dirun a mai amintit și faptul că exact același a fost motivul refuzului și acum un an, când a încercat să se înregistreze în calitate de candidat la alegerile legislative de atunci, alegeri în urma cărora în legislativul local nu a trecut niciun reprezentant al opoziției.

Dirun spune că miliția transnistreană a acționat abuziv la verificarea semnăturilor și că i-ar fi intimidat pe membrii echipei sale care colectau semnături. Ar fi fost exercitate presiuni și asupra părinților tinerilor implicați în acest proces.

***

Gazprom și Republica Moldova au încheiat un acord pe cinci ani de livrare a gazelor, pe care Chișinăul l-a negociat dintr-o poziție slabă. Dar, crede Victor Parlicov, expert în energetică și fostul președinte ANRE, situația se va schimba pe măsură ce Moldova devine independentă energetic. Într-un interviu cu Valentina Ursu expertul explică inclusiv mecanismul datoriei enorme, de peste 7 miliarde de dolari, a regiunii transnistrene și motivul pentru care Rusia cere Chişinăului achitarea datoriei istorice, dar nu spune nimic despre datoria de 10 ori mai mare a Tiraspolului.

Victor Parlicov: „ANRE trebuia să purceadă la revizuirea tarifelor încă din vară”

Victor Parlicov: „Pentru că principala îndeletnicire a Gazprom-ului în Republica Moldova este să finanțeze regiunea separatistă. Ați văzut și acum, a fost ridicată problema datoriilor malului drept, haideți cumva să rezolvăm acum, urgent, iar problema datoriilor malului stâng a rămas în afara discuțiilor, într-un fel. Adică, Gazprom nu-și propune și nu are ca prioritate să rezolve problema datoriilor malului stâng care-s de 10 ori mai mari decât datoriile malului drept. Și asta denotă că, așa cum am vorbit și anterior, Gazprom în Republica Moldova nu se ocupă pur de business.

Chiar și comportamentul Gazprom-ului în perioada aceasta, declanșarea crizei și ceea ce s-a făcut denotă că este o componentă politică pronunțată în ceea ce face Gazprom-ul în Republica Moldova și, dacă sincer, eu nu cred că asta este pe placul celor de la Gazprom. Eu nu cred că cei de la Gazprom sunt foarte fericiți, să trebuiască să le explice inclusiv acționarilor, care, mă rog, e o companie până la urmă listată la bursele internaționale, de ce cu fiecare an tot crește și crește o datorie.”

Europa Liberă: Dar recent a fost și o reacție a autorităților de la Tiraspol, care au spus că ar fi disponibile să achite direct Gazprom-ului consumul de gaze naturale.

Victor Parlicov: „Ei, știți cum? Haideți mai întâi să se învețe să achite facturile curente. Dar de ce Gazprom-ului? De ce la Gazprom ei vor să achite, dar la Moldovagaz nu vor să achite?”

Europa Liberă: Păi, asta vreau să vă întreb pe Dvs. și să ne explicați, s-ar ascunde ceva aici?

Victor Parlicov: „Eu înțeleg înspre ce se merge. Deci, din câte înțeleg eu, se pune problema separării contractelor, să fie un contract pentru malul stâng și alt contract pentru malul drept. Iarăși sunt plusuri și sunt minusuri, dar...”

Europa Liberă: Care sunt plusurile?

Victor Parlicov: „Plusurile ar fi că Moldovagaz nu ar mai acumula datoriile aferente malului stâng. Și încă un plus aici apropo ar fi, dacă Gazprom va livra gaz pe malul stâng la o altă formulă de preț sau la alte condiții de preț decât pe malul drept, aceasta și-ar asuma, de fapt, să spunem așa, explicit, această finanțare a regiunii separatiste.”

Europa Liberă: Și care sunt minusurile?

Victor Parlicov: „În rest, ca dezavantaje desigur că ar... Haideți să vorbim pe șleau, unul din puținele instrumente de negocieri pe care le-a avut acum Republica Moldova la masa de discuții cu Gazprom-ul a fost securitatea alimentării întregului teritoriu al Republicii Moldova, pentru că dacă ar fi existat...”

Europa Liberă: Securitatea alimentării cu resurse energetice?

Victor Parlicov: „Cu gaze naturale, în primul rând, dar și cu energie electrică într-un final. Ideea este că dacă ar fi existat un contract separat la ziua de astăzi între Gazprom și cineva din partea stângă a Nistrului, atunci Gazprom-ul putea să întindă această criză pentru malul drept și să limiteze livrările de gaze încă mult timp, cât prețurile spot nu ar fi coborât.

Eu am mai spus-o, eu consider că principala îndeletnicire a Gazprom-ului în Republica Moldova sau agenda Gazprom-ului în Republica Moldova nu ține de domeniul comercial pur și eu, repet, nu cred că cei de la Gazprom sunt foarte fericiți de acest lucru, dar ei trebuie să execute indicațiile de la Kremlin.

Și indicațiile de la Kremlin vin pe filieră strict politică și cei de la Kremlin sunt interesați în primul rând de întreținerea unei aparențe de statalitate în stânga Nistrului și altă modalitate mai comodă de a finanța această aparență decât prin gazul livrat în regiune gratuit, de facto gratuit, ei nu au găsit. Și această aparență de statalitate în stânga Nistrului le permite celor de la Kremlin să mențină un conflict în formă latentă, să-și mențină trupele și să-și prolifereze influența asupra întregii Republici Moldova și poate chiar și peste hotarele ei prin prezența inclusiv a trupelor militare în stânga Nistrului. Asta este agenda Kremlinului, iar Gazprom este utilizat ca un instrument pentru a finanța această agendă și, repet, eu nu cred că ei sunt foarte fericiți de asta, dar trebuie s-o facă.

Datoriile pe care le are Moldovagaz față de Gazprom nu sunt acoperite aproape cu nimic. Ce înseamnă că nu sunt acoperite? Situația este că singurul activ major pe care Gazprom-ul îl poate prelua contra datoriei în caz dacă se purcede la falimentarea Moldovagaz sunt activele de rețele pe care le deține Moldovagaz, inclusiv rețelele de transport. Altceva ce mai are Gazprom-ul: Moldovagaz mai deține datoriile acestea ale sectorului termoenergetic, care sunt 2 miliarde pe lei, pe care tot Gazprom poate să spună: „Fraților, dați-ne banii aceștia, pentru că voi ne sunteți datori și noi o să mergem și o să le executăm prin hotărâri de judecată, arbitraj etc.” În rest, datoriile acestea sunt neacoperite. De asta și e vorba că acum datoriile Moldovagaz față de Gazprom practic au ajuns la nivelul ca aproape să egaleze ca valoare patrimoniul și activele Moldovagaz.

Lavrov: Rusia nu face presiuni în problema livrării gazelor

Și atunci, Gazprom-ul evident că își pune problema: „Stați, fraților, dacă noi nu rezolvăm problema datoriilor, dacă mai crește datoria, noi după asta ce luăm, noi cu ce rămânem?”

Singurul nostru adevărat instrument de negociere cu Gazprom-ul este valorificarea alternativelor, infrastructura deja ne permite să avem alternative, trebuie să ne învățăm a le valorifica.”

Mecanismul datoriei din stânga Nistrului

Europa Liberă: Și totuși, cea mai mare parte din volumele de gaze importate din Federația Rusă se duc în stânga Nistrului, pentru că în baza acestor gaze funcționează Centrala de la Cuciurgan. Pentru consumul de energie cetățenii plătesc, de ce s-au acumulat datoriile acestea de 7 miliarde de dolari în stânga Nistrului?

Victor Parlicov: „Vă explic. Pentru că ceea ce se întâmplă în stânga Nistrului este iarăși ca și aparență de stat și aparență de economie. Deci, care-i mecanismul? Moldovagaz procură gazul de la Gazprom la prețul după formulă, Moldovagaz vinde acest gaz către Tiraspoltransgaz la prețul reglementat. Și Tiraspoltransgaz vinde acest gaz mai departe către consumatorii din regiunea transnistreană la prețuri care sunt fixate sau sunt decise de autoritățile de la Tiraspol. Și aceste prețuri nu au nimic în comun cu prețul real al gazului.

Deci, în momentul în care noi procuram gazul, dacă nu greșesc, prin 2010, 2011, 2012 noi procuram gazul cu 300 și ceva de dolari, cu 400 de dolari mia de metri cubi am ajuns să procurăm, am găsit niște documente publicate în stânga Nistrului, potrivit cărora Uzina metalurgică de la Râbnița procura gazul cu 40 de dolari.

Toți banii plătiți de consumatorii din regiunea transnistreană se duc la „spețialinîi gazovîi sciot” (cont special de gaze), pe care autoritățile din stânga Nistrului îl utilizează ca buzunar bugetar.

Asta deja cu tot cu transportare, cu tot. Adică ne dăm seama că prețurile interne la care ei livrează gazul nu au treabă cu prețul la care procură gaz Tiraspoltransgaz.

Dincolo de asta, toți banii plătiți de consumatorii din regiunea transnistreană se duc la Tiraspoltransgaz. Dar Tiraspoltransgaz nu-i plătește la Moldovagaz, Tiraspoltransgaz îi stochează într-un cont, care la dânșii se numește „spețialinîi gazovîi sciot” (cont special de gaze), pe care autoritățile din stânga Nistrului îl utilizează ca buzunar bugetar.”

Europa Liberă: Da, dar e nefiresc, e nelegal?

Victor Parlicov: „Sigur că e nefiresc, dar ce-i firesc acolo în stânga Nistrului? Ce-i legal acolo în stânga Nistrului, explicați-mi, vă rog? Deci, așa cum am spus: aparență de statalitate, aparență de economie.

Ei practic toți banii pe care consumatorii îi plătesc pentru gaze îi stochează într-un cont pe care autoritățile din stânga Nistrului îi utilizează, ca și cum împrumută bani de acolo ca să achite pensii, salarii, să construiască drumuri, să facă exerciții militare și alte „minuni”. E altceva că ei întotdeauna împrumută, dar niciodată nu întorc.”

Maia Sandu: „Toate lucrurile care nu s-au făcut în 30 de ani trebuie să le facem acum”

Europa Liberă: Și nimeni pentru asta nu-i poate penaliza, nu le poate cere?

Victor Parlicov: „Dar cum, în ce mod? Explicați-mi...”

Europa Liberă: Și acum vă întreb altceva, dacă Moldova nu ar cumpăra energia de la Dnestrovsc, ce s-ar întâmpla cu regiunea transnistreană?

Victor Parlicov: „Ar fi jale. Și cu economia lor la fel ar fi jale, dar aici mai este un moment la care vreau să ajung. Dacă pe partea de gaze noi suntem securizați cu livrările, fiind într-o situație vulnerabilă cum am fost acum cu prețurile, că au fost prețuri-record pe piața mondială, dar noi avem posibilitate să aducem gaze de unde vreți – din Turcia, din România, din Ungaria ș.a.m.d. Acum întrebarea e alta, la energia electrică...”

Europa Liberă: Că energia doar de la Dnestrovsc? Se poate și din Ucraina energie de importat.

Victor Parlicov: „Și aici mai este la fel un moment important. Pentru că, da, de energia produsă la Dnestrovsc noi putem teoretic să ne lipsim, dacă volumele acestea le suplinesc cei din Ucraina. Însă, în primul rând și în Ucraina nu întotdeauna situația e fantastică din punct de vedere energetic, știți că ei au criza ceea legată de cărbunele din regiunile ocupate din Donbas, dar mai este și elementul de linii electrice. Pentru că nu-i vorba doar de faptul că Centrala de la Dnestrovsc produce energie, dar energia vine inclusiv din Ucraina în Republica Moldova prin niște linii care trec tot pe teritoriul Centralei termoelectrice moldovenești.

Din 7 linii de tensiune înaltă prin care noi suntem interconectați cu Ucraina, 6 sunt în regiunea transnistreană.

Și iată dacă cei din stânga Nistrului cumva deconectează liniile prin care energia electrică este livrată înspre Chișinău, atunci întreaga Republică Moldova atârnă de o singură linie. Deci, ca să vă dați seama, din 7 linii de tensiune înaltă prin care noi suntem interconectați cu Ucraina, 6 sunt în regiunea transnistreană și 4 din acele 6 sunt legate în nodul de la Dnestrovsc.

Deci, pe partea de gaze naturale, noi problema cu securitatea livrărilor ne-am rezolvat-o. Acum urmează să rezolvăm problema cu securitatea alimentării Republicii Moldova cu energie electrică.

Și iată după ce rezolvăm și această problemă, eu cred că va putea fi abordată și problema livrării gazelor în regiunea transnistreană, și acumulării de noi datorii și nu știu ce. Și eu vă asigur că cei din regiunea transnistreană și poate cei din Federația Rusă, cei de la Kremlin cu certitudine își dau seama că încolo se merge. Și de aici apar aceste inițiative de a separa contractele, hai și vom avea un contract pentru malul stâng ca nu cumva să se întâmple ceva.

Din câte înțeleg eu, cei din Federația Rusă au solicitat expres ca să existe un dialog politic interguvernamental între Republica Moldova și Federația Rusă anume pe sectorul energetic.”

Europa Liberă: De ce această insistență din partea Rusiei?

Sectorul energetic este instrumentul principal prin care Federația Rusă își exercită influența.

Victor Parlicov: „Pentru că sectorul energetic este instrumentul principal prin care Federația Rusă își exercită influența și menține artificial această statalitate pe malul stâng al Nistrului și ei vor să înțeleagă cât asta o să mai dureze, ce mai pot face și ce nu pot și la ce să se aștepte mai departe. Acolo, spre exemplu, este și problema nerezolvată a statutului juridic sau legalității privatizării Centralei termoelectrice moldovenești, pentru că, conform documentelor cu care se înregistrează ea, inclusiv aceste înregistrări provizorii din Republica Moldova, proprietar este concernul Inter RAO UES.”

Europa Liberă: Și poate Republica Moldova să atace în judecată felul cum a fost privatizată?

Victor Parlicov: „Noi avem o lege prin care în Republica Moldova am statuat că noi nu recunoaștem rezultatele privatizării din stânga Nistrului.”

Și atunci, cei din Federația Rusă evident că nu vor să stea sub risc, fiindcă ei își dau seama... Repet, conflictul transnistrean, poate sună patetic, dar cheia rezolvării conflictului transnistrean este în sectorul energetic, ea nu este în plan militar. În plan politic desigur că va fi nevoie de o decizie politică, dar când politicienii se duc să negocieze, ei vin cu ceva la masa de negocieri și puterea lor de negociere depinde de niște lucruri foarte concrete – ce pot ei și ce nu pot face.”

***

Doi laureați ruși ai Premiului Nobel pentru Pace au lansat un apel comun pentru ca autoritățile să renunțe la încercarea de a închide una dintre cele mai venerate organizații pentru drepturile omului din Rusia - „Memorial”. Oana Serafim cu detalii:

Într-o declarație comună din 18 noiembrie, Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, și redactorul șef al ziarului Novaya Gazeta, Dmitri Muratov, au declarat că încercările de a închide Memorialul au „provocat anxietate și îngrijorare în țară, îngrijorări pe care le împărtășim”.

Procurorii de la Moscova au cerut în această lună unui tribunal municipal să dispună închiderea Centrului Memorial pentru Drepturile Omului, în timp ce procurorii federali ruși doresc și o decizie a Curții Supreme de a dispune închiderea International Memorial.

Organizația pentru apărarea drepturilor omului Memorial a fost înființată cu puțin timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, parțial pentru a documenta represiunea sovietică. În deceniile de după, a investigat situația drepturilor omului în Rusia și a documentat atât nedreptățile istorice, cât și pe cele în curs de desfășurare.

„Activitățile pe termen lung ale Memorialului au avut întotdeauna ca scop restabilirea justiției istorice, păstrarea memoriei a sute de mii oameni uciși și răniți în anii de represiune comunistă și prevenirea ca acest lucru să se întâmple acum sau în viitor.

Continuarea activității sale este în interesul societății și statului rus”, au scris în mesajul lor fostul președinte Mihail Gorbaciov și ziaristul Dmitri Muratov.

„Îndemnăm Procuratura Generală să-și retragă cererea din instanță și să o soluționeze în afara instanței”, se mai spune în declarație.

„Un instrument de justiţie sumară împotriva organizaţiilor independente”

Încercarea de a închide organizația Memorial se bazează pe presupuse încălcări ale legislației ruse în legătură cu legea „agenților străini”. Această denumire, care aminteşte de „dușmanul poporului” din perioada sovietică, îi vizează într-un mod destul de imprecis pe cei care primesc finanţări din străinătate şi desfăşoară o activitate politică.

„Am afirmat în repetate rânduri că această lege a fost concepută de la început ca un instrument de justiţie sumară împotriva organizaţiilor independente şi am insistat ca aceasta să fie abrogată”, menţionează Memorial în comunicatul său de presă în care anunță solicitarea Parchetului General, solicitare pe care organizația o vede ca pe „o decizie politică de distrugere a Memorialului”.

Simbol al perestroikăi, Memorial, organizaţie creată de disidenți, printre care şi câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace Andrei Saharov, face parte din „moștenirea poporului rus”, a reacţionat activista pentru drepturile omului Zoia Svetova. „Dacă va fi dizolvat, Rusia va deveni un stat pe deplin totalitar”, a declarat ea pentru postul de radio Eho Moskvî.

Secretarul de stat american Antony Blinken a acuzat autoritățile ruse că atacă libertatea de exprimare încercând să închidă organizația Memorial și le-a cerut să renunțe la utilizarea legii „agențiilor străini” pentru a persecuta și intimida societatea rusă. Într-un mesaj Tweeter, șeful diplomației americane a scris că:

„Procesele autorităților ruse, care urmăresc să închidă International Memorial și Centrul Memorial pentru Drepturile Omului, este cel mai recent atac împotriva libertății de exprimare”. „Rusia trebuie să pună capăt proceselor și să nu mai folosească abuziv legea privind „agenții străini” pentru a hărțui, stigmatiza și reduce la tăcere societatea civilă”.

Organizaţia Memorial a susținut că legislația „agenților străini” din 2012 și modificările sale ulterioare sunt menite să suprime organizațiile independente și vocile critice.

În baza acestei legislații organizațiilor neguvernamentale din Rusia financiară care primesc asistență străină și pe care guvernul le consideră implicate în activități politice, să fie înregistrate, să se identifice ca „agenți străini” și să se supună auditurilor efectuate de autoritățile ruse.

Centrul Memorial pentru Drepturile Omului a fost trecut pe această listă în noiembrie 2015.

Umbrelă pentru peste 70 de organizații

International Memorial este un grup independent și grupul-umbrelă pentru Centrul pentru Drepturile Omului Memorial și peste alte 70 de organizații, inclusiv 10 care operează în afara Rusiei, care și ele au fost adăugate în registrul „agenților străini” în urmă cu cinci ani.

Consiliul prezidențial rus pentru Societatea Civilă și Drepturile Omului, care de obicei susține politicile Kremlinului, și-a exprimat de data aceasta îngrijorarea față de eforturile din 12 noiembrie de închidere a Memorialului, numindu-le o „măsură extremă” „nedreaptă și disproporționată” față de presupusele încălcări invocate de procurori.

Marija Pejcinovic Buric, secretarul general al Consiliului Europei, a declarat că legislația „agenților străini” „stigmatizează” ONG-urile, mass-media și persoanele critice și „a avut un impact represiv asupra societății civile din Rusia în ultimii ani.”

Marija Pejcinovic Buric

Simbol al perestroikăi, Memorial, organizaţia creată de disidenți printre care şi câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace, Andrei Saharov, face parte din „moștenirea poporului rus”, a declarat recent activista pentru drepturile omului Zoia Svetova. „Dacă [Memorial] va fi dizolvat, Rusia va deveni un stat pe deplin totalitar”, a declarat ea pentru postul de radio Eho Moskvî.

Centrul Pentru Drepturile Omului Memorial se așteaptă să fie chemat la o audiere în justiție la Moscova, pe 23 noiembrie, în timp ce International Memorial se așteaptă la o audiere pe 25 noiembrie.