„Când medicul ecografist mi-a spus că este nevoie urgent de operație, am început să plâng. Trăiam cu ideea că Anisia nu mai are nevoie de nicio operație”, spune Ana Borș. Fetița ei, Anisia, a fost operată prima dată pe cord deschis când avea șapte luni. Acum, are șase ani. După alte patru operații pe cord deschis, inima ei bate cu ajutorul unui stimulator cardiac, care ar trebui schimbat periodic.
Anisia s-a născut cu o malformație la inimă, dar un transplant de cord în R. Moldova nu este posibil. Anual, zeci de moldoveni au nevoie de transplant de ficat, rinichi, cornee. Dar sunt foarte rare cazurile când este necesar transplantul de inimă. Autoritățile spun că asemenea operații sunt atât de complicate, iar pacienții sunt atât de puțini, încât nu are sens să se investească pentru a deveni posibile.
Operațiile Anisiei
La două luni de la naștere, Anei Borș i s-a spus că Anisia are o malformație congenitală – canal atriovetricular complet. „Ni s-a explicat că este o malformație compusă din mai multe defecte”, spune Ana Borș. Ana avusese o sarcină anterioară complicată, așa încât cea de a doua, cu Anisia, a fost monitorizată strâns, fără să se fi semnalat complicații.
Anisia, în sala de reanimare a Spitalului Clinic Municipal „Valentin Ignatenco”. Februarie 2020
După prima operație la Spitalul Clinic Republican, mamei i s-a spus că Anisia nu va avea nevoie și de alte operații, decât peste 10-15 ani. Dar după o bronșită și o ecografie la un spital privat, Ana a aflat că o nouă operație este urgent necesară...
Au mai avut loc patru, în care Anisiei i s-a făcut o plastie de valvă, apoi i s-a implantat o valvă mecanică – mitrală, apoi - un stimulator cardiac, apoi i s-a schimbat cu altul și i s-a mai implantat un defibrilator ...
Transplantul a apărut în discuție ca o posibilă soluție. Dar se poate face numai în străinătate, pacienții trebuie să găsească soluții pe cont propriu, iar tot mai multe țări europene au limitat aceste servicii la proprii cetățeni.
„Am trimis documentele India, unde era nevoie de 95 de mii de dolari, doar pe transplant, fără cazare sau altceva. Am apelat la caritate ca să putem strânge bani, până când cineva ne-a îndrumat să mergem în Italia”, spune Ana Borș.
Anisia a avut ultima sa operație în Italia, dar nu a fost un transplant. Medicii italieni au înlocuit numai stimulatorul implantat Anisiei la Chișinău cu altul. „Ne pare rău, dar noi credem că ei nu au experiența noastră”, au spus medicii italieni despre colegii lor moldoveni.
Dar Anisia nu s-a făcut bine din cauza unei bacterii, care i-a afectat ritmul cardiac. A revenit în discuție transplantul...
Și Anisia, și operațiile de transplant de inimă în R. Moldova - pe lista de așteptare
Vladimir Bolocan, directorul Agenției Naționale de Transplant (ANT), spune că operațiile de transplant de inimă nu sunt fezabile în R. Moldova, inclusiv pentru că sunt prea puțini pacienți. „Ca să avem un serviciu de transplant de cord, doctorii ar trebui să facă minim 6 transplanturi pe an, un transplant la 2 luni”, a spus Bolocan Europei Libere.
În această situație s-ar afla mai multe țări europene. „Nici ei nu pot asigura acest minim, de aceea unele intervenții de acest tip se efectuează acolo unde este echipă. La nivel european se discută despre o listă comună, a mai multor țări, și o bază de date de pacienți și de donatori eligibili”, a mai spus Bolocan.
Anisia împreună cu mama, la Roma, dupa a 5-a operație
R. Moldova nu participă însă la aceste discuții, iar pacienții, atâția cât sunt, se descurcă pe cont propriu. Potrivit datelor ANT, până acum doi moldoveni au primit o inimă nouă: unul în Federația Rusă și altul în Italia.
Anisia Borș, în Italia, a fost pusă pe o listă așteptare. „Dar ne-au spus să încercăm să o menținem în viață cât de mult putem cu ajutorul unor medicamente experimentale, pentru a nu apela la un transplant la o vârstă atât de fragedă”, spune mama ei.
De atunci, Anisia ia câte șapte pastile de două ori pe zi, pentru a rămâne în viață. Trei, sunt pastile compensate de polița medicală și cumpărate în R. Moldova, altele patru sunt aduse din Italia. Doar pentru pastile, familia Borș cheltuie în trei luni în jur de 400 de euro, iar singurul care poate lucra este tatăl.