Marxismul a fost, înainte de toate, un proiect demiurgic fixat asupra distrugerii societății burgheze fundamentată pe cultul proprietății private. A urmărit să transceandă o societate iremediabil reificată pentru a pregăti forțele sociale revoluționare pentru confruntarea finală care urma să aducă cu sine „saltul din imperiul necesității în imperiul libertății.” Pentru Marx, convingerea că Istoria este guvernată de legi a echivalat cu faptul că aceste legi pot fi cunoscute. În consecință, a sa Weltanschauung a fost în mod necesar științifică, non-utopică, distingându-se astfel de orice altă formă anterioară de socialism.
Your browser doesn’t support HTML5
Marxismul ca escatologie seculară
Pentru Marx, aspirația spre revoluție avea rolul de a răsturna, de a schimba din temelii lumea. Era vorba despre o revoluție apocaliptică, un cataclism. Această revoluție este, după cum scria Raymond Aron, mai mult decât o explozie socială, o simplă înlocuire a unui regim cu un altul. Scopul este de fapt o completă răsturnare a valorilor. Este o revoluție antropologică și, cel mai important lucru, o renovare a condiției umane. Revoluția comunistă nu se ocupă numai de economie. Accentul pus pe materialism este unul care trebuie să schimbe cea mai adâncă parte a infrastructurii emoționale, sentimentale, psihologice a trebuințelor umane.
De ce credeți că în regimurile comuniste se punea accentul pe controlul asupra trupului uman? De ce credeți că se ajungea la problema alimentației raționale? Ferenc Fehér, Ágnes Heller și György Márkus au subliniat corect că miza existenței în comunism și esența acestui sistem era dictatura asupra nevoilor umane. Nu poți construi omul numai prin educație, trebuie să apelezi și la baza lui de homo economicus, care este fundamentată pe principiul de proprietate privată. François Furet, într-o carte favorită a Monicăi Lovinescu, Trecutul unei iluzii (Humanitas, 1996), spunea că relația directă dintre fascism și comunism se află în inima secolului XX. Spectrul comunismului privește spre viitor spectrul fascismului vine dinspre trecut. Unul este primordialist, altul este anti-primordialist—o ipoteză de lucru.
Consider așadar că adevăratul conflict al secolului XX a fost cel dintre democrațiile liberale și rivalii lor totalitari. Cele două totalitarisme, pe fondul experienței lor istorice simultane, s-au situat într-o „intimitate negativă” în contextul european de război și revoluție. Ele au reprezentat un atac atroce împotriva și o alternativă cumplită la modernitatea liberală. Comunismul și fascismul sunt cei doi gemeni totalitari. Nu ai cum să spui comunism fără să spui fascism și viceversa. Ele s-au născut unul din altul. Dacă în cazul comunismului spunem că este o patologie a universalului, nazismul, fascismul reprezintă o patologie a particularismului. Cele două mari patologii și-au atras adepții în măsura în care au reușit să producă discursul cel mai contagios, cel mai persuasiv. Nu au contat adevărurile factuale, inclusiv la nivelul nostalgicilor.
Toate marile teme ale religiei creștine—căderea, fericirea originară, regăsirea, ispășirea, subiectul mesianic—se regăsesc în mitul istorico-escatologic al marxismului. Marxismul este unul dintre cele mai importante mituri politice maniheiste ale istorie contemporane. Este un discurs fundamental al modernității care contrapune așa-zisele forțe ale reacțiunii, barbarismului și declinului celor care reprezintă progresul istoric. El promite salvarea prin intermediul distrugerii unui sistem perceput ca fiind bazat pe dominație, exploatare și alienare. În această viziune soteriologică, proletariatul este mântuitorul omenirii sau, așa cum a afirmat în tinerețe însuși Marx—„clasa Mesia” a istoriei. Comunismul ca religie seculară este așadar un proiect transcendent. Făgăduiește o mutație cosmică, transformarea condiției umană. Într-adevăr, o imagine faimoasă: saltul din imperiul necesității în acela al libertății. Iar proletariatului îi revine misiunea de a încarna figura eroului mesianic. Salvarea se naște tocmai din această cezură totală în care proletariatului îi revine misiunea de a încarna figura eroului mesianic. Ideologia marxist-leninistă s-a construit pe baza acestui mesianism revoluționar.