Rețeaua de aliați este cel mai cunoscut efort al Teheranului de descurajare a Israelului și Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Însă căderea guvernului președintelui sirian Bashar al-Assad, un aliat al Teheranului, schimbă radical situația.
Pentru Iran, Siria a fost un coridor terestru crucial către „Levant” (coasta de est ale Mediteranei), fiind considerată „coloana vertebrală” a axei de rezistență. Coridorul, cunoscut și sub numele de Semiluna șiită, conecta Teheranul cu grupul armat libanez Hezbollah, un alt aliat-cheie și o parte integrantă a axei.
„Nu există axă fără acces”, a spus Ali Vaez, director al Proiectului Iran din cadrul International Crisis Group, cu sediul la Bruxelles, comentând ultimele evoluții din Siria.
„Rezistența nu este compromisă total, dar pierderea capacității de a sprijini Hezbollah din punct de vedere logistic înseamnă pierderea profunzimii strategice a Iranului”.
Coridorul distrus
Iranul a cheltuit miliarde de dolari pentru a-l menține pe Assad la putere. A intervenit militar în războiul civil din Siria în 2013 și a jucat un rol-cheie în sprijinirea forțelor lui Assad, trimițând sute de ofițeri ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) pentru a recruta și antrena zeci de mii de luptători șiiți locali și străini.
Liderul suprem iranian Ayatollah Ali Khamenei (d) se întâlnește cu președintele Siriei, Bashar al-Assad, la Teheran, în februarie 2019.
După pierderea coridorului terestru care leagă membrii axei din Iran de Liban „este probabil să asistăm la o rezistență mult diminuată în lunile și anii următori”, a spus Farzan Sabet, cercetător asociat principal la Geneva Graduate Institute. Axa, a spus el, va avea „o capacitate considerabil mai redusă de a desfășura operațiuni militare în viitor”.
La apogeul său, axa era activă în teritoriile palestiniene ocupate, Liban, Irak, Siria, Yemen și era menită să ofere Iranului capacitatea de a-și lovi inamicii în afara propriilor frontiere, permițându-i în același timp să nege că este implicat direct.
Siria este acum condusă efectiv de organizația Hayat Tahrir al-Sham (HTS), desemnată ca teroristă de SUA și de aliații lor - unii din membrii ei au legături cu Turcia, rivala Iranului. HTS a preluat puterea la Damasc pe 8 decembrie.
Luptători ai opoziției siriene salutând căderea regimului Assad în Damasc, pe 8 decembrie.
Milițiile Hezbollah sunt foarte slăbite după un război dureros de un an cu Israelul, care l-a ucis pe liderul de lungă durată al grupului, Hassan Nasrallah. Între timp, războiul devastator al Israelului în Fâșia Gaza a diminuat capacitățile organizației palestiniene Hamas, desemnată drept teroristă de SUA, un alt membru al „axei”.
Evenimentele din Siria „vor pune cu siguranță mai multe restricții asupra capacității Iranului de a-și menține influența regională”, a declarat Raz Zimmt, cercetător principal la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Israel.
Opțiunile „foarte rele” ale Iranului
Slăbit la nivel regional, Iranul are acum de luat decizii dificile, inclusiv reconsiderarea strategiei sale de descurajare și posibila dezvoltare a unei bombe nucleare, spun experții.
Zimmt spune că Iranul are două „opțiuni foarte proaste” - să nu facă nimic și să recunoască faptul că instrumentele lui de descurajare a Israelului au fost compromise, sau să-și înarmeze programul nuclear și să se expună posibilității unui atac israelian.
Potrivit analistului Sabet, lucrurile par la fel de sumbre și pentru axa de rezistență a Iranului, care va fi nevoită să-și reducă activitățile. El spune că Iranul va încerca să fie mai creativ și să exploateze orice situație de haos din regiune, inclusiv în Siria post-Assad, pentru a-și reafirma influența.
„Dacă războiul civil din Siria nu este soluționat rapid și nu se creează o nouă ordine, ar putea deveni exact tipul de mediu în care republica islamică a prosperat istoric”, a avertizat Sabet.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te