Ce le-a adus independența Republicii Moldova locuitorilor de pe str. Independenței din Chișinău?

Pe harta Chișinăului, strada Independenței a apărut după ’91. Până atunci, era ulița Воссоединение, numită astfel în cinstea „realipirii” RSS Moldovenești la URSS.

Reportaj despre independența R. Moldova pe strada Independenței din Chișinău

Pe strada Independenței de astăzi majoritatea chișinăuienilor admiră Columna lui Traian în miniatură, fac cumpărături la alimentara numită pe timpuri „Toamna de aur” sau la piața din preajma acesteia. Aici l-am întâlnit pe Mihai, un bărbat între două vârste, venit la târg să vândă struguri și lactate.

Mihai: „N-avem încotro, trebuie să facem și-un ban. Până la amiază vindem, după amiază sărbătorim”.

Europa Liberă: Cum simțiți independența Republicii Moldova?

Mihai: „Eu, vă spun sincer, n-o simt. Independență politică nu-i și noi tot mai jos mergem. Eu nu simt lucrurile să evolueze în bine”.

Urările moldovenilor de Ziua Independenței

Europa Liberă: 28 de ani în urmă credeați că lumea va fi atât de dezamăgită mai târziu?

Mihai: „Credem că va fi mai bine, că o să mergem spre Europa, dar nu văd asta acum. Eu socot că de sus trebuie să se schimbe lucrurile, noi, de jos, nu putem face nimic”.

Europa Liberă: Copiii Dvs. s-au născut într-un stat independent, Dvs. nu, simțiți vreo diferență?

Mihai: „Da, este, tineretul socoate că-i independent și de atâta se duc”.

Europa Liberă: Deci, faptul că pot pleca e un semn de independență?

Mihai: „Într-o măsură da”.

Europa Liberă: Două lucruri pe care i le doriți Republicii Moldova?

Mihai: „Ca cei care vin la putere să se gândească la popor și, al doilea, noi să luăm măsuri cu ei. Eu sunt optimist”.

Spre deosebire de vânzătorii de zarzavaturi, părinții au profitat astăzi de ziua liberă pentru a ieși cu copii la plimbare. În parcul din strada Independenței picii stăteau la coadă pentru a se da în scrânciob. Aici am stat de vorbă cu Maria, venită cu băiatul ei de cinci ani. Maria îmi spune că nu are prea multe motive pentru a sărbători independența pentru că soțul ei este plecat la muncă în străinătate.

Un monument dedicat declarării independenței

Maria: „Noi permanent suntem singuri acasă. Ne-am dori ca familia să fie unită, însă pentru asta e nevoie de salarii mai mari, de locuri de muncă acasă. Fără el nu simt motiv de sărbătoare. Ca mine cred că sunt foarte mulți. Politicienii ar trebui să se gândească la popor, ca părinții să nu plece peste hotare în căutarea unei vieți mai bune, ca familiile să fie unite acasă”.

Și Nelu, ieșit la plimbare cu fetița, spune că nu ar fi prea multe motive de sărbătoare: tot mai mulți tineri pleacă peste hotare, vârstnicii se plâng pe neajunsuri, iar politicienii tot mai rar țin cont de cerințele oamenilor. Vina însă pentru această stare de lucruri, este convins tânărul, ar trebui să și-o asume cetățenii.

„Ziua independenței nu este despre politicieni care depun flori, dar este vorba de cetățeni care-și revendică drepturi”

Nelu: „Păi, nu pot să spun că nu sunt patriot, însă situația care este deja de aproape 30 de ani, eu nu simt că-i zi de sărbătoare. Pentru mine este o zi obișnuită. Dezamăgirea e în faptul că batem pasul pe loc și eu nu văd nicidecum rezultate. Eu nu mi-am pierdut speranța, dar pierdem timpul, asta este ideea”.

Europa Liberă: De vină sunt cetățenii, politicienii?

Nelu: „Da, de vină sunt oamenii pentru că ei ar trebui să fie căutători de informație, să nu fie manipulați, să nu fie duși de nas”.

Europa Liberă: Fetița Dvs. s-a născut într-un stat independent, Dvs. probabil nu. Credeți că va crește diferit, mai bine?

Nelu: „Nu știu, dar, în orice caz, eu voi face așa cum au făcut părinții mei: îi voi oferi libertatea maximă și o voi susține în tot ce va dori să facă”.

În timp ce vorbeam cu Nelu în preajma unei gherete de apă, vânzătoarea trăgea cu urechea la discuția noastră și răspundea în șoaptă la întrebări. Se prezintă ca pe timpuri, Ludmila Fiodorovna. Când m-am apropiat cu microfonul a ținut neapărat să-mi spună că pentru ea, Ziua Independenței este sărbătoare:

Ludmila: „E sărbătoare. Până nu demult nu se făceau lucruri bune, dar acum văd că se mai schimbă situația. Poate a da Dumnezeu și a fi mai bine, se vor duce oligarhii, cei care ne-au amăgit. Copiii mei sunt plecați, am rămas eu singurică. Cred că nu mai vin ei acasă. Au plecat că nu era de lucru”.

Europa Liberă: În urmă cu 28 de ani credeați că va fi o așa dezamăgire mai târziu?

Ludmila: „Nu, eu așa ceva nu am crezut”.

Europa Liberă: Ce ar trebui să se schimbe ca să vă simțiți că locuiți într-un stat cu adevărat independent?

Ludmila: „Să se schimbe și oamenii, or, mentalitatea noastră încă nu-i ridicată. Când se vor schimba oamenii, atunci se vor schimba și politicienii. Cred că țara noastră se va ridica”.

Europa Liberă: Independența – știu oamenii s-o prețuiască?

Ludmila: „Nu, oamenii noștri nu țin la țară, acum e fiecare pentru sine. Lor le e tot-una dacă-i independență sau nu.”