Ce-i într-un nume?

Numele partidelor politice nu mai înseamnă astăzi nimic. Odinioară însemnau ceva, desigur.

Creștin democrații erau ceea ce le spune numele, Socialiștii doreau un anume tip de societate, iar Conservatorii încercau s-o conserve pe cea de dinainte.

Dicționar european: numele partidelor politice

Azi, un partid politic nu caută decât să i se rețină numele, să nu fie confundat cu altele și, eventual, să funcționeze ca un brand comercial. Așa s-a întâmplat în mod fatal cu Partidul Piraților, de pildă, în țările în care a făcut emuli, sau cu diferitele partide ecologiste, Verzi, care în multe țări au devenit doar un brand politic.

Să începem cu câteva exemple: Partidul Liberal al ultranaționalistului Vladimir Jirinovski în Rusia, de pildă. Este evident că formațiunea nu are absolut nimic de-a face cu liberalismul de tip occidental. (Iar „occidental” este de fapt un termen vag aici, pentru că termenul însuși de „liberal” are accepțiuni total opuse în SUA și în Europa. În SUA, „liberal”, folosit uneori ca insultă, desemnează stânga liber-cugetătoare; în Europa - „liberalii” sunt mai degrabă de dreapta, pentru capital și piața fără opreliști.)

În Austria și Olanda, partidele de dreapta ultranaționaliste se numesc: Partidul Libertății (Freiheitliche Partei Österreichs, FPÖ, în Austria, Partij voor de Vrijheid – PVV, în Olanda).

În România e flagrant: PSD nu sunt socialiști în sensul tradițional al termenului, ci o structură populistă, clientelistă; ALDE ai lui Tăriceanu nu sunt liberali, nici în sensul american, nici în cel european al termenului; magnatul Dan Voiculescu fondase partidul numit Umanist, doar pentru a-i da un nume, care între timp a devenit Partidul Conservator; în vreme ce PNL, care în 2012 s-a aliat cu PSD pentru puciul parlamentar ratat de atunci, nu are nimic liberal, deși își spun așa.

Un caz aparte îl constituie formațiunea transnațională europeană de tendință creștin-democrată numită Partidul Popular European (PPE), care tocmai a suspendat pe termen nedefinit FIDESZ-ul lui Viktor Orban.

PPE este un grup transnațional compus din oameni cu interese diverse si din formațiuni politice heteroclite. PPE este, ideologic, mult mai compozit decât grupul european al socialistilor. PPE este o formatiune care se straduie din ce in ce mai greu sa-si gaseasca o linie politica coerenta. Contururile sale ideologice au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formatiuni politice de tendinta neoliberala. Asa e FIDESZ din Ungaria, al lui Viktor Orban, sau asa a fost cand a fost primit din Italia partidul lui Berlusconi. Formațiuni ad-hoc, create in jurul unor personalitati al caror profil politic nu corespunde vechiului mesaj umanist si crestin-democrat pe care s-a construit PPE. Le fel, din România a fost primit PNL-ul, deși teoretic acesta ar fi un partid liberal.

Deja, secolul XX venise cu demonetizarea numelor formațiunilor politice, începând de la partidul nazist, al cărui nume a purtat grotesc denumirea de „socialist”, “Național Socialist” până la capăt.

Asta și face că în multe cazuri de incultură politică unii au ajuns să considere că partidul lui Hitler, sau fascismul lui Mussolini, ar fi avut tendințe de stânga.

Aceiași oameni care nu are crede ce scrie pe eticheta unor produse de la supermarket, iau ad litteram ceea ce scrie pe eticheta partidelor politice.

x x x x x x

Partidele politice din R. Moldova indiferent de titulaturile asumate împărtășesc o singură „doctrină” – populismul, constată, mai în glumă, mai în serios, analistul politic Igor Volniţchi, autor al mai multor lucrări despre istoricul partidelor moldovene. Aderența la doctrinele clasice, consacrate, e la fel de firavă ca şi democrația tânărului stat independent.

Dintre cele patru partide care au intrat în ultimul parlament, două– PDM şi Partidul Şor - nici măcar nu înaintează pretenții la capitolul doctrinar, spune Volniţchi:

„Cei din PD şi-au declarat adeziunea iniţial la unele valori, apoi în poziţionarea lor au intervenit cu totul alte schimbări. Ei zic acum că sunt pro-Moldova fără a face aluzie la careva din doctrinele clasice. Că sunt liberali, că sunt neo-liberali, că sunt social-liberali, că sunt social democraţi? – cred că nici ei nu ar putea răspunde la această întrebare. Partidul Şor a îmbrăţişat un segment de electorat, nu o doctrină, este vorba de un segment social. Nu i-am auzit niciodată pe cei din formaţiunea respectivă să emită careva pretenţii de ordin doctrinar şi aici nu am putea face nici măcar careva paralele între denumirea partidului.”

Profilul politic al partidelor care constituie blocul ACUM – PAS şi PPDA – provine mai curând din afilierea internațională, ambele fiind membre ale PPE. Retorica doctrinară clasică le lipseşte şi lor:

Igor Volnițchi

„Ambele formațiuni au intrat în politică cu un mesaj, bine actual pentru R. Moldova, un mesaj anti-sistem, un mesaj, cum zic ei, anti-oligarhic. Acest mesaj le-a adus o anumită susţinere în societate, vedem că în rezultatul recentului scrutin au luat 26 de mandate. Însă e vorba despre un scor electoral înregistrat pe baza unei stări de spirit în societate, pe baza unei poziţionări şi nicidecum a unei adeziuni doctrinare. Nu este exclus că aceste formaţiuni vor trebui la un moment dat să se repoziţioneze punând accent şi pe aspectul doctrinar.”

Doar despre Partidul Socialiştilor se mai poate spune că are sau mai curând a avut la începuturile sale nişte pretenţii de ordin doctrinar. Acesta a sprijinit parţial valorile socialismului, cu excepţia însă a dimensiunii egalităţii în drepturi şi de șanse, spune Volniţchi:

„În timp mesajul acestui partid a suferit schimbări. El a înţeles că în societatea moldovenească este mult mai pragmatic, mult mai util să pui accentul pe cu totul alte aspecte, decât de ordin doctrinar. Unele elemente doctrinare mai rămân în comportamentul acestui partid, dar ele se pierd pe fondul prestaţiei generale a acestuia.”

În istoria R. Moldova au existat totuşi câteva formaţiuni care au încercat cel puțin să-şi adapteze numele unor doctrine consacrate. Unul din pioneri a fost Partidul Social-Democrat la începutul anilor 90, urmat în anii 2000 de Partidul Social-Liberal în frunte cu Oleg Serebrian. Şi Partidul Comuniștilor a încercat la un moment dat să corespundă unor norme doctrinare comuniste, dar odată ajuns la guvernare, partidul condus de Vladimir Voronin a cochetat cu practici liberale.

Au fost partide care îşi luaseră nume foarte sonore, dar nu au făcut mare lucru pentru a corespunde doctrinelor scoase la vedere. De exemplu conservatorismul, una din cele mai vechi şi populare doctrine la nivel global, nu a prins rădăcini în Moldova fiind reprezentată de un partid ce nu și-a făcut un loc sigur pe scena politică.

Cum se explică irelevanța totală a numelor partidelor? Prin lipsa de tradiții şi cultură politică, consideră Igor Volniţchi.