Ce putem face cu cultura rusă și din nou despre anumite cutii de pizza nereciclate

La Zagreb, principalele ziare și site-uri croate de informații, precum cel mai popular cotidian, Jutarnji List, au deschis încă de duminică rubrici speciale de întrebări și răspunsuri pentru cititorii temători că au să piardă în această mare schimbare economică ce a venit odată cu trecerea la euro și renunțarea treptată la moneda națională, kuna.

Intrebările sunt mai ales tehnice, cititorii dorind să afle, de pildă, cât timp au la dispoziție pentru a schimba banii în euro. Răspunsul e liniștitor: pentru bancnote, timpul este nelimitat, ele vor putea fi schimbate oricând în viitor; cât despre monede, răgazul e până în 2026.

Celălalt mare cotidian croat, Večernji list, constată însă că prețurile la carburanți au crescut deja, de la miezul nopții, chiar din noaptea de 31 dec. la 1 ian. și că prețurile în euro derutează șoferii

Cum o amintește, la Bruxelles, platforma Euractiv, salariul mediu în Croația, conform celor mai recente date oficiale, era de 7,745 kune în octombrie, sau: 1,028 de euro.

Un salt în COVID

Înapoi în viitor. Din nou controale la aeroport, teste PCR de 48 de ore, europenii iarăși dezbinați: acest început de an are un aer de déjà vu. O întâlnire dedicată COVID-ului este programată miercuri la Bruxelles între statele membre ale Uniunii Europene, pentru a încerca să limiteze riscurile legate de explozia infecțiilor în China, ca urmare a ridicării restricțiilor sanitare, scrie la Stockholm Svenska Dagbladet.

Suedia – care prezidează Consiliul Uniunii Europene pentru următoarele șase luni – a programat o reuniune a „Mecanismului integrat al UE pentru răspunsul politicii în situații de criză” (IPCR, pentru cunoscători). La Stockholm, Dagens Nyheter scrie că Suedia va prezenta celorlalți 26 un catalog de măsuri comune. „Ideea este de a armoniza, dar fără a fi extrem de prescriptiv”, se explică pe culoare la Bruxelles, în speranța că țările membre vor ajunge la un acord în această săptămână.

Pentru a treia oară de când este în UE, Suedia a preluat președinția rotativă a UE, exact în momentul în care se găsește într-o situație politică internă fără precedent: țara este condusă din 18 octombrie de o coaliție liberală conservatoare susținută de un partidul de extrema dreaptă, Democrații Suediei (SD). Toată lumea se întreabă așadar la Bruxelles: care va fi influența acestei alianțe heteroclite și eurosceptice asupra președinției suedeze a UE?

‘500 de morți pe săptămână’ (în serviciul de sănătate britanic)

În Marea Britanie, unde continuă grevele din sectorul medical, Adrian Boyle, președintele Colegiului Regal pentru Medicina de Urgență a lansat un avertisment foarte dur, într-un interviu cu Times Radio, în care a avertizat că până la 500 de pacienți ar putea muri în fiecare săptămână, din cauza întârzierilor îndelungate în departamentele de urgență din toată țara. (Intervenția lui poate fi urmărită aici.)

Sinistrul avertisment a ajuns pe prima pagină a multor ziare, în primul rând tabloidele Daily Express, Daily Mail și Daily Mirror, dar în prima zi a anului, duminică, până și foarte seriosul, conservatorul și pro-guvernamentalul Sunday Times a scris despre cum un pacient a trebuit să aștepte 99 de ore pentru un pat, săptămâna trecută, iar un copil grav bolnav a fost lăsat să doarmă pe scaune de plastic la urgențe.

Grevele nu vor ameliora situația din sectorul medical

Situația din sectorul sănătății (NHS) este doar una dintre provocările uriașe cu care trebuie să se confrunte premierul Rishi Sunak în acest an, în timp ce încearcă să câștige simpatia alegătorilor.

Și urmează un alt val masiv de greve. Există prea puține semne că mișcările de protest prevăzute pentru luna aceasta vor fi evitate. Personalul ambulanțelor urmează să facă grevă din nou pe 11 și 23 ianuarie, iar asistentele medicale vor urma exemplul pe 18 și 19 ianuarie. Medicii vor vota din 9 ianuarie pentru propria lor acțiune de protest. Nu e de mirare că Sunak a avertizat în mesajul său de Anul Nou că problemele Marii Britanii nu vor „dispărea” în 2023 (și a dat vina pe greviști, în țara “care a devenit cea mai inegalitară din Europa”).

Un articol în The Guardian care spunea că guvernul Marii Britanii vrea să majoreze salariile NHS cu doar 2% anul viitor a stârnit și mai tare ostilitățile dintre sindicate și guvern.

Ba chiar, cum o constată în Germania Frankfurter Allgemeine Zeitung, odată cu Brexit-ul până și călătoriile școlare dinspre continent, pentru a vizita Londra cu copiii, au devenit dificile, din pricina formalităților… dar britanicilor le este și mai greu să meargă să se amuze în UE (presupunând că le mai permite portofelul).

În Spania, El Pais scrie chiar că acuitatea crizei economice împinge acum o majoritate a britanicilor să regândească Brexitul și să imagineze o revenire în UE. Doi din trei britanici ar susține un nou referendum de aderare în viitorul apropiat. O treime din cei care au votat pentru ieșire doresc acum legături mai strânse cu continentul.

Se pregătește oare Erdoğan de război ca să nu piardă puterea?

Între timp, în Turcia, după ce a făcut să se prăbușească economia țării și a sărăcit clasa de mijloc, președintele Recep Tayyip Erdoğan pare că își împinge acum țara către un război inutil și manipulează justiția împotriva rivalilor săi, într-o încercare violentă și disperată de a se agăța de putere în 2023, scrie Politico.

În ciuda avertismentelor venite atât de la Washington cât și la Moscova, Erdoğan și-a tot trâmbițat pregătirile pentru trimiterea de tancuri în Siria, căutând să dislocheze milițiile kurde aliate cu Occidentul în lupta împotriva militanților Statului Islamic, dar pe care Ankara le consideră legate de gherilele ilegale ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Erdoğan pare hotărât să stabilească o zonă-tampon în Siria, de cealaltă parte a graniței de sud a Turciei.

In acest timp, autoritarul președinte turc se arată gata să lovească chiar și Grecia, aliatul său teoretic din NATO — totul pe fondul disputelor ațâțate de la Ankara cu privire la forarea gazelor — în legătură cu presupusa „militarizare” a insulelor grecești din Marea Egee. Ba chiar, Turcia amenințând și Ciprul, deși costul economic și politic internațional al oricărei astfel de acțiuni o face extrem de improbabilă.

Va fi Putin judecat pentru crime de război?

Putin ar trebui să fie judecat chiar anul acesta pentru crimele de război din Ucraina, susține avocatul care a condus urmărirea penală a fostului lider sârb Slobodan Milosevici, Geoffrey Nice, într-un interviu pentru BBC. Putin e vinovat de atacuri asupra țintelor civile, iar avocatul britanic spune că e surprins de faptul că politicienii și procurorii nu „nu se exprimă despre asta mult mai liber și mai deschis”.

Citat de Daily Telegraph, avocatul spune: „Nu poate exista nicio îndoială cu privire la lanțul de comandă care duce direct la Putin. Aceștia sunt soldații săi.

„În cel mai rău caz, el poate afla chiar și de la televizor cele ce se întâmplă... dar nu i-a adus înapoi pe militari, ca să fie judecați pentru aceste crime evidente.”

La sursele patriotismului ucrainean

Două reviste lunare franceze, Lire/Magazine Littéraire și Le Monde diplomatique, oferă, la început de an, articole care ating efectele laterale ale războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei: Le Monde diplomatique analizează sursele multiple ale patriotismului ucrainean.

Revista constată o identitate compozită, prezentând și unele elemente deseori greu de înțeles din afară. Recuperarea și folosirea, în țesutul identității naționale, a unor figuri de o mare ambiguitate, cum a fost Stepan Bandera (1909 - 1959), de pildă. Un alt exemplu este cântecul, devenit arhicunoscut: «Oi, u luzi cervona kalîna» («Oi, călin roșu din luncă»), devenit celebru pe întreaga planetă după ce a fost preluat de mega-grupul Pink Floyd. Istoria cântecului o rezumă pe cea întortocheată, chinuită și deseori penetrată de ambiguități care a dus la formarea identității ucrainene actuale (consolidată probabil definitiv de invazia rusească).

Este vorba de cântecul pușcașilor ucraineni din regimentul Sici (Січ), regiment de cazaci format în 1914 în sânul armatei austro-ungare, în special cu ucraineni din regiunea Liovului. Cum o rezumă Le Monde Diplomatique, de-a lungul Primului Război Mondial, pușcașii cazaci au făcut parte din toate configurațiile posibile: mai întâi ei au fost trimiși de către monarhia austro-ungară în Carpați, împotriva armatei țarului rus; după revoluția bolșevică din 1917, o parte dintre ei au luptat tot împotriva rușilor, deveniți comuniști, pentru a apăra efemera republică ucraineană a Kievului; alții, au luptat împotriva polonezilor lui Pilsudski pentru a apăra orașul Liov.

In timpul războiului sovieto-polonez din 1920, la ordinele liderului ucrainean Simon Petliura, aceiași pușcași cazaci au luptat de partea polonezilor împotriva Armatei Roșii. Un întreg lanț de alianțe contradictorii, în slalom cântat printre imperiile vecine, ca până la urmă imnul să reînvie odată cu războiul actual și să sfârșească interpretat de… Pink Floyd.

Ambiguitatea receptării culturii ruse astăzi în lume

Tot la Paris, Lire se ocupă de literatura rusă și amintește că la începutul Primului Război Mondial deja, Marcel Proust se mira de șovinismul unora din presa franceză care cereau cu insistență ca nimeni să nu mai cânte sau să mai asculte muzica lui Wagner. Întreba Proust: «Dacă în loc de Germania am fi în război cu Rusia, ce-am fi zis noi despre Tolstoi sau Dostoievski?»

Ideea din Lire este că Proust dădea atunci o lecție de «patriotism lipsit de ură». Dosarul cu care revista literară franceză deschide anul este extrem de bogat și pornește de la începuturile cele mai umile ale literaturii ruse, care a fost practic inexistentă până la Mihail Lomonosov (1711 - 1763). Până atunci, textele religioase sau cele epice, precum Alixăndria, se scriau, cum o amintește revista: «în slavonă, limba bisericii, ieșită din dialectele bulgaro-macedonene de la Salonic».

Dosarul trece prin trei secole de literatură rusă, de la Pușkin (care încă mai scria pasaje în franceză în Evgheni Oneghin) până la Viktor Pelevin și Guzel Iahina.

Inexistenta «pizza connection» din România

În sfârșit, tot la Paris, Libération răspunde multelor întrebări ale cititorilor care vor să afle dacă într-adevăr o cutie de pizza a dus la arestarea căutatului macho nociv Andrew Tate. Răspunsul este, cum știm deja, un răsunător NU! Dar Libération a făcut ceea ce ar trebui să facă oricine din mass media care lucrează la un asemenea subiect: a sunat-o în România pe Ramona Bolla, procuroarea care se ocupă de anchetă.

Aceasta neagă, râzând, povestea cu cutia de pizza: „Este o informație foarte amuzantă, dar nu e adevărată. Am executat un mandat de percheziție abia acum, însă decizia fusese deja luată înainte de mesajul acela [cu cutia de pizza], după ce a fost autorizată de un judecător. Procuroarea spune că că polițiștii „s-au asigurat că cei doi frați [se aflau] în România înainte de a acționa.”

In realitate, ancheta împotriva celor doi frați britanici începuse în luna aprilie, însă arestările n-au putut fi efectuate mai devreme deoarece în majoritatea timpului campionul de kickboxing și influencer al masculinității toxice nu era în țară.