Cupa Mondială începe în Rusia, la capătul unei discuții, în parte educativă, în parte inutilă, despre Rusia. Probabil cea mai politică ediție a Cupei Mondiale, de la înființare (1930) încoace, turneul va separa strict fotbalul de mersul evenimentelor din jur și va căuta să lase în urmă o impresie de reușită arareori asociată cu Rusia.
Totul a început acum opt ani, cu Vladimir Putin sosind la Zürich pentru a mulțumi. Putin știa, cu siguranță, ce a obținut și ce poate face, mai departe, cu marele cadou livrat de FIFA. Primind dreptul de organizare al Cupei Mondiale 2018, Rusia a primit o scenă uriașă pe care urma să facă o dem onstrație de virtute greu de contrazis. Rusia are o experiență veche și bogată în domeniu. Cînd FIFA a decis în favoarea Rusiei multă lume s-a mirat. În fond, decizia FIFA a dat Rusiei dreptul de organizare pe care l-a refuzat Marii Britanii, Spaniei și Portugaliei, Belgiei și Olandei. Era limpede pentru oricine că perdantele erau în stare să organizeze o Cupă Mondială a doua zi, fără investiții majore, în condiții perfecte. Era la fel de limpede că decizia care a făcut din Rusia un mare beneficiar a fost sută la sută politică.
Această realitate avea să fie confirmată în mod repetat, de-a lungul următorilor 8 ani. Protestele și semnele de întrebare au fost date la o parte sau ignorate în repetate rînduri. Îngrijorările și avertismentele asupra manifesărilor de rasism, naționalism, intoleranță și atîtea alte păcate bine documentate în Rusia au venit tîrziu și, în orice caz, au păstrat un aer ipocrit. De ce? Tocmai pentru că decizia a fost politică și a fost luată cu buna cunoaștere a riscurilor. Protestele și avertismentele au bifat un tip de moralitate care știe să își urmărească interesele.
În cei opt ani trecuți de la desemnarea Rusiei ca organizator al Cupei Mondiale s-au întîmplat multe și urîte. Lumea care a luat decizia se putea răzgîndi de multe ori fără. Motive ar fi fost destule. Rusia a invadat Crimea. Forțe militare controlate de Rusia au doborît un avion civil malaezian și au ucis, astfel, 298 de oameni. Armata rusă a intrat în Siria ca aliat, de data asta pe față, al detestatului Președinte Bashar Al Assad. Tot după 2010, a fost ucis la Moscova, Boris Nemțov, unul din liderii firavei opoziții care deranjază, din cînd în cînd, regimul Putin. Seria tentativelor de asasinat care țintesc ruși indezirabili în afara țării a continuat cu spectaculosul atac de la Salisbury, în Marea Britanie. Abuzurile interne, crimele interne și externe și sfidarea propagandistică s-au ținut lanț, fără să scadă cu ceva sau să pună capăt proiectului Cupa Mondială 2018.
Contradicția pe care stă Cupa Monduială e, însă, mult mai întinsă. Ea nu se limitează la politică. O serie de scandaluri sportive ar fi trebuit să spună destul marilor organizații sportive internaționale. E vorba, în primul rînd de marele scandal de dopaj cu care s-a încheiat Olimpiada de iarnă de la Soci. Și acolo, Rusia a primit un cadou pe care l-a folosit cu promisiunea celor mai bune intenții dar l-a transformat într-o escrocherie gigantică. Toate probele spun că statul rus a fost complice direct la operațiuni de dopaj și falsificare a testelor anti-doping, în cazul sportivilor ruși. Scandalul a fost urmat de sancțiuni bizare. Cea mai mare fraudă cunoscută în sportul olimpic n-a fost sancționată exemplar ci împachetată ridicol. Atleții ruși au fost suspendați fără să fie eliminați. Ei au primit dreptul de a concura sub titlul de Atleți Olimpici din Rusia. În consecință, Rusia a trimis la următoarea olimpiadă de iarnă una din cele mai mari delegații pe care le-a deplasat vreodată.
După opt ani de abuzuri care ar fi scos din joc opt țări organizatoare, Rusia deschide Cupa Mondială de fotbal ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Fotbalul își va vedea de trabă și va face uitate, timp de o lună, împrejurările care au protejat interesele rusești. Pînă la urmă, îndărătnicia cu care diverse organizații și diverși lideri străini au apărat interesele rusești spune că discuția despre sport și caracter e complet inutilă. În același timp, situația e cum nu se poate mai instructivă. Învățămintele țin de răspunsul pe care îl așteaptă două întrbări: de ce au ținut atîția aomeni și atătea puteri să protejeze Rusia și de ce și-a dorit Rusia cu atîta încrîncenare să oragnizeze Cupa Mondială?