Cele cinci opțiuni ale Rusiei pentru a invada Ucraina și ce este un „Putin-Versteher”

Principala temă, peste weekend, în presa internațională, a fost avertismentul — stârnitor de mare confuzie — al guvernului britanic că Rusia se pregătește să răstoarne guvernul de la Kiev, punând în fruntea lui marionete pro-moscovite… fără însă ca Foreign Office să ofere vreo dovadă în acest sens.

Administrația lui Joe Biden se declară însă profund preocupată de afirmațiile britanice, deși, cum o remarcă Washington Post, tonul anunțului britanic este neobișnuit, la fel cum e straniu că Londra nu oferă detalii concrete. Cum a scris-o de îndată The Observer, ministra britanică de externe, Liz Truss, a anunțat (comunicatul oficial este aici) că serviciile secrete (MI6) posedă informații despre un complot în Ucraina, ceea ce reprezintă o serioasă acuzație, însă în această dimineață Libération, la Paris, se arată sceptic și estimează că e foarte posibil ca afacerea bețiilor ilegale organizate în pandemie de Boris Johnson în Downing Street să îl împingă cumva pe acesta să caute să deturneze atenția de la problemele lui de acasă.

„Nu vom permite Kremlinului să instaleze un guvern pro-rus în Ucraina”, a insistat ministra de externe Liz Truss pe Twitter.

Londra a oferit chiar numele a cinci politicieni ucraineni care ar fi prevăzuți de Moscova pentru a conduce un viitor guvern colaboraționist și — posibil — anti-occidental, dar patru dintre aceștia trăiesc de mulți ani în exil, la Moscova, și mulți experți se îndoiesc că ei ar mai putea avea vreo credibilitate în ochii populației ucrainene. Alți experți, de asemenea, se îndoiesc că Putin ar putea înlocui guvernul de la Kiev fără o autentică și masivă invazie militară a Ucrainei.

Oricum, remarcă același Libération, ministrul britanic al justiției, Dominic Raab, invitat duminică pe Sky News, a exclus orice intervenție militară britanică în cazul unei invazii a Rusiei, favorizând „sancțiunile economice” și „atacuri cibernetice”. Săptămâna trecută, britanicii au livrat 2.000 de rachete și au trimis personal militar în Ucraina pentru a ajuta țara să se apere. O decizie care a înfuriat Moscova. (În Spania, El Pais detaliază feluritele tipuri de ajutor miliar masiv de care Ucraina e pe cale de a beneficia de la SUA, Marea Britanie și chiar din partea celor trei țări baltice vecine.)

Același Sky News tocmai a anunțat și că Washingtonul a ordonat ca familiile tuturor angajaților SUA de la ambasada din Kiev să părăsească Ucraina, din cauza temerilor suscitate de o posibilă invazie rusă, ceea ce Moscova continuă să numească „inepții”. Retragerea familiilor diplomaților e confirmată de Washington Post, care completează că măsura se adresează întregului „personal neesențial” american din Ucraina.

Kievul, la rândul său, a anunțat că va închide orice structură politică pro-rusă din Ucraina.

Cum s-ar descurca Ucraina în fața unei eventuale invazii rusești

Ce nu înțelege Occidentul din Putin

Revista Time, în SUA, oferă un scoop rar: o serie de texte pe care cel mai cunoscut critic al lui Putin, întemnițatul Alexei Navalnîi, a reușit să le facă să parvină, de dincolo de gratii, publicației americane. Intitulate: Ce nu va înțelege Occidentul niciodată din obsesia lui Putin cu Ucraina, textele lui Navalnîi explică cum ideea de a avea ca vecin o Ucraină prosperă, care ar putea stimula opoziția de acasă, îl înspăimântă pe Putin.

Scrie Navalnîi, fără nicio condescendență: „Occidentul a căzut iarăși în capcana lui Putin. El formulează niște cereri demente, ridicole, cum sunt cele făcute recent, despre cum el și Biden ar trebui să șadă într-o cameră plină de fum de trabuc și țigări și să decidă soarta Europei, ca și cum ne-am fi întors în 1944. Iar dacă SUA nu sunt de acord, atunci el o să facă o nenorocire”.

Jocul de-a războiul

La Londra, în acest timp, The Daily Telegraph oferă o întreagă analiză despre cele cinci opțiuni ale lui Putin pentru a invada Ucraina. Acestea ar fi, pe scurt, următoarele:

1. — Opțiunea unu: Tot mai multe intimidări; trupe suplimentare ar putea fi instalate pe teritoriul bielorus, la invitația dictatorului de la Minsk, Alexandr Lukașenko. Sau/ori trimițând forțe de „menținere a păcii” în Donbas, în teritoriile separatiste, controlate deja din culise de Moscova încă din 2014.

2. — Opțiunea doi: bombardamente fără a interveni direct la sol. Ucraina nu deține mijloace similare pentru a răspunde.

3. — Opțiunea trei: faimoasa joncțiune terestră. Asta ar implica o intervenție masivă de-a lungul coastei Mării Negre, pentru a realiza o legătură terestră a peninsulei Crimeea cu Rusia propriu-zisă. Problema Rusiei ar fi aceea că principalul port ucrainean din regiune, Mariupol, a fost masiv militarizat de Kiev în ultimii ani și ar opune o serioasă rezistență, chiar luând în calcul elementul surpriză al rușilor.

4. — Opțiunea patru: O ofensivă multiplă, din mai multe direcții simultan, sud, est și nord. Ipoteză luată în considerare și de Frankfurter Allgemeine Zeitung, care constată că „​Ucraina este înconjurată din trei părți”.

5. — Opțiunea cinci: Un atac direct asupra Kievului.

În toate aceste cinci cazuri, încheie The Telegraph, trebuie însă ținut cont de aceea că armatele Kievului sunt mult mai pregătite astăzi, datorită armamentului și pregătirii furnizate de occidentali, în special de SUA și NATO, decât în 2014, când Rusia a ocupat Crimeea fără a întâlni vreo rezistență.

Un articol similar, despre „​Opțiunile lui Putin”​ găsim și în Süddeutsche Zeitung, la München.

Lituania, care, scrie Le Monde, își simte la rândul său amenințate frontierele, a cerut o reuniune de urgență a miniștrilor de interne ai UE. Deocamdată, miniștrii de externe ai celor 27 de țări din UE se reunesc astăzi la Bruxelles (însoțiți prin video de omologul lor american Antony Blinken), pentru a defini încă o dată o poziție comună în legătură cu Ucraina (programul oficial al întâlnirii este aici).

Mișcări de trupe și echipamente militare rusești în Belarus

Blinken și Lavrov: scădere de tensiune

După ce, cum o rezumă pe un joc de cuvinte medical, Libération, Washingtonul și Moscova au cunoscut o mică scădere de tensiune, în cadrul întâlnirii, vineri, la Geneva, a șefilor diplomațiilor respective, Antony Blinken și Serghei Lavrov, SUA s-au angajat să-i dea cât mai repede un răspuns în scris lui Putin, pentru a răspunde îngrijorărilor formulate de Rusia. Dar, atât SUA, cât și NATO au anunțat deja că găsesc inacceptabilă cererea Rusiei ca forțele NATO să se retragă din România și Bulgaria.

Italia fără „​bunga-bunga”

Pe un cu totul alt front, astăzi e ziua declanșării alegerii viitorului președinte în Italia, zi marcată de anunțul că cel care părea că ar putea opera o revenire-șoc, Silvio Berlusconi, s-a retras brusc din cursă chiar în ajun. De altfel, cum o amintește La Repubblica, Berlusconi se află internat în spital în acest moment.

Cum explică la Londra The Times, președintele Italiei este ales de cei 1009 de „mari electori”, parlamentari și lideri regionali, netrecând așadar printr-un scrutin direct. Înainte de anunțul că se retrage, se estima că Berlusconi obținuse promisiunea unui sprijin suficient pentru a deveni președintele Italiei (funcție pur onorifică), dar că la 85 de ani și cu sănătatea fragilă, fostul premier și magnat de presă, cunoscut pentru a fi popularizat fără să vrea termenul de bunga-bunga, a făcut acum o reverență finală.

Desemnarea succesorului lui Sergio Mattarella rămâne plină de incertitudini. Candidatul natural, după retragerea lui Berlusconi, rămâne mult respectatul actual premier și fost guvernator al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, însă, cum o remarcă Libération, trecerea acestuia într-un post lipsit de responsabilitate și atribuții politice ar lăsa un vid de putere într-un moment periculos pentru stabilitatea Italiei, ducând în mod practic sigur la alegeri anticipate nedorite de nimeni.

O liră spartă: turcii nu-i mai „​cântă în strună” lui Erdogan

Același Libération are în această dimineață patru pagini pline despre criza economică și socială galopantă din Turcia, care riscă să-i scape de sub control lui Recep Tayyip Erdogan. Turcia se scufundă într-o criză agravată de deciziile președintelui islamist și naționalist, care, pentru a-și flata și atrage baza electorală rurală și săracă, a impus băncilor să acorde credite cu rate mici. O măsură contrară oricărei logici și care deja a făcut ca lira turcească să-și piardă jumătate din valoare. Este cea mai gravă situație economică de două decenii încoace.

Sfârșitul pandemiei în Europa?

Cum o amintește Le Monde, Franța deține, în acest moment, împreună cu Danemarca, recordul de contaminări cu Omicron în Europa. Cifre care se explică prin oboseala și nepăsarea populației și prin ineficacitatea măsurilor preventive în mediul școlar.

În Italia, Corriere della Sera citează însă estimările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care consideră că dat fiind ritmul vaccinării, este acum „posibil” ca pandemia să se apropie de sfârșit pe continentul european, după ce, prin luna martie, 60% din populație va fi intrat în contact cu noul virus. Se prevede de altfel ușurarea regulilor de călătorie în Europa.

Continuă însă manifestațiile împotriva restricțiilor, cum a fost cea, care a degenerat în violență, ieri, duminică, în Bruxelles. Cum o rezumă principalul cotidian local, Le Soir: cel puțin 50.000 de manifestanți sosiți din mai multe țări în „capitala Europei”, s-au dedat la distrugeri și atacuri asupra poliției, totul încheindu-se cu 15 răniți și 70 de arestări.

Cotidianul flamand De Morgen trece în revistă diversitatea manifestanților: în special extrema dreaptă de peste tot din Europa, apoi militanți antivax, complotiști anglo-saxoni, gilets jaunes din Franța, ultranaționaliști separatiști flamanzi, secte religioase, fasciști decomplexați, ba chiar și foști militari și mercenari olandezi în uniformă de camuflaj, presupuși a asigura ordinea (ceea ce, văzând vandalismul dezlănțuit în Cartierul European, s-a dovedit iluzoriu).

S-a strigat și „Jos Soros!”, ba chiar în marea de zeci de mii de oameni s-au văzut într-un loc și patru drapele fluturate de câțiva români, făcând ca șeful AUR din România, George Simion, să pretindă, grotesc, pe Facebook, că românii s-au aflat „​în fruntea manifestației de la Bruxelles”.

Un „Putin-Versteher” în marina germană

În Germania, Handelsblatt analizează astăzi în detaliu urmările demisiei șefului marinei, la o zi numai după ce a făcut declarații ce arătau că simpatizează cu Vladimir Putin. Viceamiralul Kay-Achim Schönbach a demisionat după ce a spus că „ceea ce vrea Putin cu adevărat este respect” și că el îl înțelege, ba chiar a estimat că peninsula Crimeea nu îi va fi niciodată returnată Ucrainei.

Pe 21 ianuarie, Schönbach a afirmat în India că „ar fi ușor să i se arate lui Putin respectul pe care îl dorește și probabil chiar îl merită”. El a mai spus că peninsula Crimeea, invadată și anexată de Rusia în 2014, „e dusă” și „nu va mai veni înapoi [în Ucraina]”.

Ba chiar, cum aflăm din Der Spiegel, care oferă și un video al discuției din India, șeful marinei germane a spus că el este „un catolic foarte radical” și că ar dori ca o țară creștină cum e Rusia să se alieze cu Occidentul împotriva Chinei, chiar dacă Putin e un ateu!

Ministrul ucrainean de externe Dmitri Kuleba a criticat Germania, în acest timp, pentru decizia de a nu trimite armament Kievului, acuzând Berlinul că „îl încurajează pe Putin”.

Or, prin felul în care a spus că are „înțelegere” pentru Putin, viceamiralul demisionar german Schönbach s-a dovedit a fi ceea ce se numește un „Putin-Versteher”. Precum este de pildă și Gregor Gysi, fostul șef al partidului comunist din Germania de est în momentul reunificării, care scrie astăzi într-un comentariu în Die Welt că „​un război împotriva Rusiei ar putea duce la anihilarea omenirii”.

Un alt aliat indirect al Rusiei se dovedește și unul dintre candidații de extrema dreaptă în alegerile prezidențiale din Franța, Eric Zemmour, pe care, la Moscova, Kommersant îl citează cu promisiunea că dacă e ales, el va pune capăt sancțiunilor împotriva Rusiei. „​Trebuie să încetăm să mai fim o unealtă a SUA”, a declarat Zemmour, citat de Kommersant.

Atunci când Putin declară, de pildă, că Rusia este „​încercuită” de dușmani, el găsește întotdeauna în Occident politicieni, intelectuali și persoane influente care pot fi numiți „Putin-Versteher”, adică cei care „înțeleg” Rusia.

Acelor „Putin-Versteher” care insistă că trebuie să înțelegem umilința Rusiei încercuite ar trebui să li se amintească anecdota povestită de scriitorul disident Vladimir Voinovici, care în anii 1980, exilat din URSS, se afla în Germania, unde a fost invitat la masă de un opulent bancher care lucra cu Moscova.

La cină, bancherul german i-a explicat lui Voinovici că trauma Rusiei trebuie "înțeleasă". Biata Rusie, i-a explicat compătimitor lui Voinovici bogatul neamț, a fost permanent invadată și încălecată de mongoli, litvani, polaci și francezi, ba chiar - cea mai îngrozitoare invazie - de germani. Așa că trebuie puțină înțelegere pentru Rusia, verstehen.

La care Voinovici nu s-a mai putut abține și a întrebat: „Atunci de ce a devenit așa mare?”