Nu mai e nevoie să intrăm în lunga serie de englezisme care sluțesc vocabularul limbii române și sensul frazelor de azi, de la a aplica (la un job) la a (se) focusa, dar un termen cel puțin sfârșește într-o permanentă confuzie, pentru că, deși e un englezism, are sensuri nu doar diferite, dar chiar opuse, în Europa (inclusiv în Anglia și în engleza britanică) pe de o parte, în SUA pe de alta. Acesta e termenul: Liberal.
Your browser doesn’t support HTML5
Cine e liberal, cine e gay? Despre evoluția limbii
Liberal
În limba română, conform tradiției filozofice europene (chiar și britanice), „liberal” nu înseamnă o persoană de stânga, de opus conservatorilor, precum în America, ci dimpotrivă: ca etichetă politică, „liberal” în Europa desemnează un discipol al doctrinelor pieței și individualismului, un adept al liber schimbismului și inițiativei industriale. Așa este, de pildă, partidul LibDem, Liberal Democrat britanic, care a și fost în coaliție guvernamentală, acum un deceniu, cu conservatorii (Tories) lui David Cameron, și care e un partid al dreptei moderate, opus ideologic stângii laburiste.
David Cameron și Boris Johnson
Liberalul european reprezintă așadar dreapta moderată și individualistă, opusă colectivismului stângii. În foarte multe privințe, liberalul european e contrariul unui Liberal din SUA. Partidele liberale europene sunt partide de dreapta care protejează individul și proprietatea. „Liberal” și „socialist” se exclud total în Europa, pe când în America (și în gura multor ziariști români neștiutori de azi) au devenit sinonime interșanjabile.
Subțirea pătură (un cearșaf, mai degrabă) de ziariști români de azi s-a americanizat forțat într-atât încât ajunge să nu mai priceapă nimic din vechiul discurs politic și filozofic european și nu mai știe valoarea cuvintelor de acolo. Așa că, dacă vrei să spui în română „Liberal” în accepțiunea americană, atunci trebuie să precizezi asta, altminteri vei produce la fel de mult sens ca atunci când ai cupla, precum Lautréamont, o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție.
Gay
S-ar putea însă să fie prea târziu. Să vedem cum s-a întâmplat cu „gay”: marele scriitor britanic Kingsley Amis, tatăl lui Martin Amis și autorul, pe lângă minunatul roman Lucky Jim, al cărții care e Biblia artistului boem, instrucțiunile de supraviețuire în caz de mahmureală: Everyday Drinking (Bloomsbury, 2008), Kinglsey Amis așadar mai are un manual (pe lângă cel al băutului și unul al literaturii SF): The King's English (St. Martin's Press, 1999) în care deplângea acum două decenii evoluția într-un sens din ce în ce mai restrâns a clasicului adjectiv britanic „gay”.
Provenit din franceza ocupanților normanzi, „gay” a fost vreme de secole un sinonim și un corespondent perfect al franțuzescului „gai” = vesel, ba chiar în engleză: „vesel într-o manieră exuberantă”. De aici – acea expresie frecventă „Gay Paris”, prezent și în muzicalul Gay Purr-ee (cu Judy Garland), sau chiar în desenul animat Bambi de Disney (unde păsărelele ciripesc "Let's sing a gay little spring song").
Dar, deplânge Kingsley Amis în hilarul lui dicționar de stil și scriitură, la rubrica GAY, deși evoluția sensului e recentă, cuvântul nu va reveni niciodată la înțelesul său anterior, la cel „heterosexual”. Și totuși, în sensul de „homosexual”, gay a intrat în dicționare abia în 1988 (!), ba chiar și atunci în lista de sensuri cel de „homosexual” era jos, pe locul 5, ca apoi să urce foarte rapid în vârf.
Dacă despre sensul diferit al vechiului „Gay Paris” astăzi lumea ar mai ști ceva, ce ne facem, scria Kingsley Amis, cu folosirea lui la autorii clasici, precum în acest scurt poem de Chesterton, scris în 1908 și dedicat unui prieten din copilărie al autorului:
A cloud was on the mind of men
and wailing went the weather,
Yea, a sick cloud upon the soul
when we were boys together.
Science announced nonentity
and art admired decay;
The world was old and ended,
but you and I were gay.
***
Cețoasă era mintea tuturor
și vremea stătea a furtună,
Un nor bolnav pe suflet atârna
Și peste doi băieței împreună.
Știința anunța nonentitatea,
Degenerată era arta, făr’ să vrei;
Lumea era-nvechită și se tot sfârșea,
dar tu și eu eram... (mă rog, ce-o fi... poemul vorbește de doi băieței gay).
Scria Kingsley Amis (acum abia un sfert de secol): „odată ce un cuvânt se înfige, că vrem – că nu vrem, într-un nou înțeles, nici o putere umană nu va mai putea schimba asta.”
Probabil că la fel se va întâmpla și în română cu „liberal”, care va rămâne definitiv, ca în SUA, un sinonim pentru „stângist”.
Desigur, și dacă „liberal” devine definitiv un stângist, nu se va încurca nimeni cu contradicția că în România e la putere un partid (Național) Liberal, membru al internaționalei creștin-democrate (PPE) și care, de pildă, în 1907, a putut, prin Ionel Brătianu ministrul de interne liberal, să reprime sângeros revolta țăranilor. Pentru novlimba românească de azi, dacă acelor de la 1907 le spunea „Liberali”, atunci erau de stânga. De-aia se duceau mereu să se amuze în Gay Paris.