Constanța Dohotaru: născută la 8 mai 1990 la Chișinău, a urmat studii de arhitectura și urbanism la Timișoara și Palermo. A lucrat în birouri de arhitectură în Barcelona, Montpellier și Malta, iar în 2016 revine la Chișinău. Decide să se dedice urbanismului comunitar și se implică în diverse mișcări de redobândire a spațiului public, democrației și încetarea violenței asupra femeilor.
La izbucnirea pandemiei a început cu un grup de persoane Inițiativa Împreună Împotriva Covid-19, care activează până în prezent, conectând voluntari cu persoane vulnerabile. Echipa face ample campanii de strângere de fonduri, evenimente de chemare la responsabilitate civică și implicare. Mai nou, au fondat o asociație obștească - Laolaltă. La moment, Constanța colaborează cu diverse organizații, cum ar fi Primăria Mea, Comunități Active pentru Democrații Participative, Moldox și multe altele.
Disclaimer: Acest jurnal va conține cuvintele menstruație, feminism, antidepresante, p####ț, coșuri, ginecologĂ, LGBT. Dacă se întâmplă să ai alergie la acestea, atunci cu atât mai mult recomand să citești, pentru a-ți lucra mușchiul empatiei și deschiderii.
LUNI
M-am trezit greu, după o duminică supraîncărcată. Îmi era dificil să mă concentrez și să încep rutina. Espressorul pe aragaz, vitamina C în borcan cu apă (pentru că vasele singure încă nu se spală) și ochiuri.
Totuși trei proiecte simultane e prea mult și, într-o discuție telefonică cu mama, i-am promis să mă limitez la două pe viitor și să am mai mult timp pentru mine. Ieri am participat ca urbanistă la două discuții publice online, la Durlești și la Codru. Apoi seara a fost filmul ‘Familie în tranziție’, prefestul Queer Voices și am moderat Q&A-ul după film. Deci a fost nevoie de multă energie ieri, socializare, concentrare, dificultăți tehnice și organizatorice - iar asta tot e epuizant după o săptămână de lucru intens. Dar cel mai obositor este să faci asta brusc, după săptămâni de izolare. Oricum, nu mă plâng, ador de fapt starea asta de oboseală cu sens.
Iar nu sunt sigură dacă mi-am băut pastila antidepresivă. Merg la bucătărie și încerc să-mi dau seama dacă m-am atins de cutiuță. Nu-mi dau seama. Mă concentrez și încerc să-mi verifica starea. Simt un tremurici interior și un disconfort între trup și piele. Nu am băut-o, deci. O beau acum. Într-o oră voi fi lucrativă.
Deschid youtube-ul și ascult știrile lui Max Katz. Fiind luni, le prezintă Ania Kuznetzova. Ea are mereu cam 30% din audiența lui și asta mă face să o ascult oricum. Sunt foarte puține canale de youtube de și cu femei, iar asta este un dezechilibru. Vreau femeile să se simtă voci care au ce povesti și cine le asculta, iar o vizualizare în plus poate participa la asta.
Ies din casă, după mai multe zile de izolare. Prefer să stau acasă și să ies doar când chiar e nevoie, asta îmi permite să mă pot vedea cu părinții și să nu-mi fie frică să-i infectez.
La stație e plin, dar mă țin la distanță. Aștept troleul 4, el mereu e mai liber. Deși la ora asta ar trebui totul să fie mai liber, dar nu e. Urc, merg la Buiucani, la policlinica mea.
La ginecologă e cineva, m-a rugat să aștept. În ultima perioadă zici că am devenit prietene, atât de des merg pe la ea. Faza e că nu-mi iese analiza de Papanicolaou.
În iulie am aflat prima dată ce e aia testul ăsta și că e obligatoriu pentru femeile de 25+ ani, mai mult decât atât, e nevoie să-l faci o dată la 3 ani. Eu am 30 și nu l-am dat nici-o-dată. Am mers cel puțin o dată pe an la ginecologă, am dat tot felul de analize chiar și la clinici private, dar nici-o-dată nu mi s-a zis și luat acest test.
La prima consultație, doamna ginecologă m-a întrebat dacă nu-mi e rușine să dau testul abia acum. Eu, cu vocea tremurândă, emoționată și în lacrimi, i-am zis că nu e ok ca ea să mă blameze pentru acest lucru. Eu nu pot ști acest lucru dacă nu sunt informată de doctori sau prin alte campanii media. Iar ceea ce zice ea acum, mă va face să nu mai vreau să mă adresez la medici pentru a nu fi blamată. Doamna, deși încearcă să-mi explice că au fost așa campanii, își retrage cuvintele și zice că îi pare rău. Îmi pare și mie rău pentru reacție, dar a fost una atât de firească, încât nu cred că am ce zice. Îi recomand doar să nu blameze pacientele și îi zic că am aflat de Papanicolau de pe profilul Gyneco.md din Instagram, dus de două tipe faine.
Doctora îmi ia testul și-mi zice că mă sună ea în 2 luni, dacă se identifică celule cancerigene sau pre-cancerigene. Altfel, nu mă va contacta nimeni. Și iaca în doua luni a sunat telefonul și când s-a prezentat, mi-a căzut tot sufletul pe jos. Dar mi-a zis doar că trebuie repetat testul, pentru că proba a conținut prea multe eliminări și nu era bună.
Merg la părinți pentru că sunt în zonă și mai am câteva ore până să trebuiască să fiu la Teleradio Moldova.
În prag mă întâlnește Oliver, care a făcut trei stropi de pipi de fericire. Ne pupăm și îmbrățișăm lung și îl anunț că vom merge la plimbare. Până una alta, mă salut cu Charlie și Plastelin. Încă le mai pute din gură, dar nu mă deranjează deloc. Îi pup și pe ei, un pic contrar dorinței lor și merg să-l îmbrac pe Oliver. Acesta fiind încă în euforia reîntâlnirii, mă lasă și reacționează ok la geaca care o trag pe el.
Afară cu Oliver e fain pentru că nu poți sta în telefon deloc. Trebuie să am grijă să nu mănânce nimic de pe jos, pentru că este un sensibil și noaptea va ajunge iar la urgență. Mergem peste drum, să văd dacă mai e lumina instalată lângă secția de vot, în curtea liceului. Evident, Oliver se va saluta cu toți câinii, va ataca toți câinii mai mari ca el, apoi se va cere în brațe pentru protecție. De asemenea, Oliver va mirosi fiecare milimetru de copac, frunze, căcăței, glod, etc. Într-un final, parcurgem cei 100 m și suntem în curte.
ESTE LUMINĂ! Cele două becuri agățate de clădire ard și sunt pe loc. Dar stadionul imens, care e cale de acces la vreo 4 blocuri, e la fel de beznă. Aud copii jucând fotbal pe el. Nu îi văd, fiind beznă, doar îi aud. Scriu tot asta pe facebook și dau tag-uri. Primarul Ceban reacționează. Va trebui să verific într-o săptămână situația.
După cină, tata mă duce la Telecentru. Strada Miorița a fost mereu teroarea mea. Mă tem să o traversez, chiar și la zebră, pe care nici nu o văd în beznă și glod. Trec rapid, clandestin, când nu e trafic. Apoi mă gândesc cât de periculos este acest oraș.
Chișinău este un oraș groaznic. Poți muri traversând strada la zebră, iar autoritățile nu vor înțelege că asta e fix vina lor. Oamenii nu trebuie să moară în accidente auto deloc, iar străzile trebuie proiectate așa, ca asta să nu fie posibil. Viteza în oraș trebuie redusă, zebrele să fie dese și trecerile de pietoni ridicate. Mașinile parcate lângă zebre, sunt cele mai periculoase, ele acoperă toată vizibilitatea. Orice victimă a unui accident auto va fi blamată în comentarii pe site-uri de știri. Iar dacă moare un copil - se vor blama părinții acestuia. Defapt nu trebuie nimeni blamat, trebuie doar trași la răspundere cei ce proiectează așa drumuri, cei ce nu înăspresc normativele, cei ce nu moderează traficul.
M-am distrat în interviul dat lui Vlad Sabajuc. În loc să povestim doar de Festivalul Queer Voices, am povestit și de proiectele de urbanism comunitar din Codru și Durlești. Apoi, am pronunțat de suficiente ori Gay, Lesbiană, Feminism, Trans, LGBT - ca să știu sigur că răsună bine la Radioul național.
A fost o zi plină și cad frântă în pat. Mâine vreau să mut mobila, am nevoie de o schimbare.
MARȚI
Mailuri și call-uri de dimineață. Simt că va fi o zi lungă deci mă pun să lucrez de pe canapea. Mă așez comod și încep să testez pentru transmisiunea Live a spectacolului Negreșită, pe pagina de Facebook Queer Voices, care va fi urmată de un panel de discuții. Test 1 - imaginea e sacadata. Test 2 - la fel. Teste 3,4,5,6,7,8. Trec 5 ore mai rămân 2 până la proiecție, iar eu nu am găsit soluția tehnică. Mă enervez și scriu echipei că am nevoie de ajutor. B. răspunde rapid că a găsit o opțiune pe net și propune să ne sunăm să mă ajute. Între timp zice să-mi verific viteza de net. Ping 16, download 4, upload 16. B. zică că ping-ul e prea mare și download cu upload ireal de mici. Sun la distribuitorul de net. După două ore și trei apeluri, mă sună în sfârșit tehnicianul și îmi restabilește vitezele. Asta era una din probleme, zice B.
Facem împreună setările la programul nou, devin din nou entuziasmată și realizez că am stat 7 ore să mă pregătesc de această proiecție și Live. 7 ORE.
Începe! 36 persoane privesc live, e un succes! Spectacolul, deși îl văd deja a 2-a oară, mă emoționează din nou. Mi-aș dori să-l vadă toată lumea, zici că e ‘lesbianism’ pe înțelesul oricui. Cei mai mult mi-aș dori să-l vadă prietenii mei cool care mai fac glume homofobe și despre rolul femeii în societate și nu înțeleg de ce eu le zic misogini și homofobi.
‘Cât timp durează ca un spațiu sigur să se transforme într-un spațiu nesigur?’ Ca femeie, adică ca fiecare a 2-a persoană care locuiește în Chișinău, pot să zic că încă mă întorc să văd dacă tipul care mergea după mine la stație încă mai e în spatele meu. Uneori cum pe cineva și vorbesc tare, ca tipul care e în spatele meu, care poate fi un nevinovat care merge acasă, să mă lase în pace în caz că este un maniac. Chiar dacă Chișinăul e un oraș mai sigur decât orașele din America Latină, prietenele mele heterosexuale și prietenii mei gay încă mai sunt atinse pe stradă, agresate în scară, bătuți sau pur și simplu ‘uite ce fată frumoasă, hai vino-n coa’.
Nu voi uita niciodată cum m-a sunat A. să-mi zică că un tip se masturba uitându-se la ea de după tufari, la Ciocana. Am încurajat-o să sune la poliție. Ei au certat-o că de ce sună abia peste 20 minute (p####ț). Dar cel mai grav a fost când sectoristul a început să-i facă avansuri. ‘Ești necăsătorită? Ai nevoie de un bărbat să te protejeze’. Apoi i-a dat friend request pe facebook. A. era îngrozită deja mai tare de sectorist decât de jegosul masturbator. Sectoristul știe adresa exactă de acasă și numărul ei de telefon. P####ț.
Începe panelul și Anastasia de la Genderdoc-M zice, emoționată, cât de mult s-a regăsit în spectacol. Echipa Negreșită e tare prietenoasă și ne ascultă reciproc tare respectuos. Discutăm despre trupa lor, care zic ele că nu e trupă, despre cum e să faci teatru queer în România, despre originile din Ștefan Vodă a Carolinei Vozian - dramaturga.
Timpul zboară și îmi dau seama că am epuizat întrebările mele și cele de pe Live, încheiem. Mai stau câteva ore pe net, recuperez videourile de pe youtube ce nu le-am privit ziua din cauza pregătirilor.
Mă culc împăcată și fericită. ‘Iubesc teatrul care are ca recuzită patru cutii, o pernă, multă inteligență și dragoste’
MIERCURI
La 12 am avut interviul cu Victoria pentru Radio România Chișinău și cu Max. Am vorbit despre Queer Voices din acest an. I-am povestit pe scurt despre filmele care vor fi de vineri pe duminică, 18-20 decembrie.
Dar cel mai important, am vorbit despre cei și cele care sunt queer, adică ‘diferiți’. Cum e să trăiești într-o societate super-patriarhală, unde regulele sunt fetița e cuminte și roz, iar băiatul dur și puternic. Victoria a urmărit Negreșită și a zis că a marcat-o scena de la Pride ‘Am aflat că mai sunt gay în Moldova și mă bucur că nu sunt singurul așa. Săptămâna trecută deja vroiam să mă sinucid pentru că am crezut că sunt singurul pe lume așa.’
Au reînceput durerile în ovare. Am obosit de analize și doctori și taxiuri și medicamente. Luni, când e gata testul, trebuie să fac ceva cu asta. Îmi cauzează febră și dureri în tot corpul. Deja de două ori am crezut că e Covid, dar testul a fost negativ.
La 18.00 ne vedem cu Inițiativa la 513 să vorbim cu Katron despre Promo pentru campania noastră de strângere de fonduri de Crăciun. Vrem să adunăm cam 5 mii de euro și avem nevoie de un video fain, fără drame, dar care să te sensibilizeze. Am cam rămas fără bani de pachete și dacă nu adunăm, în ianuarie nu vom mai putea face livrări.
Natalia îmi zice că Ceban iar a povestit undeva la Radio că ‘voluntarii noștri încă livrează și ajută persoanele vulnerabile’. Ce-am obosit să fim folosiți în campania lor electorală. Noi nu suntem voluntarii voștri! Noi am adunat peste 3 milioane de lei pe cont propriu, și am ajutat peste 9 mii de persoane tot pe cont propriu. Încetați, e penibil deja!
Am ratat începutul spectacolului ‘1989, Jurnalul unei Revoluții.’. Fug acasă, intru pe youtube, prind finalul. Apoi dau de la început și mă uit. Ce-mi place de Carmen Lidia Vidu - o femeie puternică și prezentă. Într-o zi, vom bea un vin împreună și vom discuta despre importanța implicării femeii în dramaturgie.
De când am realizat că la liceu am citit doar cărți scrise de bărbați (Rebreanu, Eminescu, Preda, Creangă, Vieru, Marquez, Kafka, Bukovski, Camus, etc) am trecut strict la femei. Până nu simt că am îndreptat balanța, nu cumpăt o carte scrisă de bărbați. Mai am un pic.
Ascult un pic din ‘Femeia invizibilă’ de Caroline Criado-Perez până adorm. Deși lumea asta a fost gândită și creată de și pentru bărbați, noi, cele 50% din populație, adică femeile, trebuie să ne adaptăm și să remodelăm spațiile. Trebuie să nu uit asta.
JOI
Azi n-am făcut nimic din ce mi-am propus. Am stat la pat, am încercat să răspund la mesaje și mailuri dar nu m-am simțit deloc ok. Simțeam că am febră și mă doare totul. Ovarele.
M-am simțit vinovată toată ziua, dar nu eram în stare de ni-mic.
Aliona mă sună seara. Ador să mă prostesc cu ea la telefon. Mă scoate din casă, mergem la cină. Ne povestim ofurile și succesele. Ne promitem să ne căsătorim dacă niciuna nu găsește pe altcineva. Nu știm cum rezolvăm problema cu statul împreună, suntem ambele insuportabile pentru cealaltă. Probabil totuși vom muri în singurătate. În schimb, liniștite și ne-iritate de nimeni.
Mama, dacă citești asta, nu făcea infarct!
VINERI
M-am trezit cu știrea că mașina unuia din liderii protestului fermierilor a fost dată foc. P####ț.
M-am enervat și am o ură față de fostul președinte supărat, care se răzbună pentru că nu a fost ales din noi. Noi nu îl vrem, iar el ne distruge economia cu gașca lui de bandiți din Parlament. Graficul - cum se împart banii pe Primării, în funcție de partid - e penibil.
Ziua asta e ne-bu-nie. Zeci de mailuri și apeluri. Ultimile pregătiri de festival. Renunțăm la platformă și înregistrări, trebuie să simplificăm la maxim procesul. Înțelegem că publicul e suprasaturat de evenimente online. E obositor, nu vrei să vezi ecran, vrei să te distrezi, să ieși, dar nu e voi, cel puțin etic.
Sper să se uite la filme, sunt bune. Și e tare important să fie privite. E important să vezi doi tipi cum se pupă, să-ți dezvolți mușchiul empatiei. Nu, nu-i grețos. Nu-i mai grețos decât o fată și un băiat cum se pupă. E fix la fel. În rest, e propagandă.
Urmează o seară plină și un weekend la fel. Voi modera 3 Q&A-uri cu personaje și regizoare din toată lumea, voi îngriji lansarea și închiderea Queer Voices.
De luni vreau să mă gândesc la mine și noul meu început. Am așteptat prea mult și Mariana așteaptă. 2021, fii gata!
