Cine face politica externă a statului Moldova

Președintele Igor Dodon încearcă să fie „exemplul viu” al unei politici externe aflată mereu într-un echilibru fragil între Est și Vest. Săptămâna trecută a făcut o primă demonstrație: a participat la summitul francofoniei, de la Erevan, în virtutea faptului că limba română este o limbă a francofoniei, dar, potrivit postării sale pe Facebook a ținut un discurs „în limba de stat”. Pe 17 şi 18 octombrie, va fi gazda la Chișinău a preşedintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan, țară membră NATO, dar aliată a Rusiei în Siria. Iar la sfârşitul lunii, îl va primi pe Patriarhul Rusiei Kiril, aflat într-un conflict deschis acum cu Biserica Ortodoxă din Ucraina, care își revendică autocefalia, și cu Patriarhia de la Constantinopol, care a recunoscut-o. Din nou se pune întrebarea: președintele face politica externă a țări în pofida guvernului sau printr-o colaborare tacită cu acesta?

Cine dictează politica externă a țării

La prima vedere, este un lucru cât se poate de firesc, din perspectiva cutumelor protocolare, ca o ţară să fie reprezentată de şeful statului pe palierele executivelor. Numai că după disputele cu guvernarea în cei aproape doi ani de mandat la Chişinău nu au contenit disputele despre rolul de prima vioară în politica externă a Republicii Moldova. Iată de ce şirul de evenimente în care Igor Dodon va avea rol de amfitrion este privit de observatorii vieții politice ca o excelenta ocazie de a se revanșa după perioada de suspendări din funcție.

Directoarea executivă a Asociației de Politică Externă, Victoria Bucătaru, întrevede o oarecare coeziune şi înțelegere dintre președintele Igor Dodon şi Partidul Democrat de guvernare, mai cu seamă în ceea ce privește vizita președintele turc Recep Tayyip Erdogan în Republica Moldova. Altfel nu s-ar putea explica investițiile pe care oameni de afaceri turci le fac în Arena Chişinău, lansată cu mult fast zilele trecute de guvernare, în condițiile în care Chișinăul nu a fost suficient de convingător în ce privește expulzarea celor şapte profesori de la Liceul „Orizont”, decizie calificată drept o favoare făcută decidenților de la Ankara.

„Bineînţeles că se observă că Republica Moldova în general urmează politica business as usual. Presupunerea mea e că, totuşi, președintele Igor Dodon nu poate să joace singur. Observăm că deciziile care sunt luate de către domnul Dodon vin în favoarea partidului sau alianţei de guvernare şi acest lucru ne face să credem că, totuşi, există anumite înţelegeri”.

Victoria Bucătaru

Ceea ce se observă cu ochiul liber, mai spune Victoria Bucătaru, e că în ultima vreme autoritățile de la Chişinău - , fie că este vorba de instituția președinției, a parlamentului sau guvernului - , optează pentru relații diplomatice mult mai favorabile cu state care au un regim autoritar, precum Turcia şi Rusia, şi mai puțin cu partenerii euroatlantici.

Una dintre explicațiile acestei vizibilități a șefului statului moldovean e contextul electoral, este de părere analistul Anatol Ţăranu, fost ambasador al R. Moldova la Moscova. Ţăranu admite că Dodon ar fi discutat cu cei de la guvernare cine să reprezinte R. Moldova la summitul francofoniei, dar crede că în cazul Turciei ar fi la mijloc o înțelegere Erdogan-Dodon care ar avea şi explicații economice.

Anatol Țăranu

„În cazul Patriarhului Kiril problema e mult mai simplă. Kiril de data aceasta vine pe post de agent electoral al lui Dodon. Eu cred că Kiril nu vine din capul lui, el îndeplinește ordinul pe care l-a primit de la Putin. Biserica Rusă dintotdeauna a fost un element al sistemului politic rusesc, ea nu este una independentă, ea este o instituție de stat”.

Experților cu care am stat de vorbă le vine greu însă să presupună cu ce se va solda blagoslovirea inevitabil electorală venită de la Patriarhul Kiril, cel care în urmă cu doi ani l-a uns președinte pe Igor Dodon. Ei își exprima speranța că mai-marii de la Chișinău nu-şi vor formata interesele exclusiv pe capitale din est, transformând predilecțiile actualului şef de stat în priorități de rang național.