Vitalie Ciobanu
Noul an 2020 începe sub auspicii neliniștitoare – amenințarea unui război în Orientul Mijlociu și dezastrul ecologic din Australia, incendii care nu fac decât să confirme schimbările climatice la scară globală.
Însă nu doar temperaturile înalte și lipsa de precipitații sau spectrul unei confruntări militare sunt marile probleme ale acestui an bisect în care am intrat. Fiecare țară își trăiește propriile angoase și riscuri. În Republica Moldova, într-un an politic foarte complicat, cu alegeri prezidențiale și cu un guvern minoritar a cărui susținere în parlament nu este una transparentă și asumată, tensiunile încep să se acumuleze de pe acum, ca o ștafetă pe care ne-o transmite tulburătorul și imprevizibilul an 2019, în care Moldova a „scăpat” de Plahotniuc.
Vorbim mai ales despre inflația de inițiative și activități prezidențiale, multe din ele la limita legalității – dovada apetitului pentru putere al lui Dodon. Socialistul a intrat contondent în campanie electorală pentru un nou mandat, campanie în care angajează din greu resursele statului și ale „sponsorilor” săi declarați sau bănuiți.
Dodon are conduita unui „baron CSI”. Adună averi, face acte de binefacere și acțiuni în care își etalează „puterea de cumpărare și vânzare”...
Dodon are conduita unui „baron CSI”. Adună averi, face acte de binefacere și acțiuni în care își etalează „puterea de cumpărare și vânzare”, și nu uită totodată să-și asume merite de „eliberator anti-oligarhic”, să peroreze despre independența țării și grija față de poporul moldovean suveran.
Un caz emblematic de bairam prezidențial, plătit din surse obscure, este recepția pe care Dodon a oferit-o presei pe 24 decembrie. Prezidentul a invitat mai mulți jurnaliști, în jur de 60, de la diverse mijloace media, cărora la final le-a oferit cadouri sau „mici atenții”, cum se zice: borcane cu carne de porc, sticle de vin și vișinată, cutii de bomboane, agende și calendare cu chipul lui. A fost o încercare de corupere, de mituire, au spus mai mulți internauți, dar o problemă este și acțiunea în sine a președinției, care preia experiența fugarului Shor de a împărți produse alimentare și băuturi alcoolice pensionarilor (aici, ziariștilor), ca un oarecare SRL, partid sau fundație de caritate (soția lui Dodon patronează o asemenea fundație).
Presa, dacă ține la prestigiul său, nu trebuie să se lase prinsă în asemenea operațiuni de PR politic, de corupere și aliniere, operațiuni calificate, viclean, drept „întâlniri informale”. Un jurnalist independent, dacă nu vrea să-și piardă libertatea condeiului, se cuvine să fie suficient de „rău”, de vigilent, de critic în activitatea sa, încât să nu aibă niciodată surpriza unei invitații… onctuoase, echivoce, care i-ar submina onoarea, principialitatea, deontologia meseriei. Să ai o asemenea rigoare profesională, încât să nu te aștepți să fii invitat la petreceri cu politicieni, mai ales cu cei de la putere, iar aceștia să știe că-i vei refuza, că nu vei mușca nada.
În plus, așa cum s-a remarcat cu justețe, originea amintitelor produse alimentare este necunoscută, ele nefiind certificate pe piață. Are Igor Dodon sau președinția vreo podgorie, vreo fabrică de îmbuteliat alcool, vreo măcelărie?... Episodul cu darurile împărțite jurnaliștilor la recepția lui Dodon face deja obiectul unei interpelări parlamentare și vom vedea dacă instituțiile abilitate cu respectarea legii și cu protecția consumatorului vor oferi răspunsurile așteptate.
### Vezi și... ### Comentariile critice la adresa președintelui Igor Dodon au fost șterse de pe pagina sa oficială de Facebook
Nu știm ce fel de „gospodărie” patronează Dodon, dar i se subordonează un aparat numeros, pentru care se cheltuie, din informațiile presei, zeci de mii de lei pe zi, într-un an ar fi circa 30 de milioane de lei! Și cu ce se ocupă aparatul prezidențial, plătit atât de darnic de contribuabili? În mod prioritar, se pare, cu promovarea șefului său.
Zilele trecute cutiile poștale ale pensionarilor din Republica Moldova au fost inundate cu scrisori de felicitare din partea lui Igor Dodon, cu prilejul Crăciunului pe stil vechi, în română și în rusă, scrisori care conțineau și o listă a realizărilor prezidențiale, precum și flaiere cu fotografia „protagonistului”. Plicurile poartă însemnele Partidului Socialiștilor, al cărui președinte, oficial, nu mai este Dodon, nu-l lasă Constituția. Cât au costat aceste sute de mii de plicuri, cu taxe poștale cu tot, și cum se întâmplă că președinția și PSRM au obținut datele personale ale destinatarilor – numele, vârsta, adresă la domiciliu? În baza cărei autorizații, în conformitate cu ce articol de lege le-au fost furnizate aceste date cu caracter personal?
### Vezi și... ### Protecția datelor cu caracter personal: cadru juridic învechit, care nu corespunde realităților
E o formă de agitație electorală pe care Dodon a demarat-o uzând de poziția sa de putere. Pentru oamenii de rând însă aceste urări prezidențiale sună a batjocură, mai ales după ce guvernul Chicu – sau „guvernul Dodon”, cum este perceput de societate – a majorat de la 1 ianuarie 2020 tarifele la călătoriile interurbane, o decizie care lovește crunt în păturile vulnerabile ale populației, în pensionari, în oamenii de la sate. Bogații nu circulă cu microbuzul.
Trucul cu felicitările trimise unor oameni sărăciți și disperați nu e o invenție a lui Dodon. A făcut-o și Filat, și Plahotniuc. Între timp, Filat a fost condamnat, încarcerat și eliberat după câțiva ani, iar Plahotniuc a fugit din țară. Dodon, obsedat și el să obțină puterea absolută, ține să continue această tradiție, numai că – așa cum s-a văzut cu predecesorii săi – nu aduce anul cât aduce ceasul.
Obișnuit să primească daruri, să plece în pelerinaje și vacanțe costisitoare, să organizeze, la reședința oficială de la Condrița, distracții și chiolhanuri pentru prietenii săi ruși – politicieni sau vedete pop –, Dodon s-a mai putut bucura, în vizita pe care a făcut-o în Turcia la sfârșitul lunii decembrie, de laudele și mulțumirile președintelui Recep Erdoğan pentru cooperarea sa privind combaterea „terorismului FETÖ” – organizația patronată de clericul Fethullah Gülen, adversarul lui Erdoğan.
### Vezi și... ### Recep Erdogan a cerut reorganizarea liceelor Orizont, ce va face Igor Dodon (VIDEO)
Gazda lui Dodon s-a referit la expulzarea, de fapt răpirea celor 7 profesori turci de la Chișinău la 6 septembrie 2018. Erdoğan nu s-a limitat să aducă mulțumiri, ci pe linia aceleiași colaborări de succes i-a cerut omologului său de la Chișinău să transfere liceele „Orizont” către o fundație educațională turcă loială liderului de la Ankara.
Iată un moment revelator în legătură cu care Dodon are de dat niște explicații, întrucât până acum socialistul a declarat că n-a știut nimic despre operațiunea de răpire a profesorilor turci și că, deci, nu i se poate imputa această crimă.
La conferința de presă comună, laudele și mulțumirile lui Erdoğan au rămas fără răspuns din partea lui Dodon, deși în alte dăți socialistul are o replică în orice problemă. Să fi fost greșit informat Erdoğan de consilierii săi, nu a știut că ar fi trebuit să-i mulțumească nu lui Dodon, ci fugarului Plahotniuc? De ce a tăcut Igor Dodon? A tăcut doar din politețe sau totuși pentru că sediul președinției, renovat pe bani turcești, a fost un cadou, o recompensă pentru „livrarea”, la cerere, închisorilor turcești, a celor 7 profesori de la liceele „Orizont”?...
Noul an debutează, așadar, cu o întrebare obsedantă: cine plătește pentru cadourile prezidentului? Sigur, se poate spune generic: plătește poporul, plătesc interesele naționale ale Republicii Moldova care au avut de suferit de când în fruntea statului a ajuns un politician egolatru, sensibil la solicitările venite din Estul despotic.
Ar fi bine ca procuratura moldoveană reformată să ofere niște răspunsuri mai concrete la aceste întrebări. Dacă nu ea, măcar presa independentă, cea care nu și-a dosit în dulap borcane cu „tușonkă” fără certificate de origine.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.