Probabil toate știrile sînt false. Fără excepție. Nu numai știrile premeditat inventate sau falsificate (așa numitele ”fake news”) dar și celelate știri, aparent normale și bine susținute de fapte. În mod normal, nimeni nu face analiza logico-filozofică a știrilor ci, dimpotrivă, acceptă că știrile pe care le ascultă în fiecare zi sînt „ce se întîmplă”. Nu exact „ce se întîmplă” dar destul de aproape de ce e adevărat și credibil. Cine ascultă știrile plecînd de la supoziția că ascultă, vede sau citește fapte descrise cu onestitate nu e naiv. E doar unul din partizanii veterani dar depășiți ai bunului simț. În mentalitatea acestui tip de consumator de știri, lumea și pățaniile ei sînt un teritoriu larg dar simplu și ordonat. Pe tot întinsul lui, se întîmplă tot felul de lucruri care nu pot depăși, însă, anumite reguli și limite. Astfel, binele și răul, adevărul și minciuna, meritul și fățărnicia, valoarea și lipsa ei sînt clar definite și nu pot fi confundate cu altceva.
Problema acestei mentalități pînă nu demult generale e că regula generală pe care conta, adică modul de organizare a realității, s-a schimbat și cuprinde, acum, și negația regulii. Adică e o oglindă care reproduce realitatea spre a întoarce spre ea o imagine îmbunătățită. Mai clar spus, știrile adevărate nu se mai reduc, astăzi, la anunțuri și enunțuri de tipul ”Ieri, am fost la piața X și l-am văzut pe Y”. Această știre aparent elementară a pierdut tot ce avea. Ea e, acum, parte a politicii iar politica e partea cea mai turbulentă a împotrivirii la realitate. Enunțul celui care spune că a fost la piață și a văzut acolo pe cineva a fost înlocuit de știrea care spune „Trebuie să facem ceva pentru că așa nu mai merge!”.
În spatele acestei știri se află într-adevăr o realitate simplă. Cel ce vorbește a fost, într-adevăr, ieri, la Piața X și s-a întîlnit acolo cu Y. Dar Y a cumpărat ceva scump, a povestit cît îi place cutare Partid și a amintit că fiica lui a terminat, ieri, cutare Universitate. Primitorul acestor informații a reacționat transformînd aceste date în știrea pe care a livrat-o acasă: ” Trebuie să facem ceva pentru că așa nu mai merge!”.
De altfel chiar formula care vorbește de „consumatori de știri” anunță că lucrurile nu mai țin doar de existența datelor și faptelor ci de o nevoie stimulată pînă la dependență. Știrile pe care le ”consumăm” toată ziua nu mai sînt fapte, date și idei reale ci fapte, date și idei reale pregătite pentru consum. Ele satisfac dorința noastră de a ne considera informați dar și dorințele celor ce fac sau aduc știri. Și ei au ceva de spus și folosesc realitatea drept pretext. Uneori premeditat (ca tunci cînd produc ”fake news”), alteori cu convingerea că spun ceva îndreptățit și moral (așa cum face autorul concluziei bazată pe știrea despe întînirea din Piața X). În ambele cazuri e vorba de un fel de a vorbi prin știri, așa cum înveți să folosești o limbă străină pentru că limba maternă ți se pare prea săracă. Știrile de care sîntem împresurați și asaltați sînt, arareori, altceva decît propriile noastre dorințe și convingeri ca realitate confirmată de realitate. Dacă pare prea complicat, e pentru că e complicat. În fond. știrile false nu sînt întotdeauna un produs grosolan. De cele mai multe ori, calitatea primă a știrilor false e tocmai rafinamentul care transformă o realitate în imaginea convingerilor noastre. Exemplele sînt peste tot și, în același timp, nicăieri. Obișnuința și legătura lor intimă cu simțămintele autorului fac știrile false sau incorecte aproape imposibil de depistat. Cîteva exemple foarte răspîndite și acceptate, în următoarea postare. În orice caz, toate vorbesc despre caracterul natural, aproape inevitabil, al deformării care falsifică foarte credibil pînă și știrile așa zis corecte.