Controverse legate de redenumirea unor străzi şi instituţii din Germania

Piaţa Împăratul Wilhelm (Kaiser-Wilhelm-Platz) din Berlin a primit de curând un nume nou: Richard von Weizsäcker. Vechea denumire fusese oarecum ambiguă şi bineînţeles anacronică, având în vedere că ultimii doi monarhi, Wilhelm I şi Wilhelm al II-lea, nu se bucură de o apreciere unanimă în opinia publică republicană a Germaniei contemporane. Numele nou, Richard von Weizsäcker, atribuit pieţii din cartierul berlinez Schöneberg nu a fost contestat de nimeni.

Controverse legate de redenumirea unor străzi şi instituţii din Germania

Respectul postum de care se bucură fostul preşedinte federal Richard von Weizsäcker (1920-2015), se explică prin faptul că acesta a contribuit, în 1985, la o schimbare de paradigmă în ce priveşte interpretarea oficială a istoriei recente. Weizsäcker, fiul fostului politician nazist, Ernst von Weizsäcker, condamnat la Nürnberg pentru crime de război, a avut curajul să susţină că 8 mai 1945 constituie pentru germani ziua eliberării de regimul totalitar nazist. În consecinţă, 8 mai nu poate fi considerat drept ziua înfrângerii.

Prin această afirmaţie făcută într-o cuvântare rostită cu prilejul aniversării a 40 de ani de la terminarea războiului, von Weizsäcker a influenţat nu numai cultura memoriei, ci a furnizat şi argumentele de bază celor care pledează pentru o distanţare veridică faţă de un trecut pătat.

În acest context se înscrie şi amplul proces de eliminare a unor denumiri din spaţiul public, care amintesc de figuri nedemocratice şi situaţii istorice compromiţătoare.

### Vezi și... ### Mai multe landuri din Germania interzic folosirea propagandistică a simbolului „Z”

Propunerile pentru redenumirea unor străzi sau instituţii sunt lansate, de obicei, de către organizaţii civice sau politice. De multe ori, ele sunt însoţite de polemici interminabile care nu duc la vreun rezultat concret.

De exemplu, propunerea de redenumire a aleii Pacelli din Berlin în Golda Meir, făcută în 2020, s-a soldat numai cu o soluţie de compromis. Aleea îşi va păstra numele, dar în acelaşi timp se vor amplasa în mai multe locuri nişte tăbliţe inscripţionate cu informaţii legate de trecutul contestat.

Eugenio Pacelli este numele civil al fostului suveran pontif Pius al XII-lea. După cel de-a doilea război mondial, Pius a fost aspru criticat pentru că nu s-a opus deschis politicii de ucidere sistematică a evreilor de către regimul nazist. Pius ştia despre Holocaust din 1942 şi a tăcut; a facilitat şi fuga unor criminali de război.

### Vezi și... ### „Căminul meu din timpul lui Stalin”- O stradă din Berlin şi istoria locuitorilor ei

Propunerea redenumirii străzii a fost susţinută şi de Felix Klein, care răspunde din partea guvernului german de problema antisemitismului. (Cf. „Redenumirea unor străzi care poartă numele unor persoane compromise”, RFE, 2. 6. 2021.)

În urmă cu câteva zile, senatul Universităţii Eberhard-Karl (Eberhard-Karls-Universität) din Tübingen a respins propunerea redenumirii instituţiei. Renunţarea la acest nume a fost cerută deja cu decenii în urmă de către asociaţii studenţeşti. Pe Graf Eberhard im Bart, fondatorul Universităţii în anul 1477, şi pe Herzog Karl Eugen von Württemberg, care i-a dat, în 1769, numele pe care-l poartă şi astăzi, studenţii îi acuză de măsuri represive contra evreilor. Aceste critici au fost confirmate şi într-o expertiză a unor istorici. Aceştia însă precizează că cele două personaje contestate au acţionat în conformitate cu spiritul vremurilor de atunci. În opinia rectorului, cei doi au fost oameni care au greşit, dar în acelaşi timp au merite incontestabile. Această părere au împărtăşit-o şi cei 16 profesorii din senatul Universităţii care au votat pentru menţinrea denumirii, faţă de cei 15 care ar fi dorit schimbarea numelui. Propunerea studenţilor de a da Universităţii numele filozofului Ernst Bloch (1885-1977) a eşuat.

(După venirea naziştilor la putere, în 1933, Bloch a plecat în exil. În Statele Unite a scris opera sa de bază, „Principiul speranţei” – „Prinzip Hoffnung”. La începutul anilor 1960 s-a întors în Germania şi a fost, până la sfârşitul vieţii sale, profesor la Universitatea din Tübingen.)