Credea că va fi trimis în Africa. Un soldat rus a fugit când a aflat că destinația era Ucraina

Atunci când Gheorghi Kocikin a văzut anunțul de angajare, a fost entuziasmat. Era octombrie 2025, avea datorii și lucra cu un salariu modest într-o fabrică din Moscova.

Jobul era oferit de o unitate militară numită „Corpul African”. Nu era vorba de lupte; poziția era civilă, cu un salariu promițător: 2 milioane de ruble (aproximativ 25.000 de dolari) doar pentru semnarea contractului. Kocikin a aplicat imediat și s-a prezentat la un centru de recrutare din Moscova.

„Ți-am adus niște carne”, a spus recrutorul superiorului său, în timp ce Kocikin venise la interviul de angajare, pe 11 octombrie 2025.

Așa a început o aventură nefericită de trei luni, care s-a încheiat când Kocikin, în vârstă de 21 de ani, a dezertat, a fugit din țară și a zburat în Filipine.

Vorbind din Manila pentru Radio Svoboda, serviciul rus al RFE/RL, el a povestit despre călătoria sa și a oferit o nouă perspectivă asupra modului adesea haotic în care oficialii ruși încearcă să mențină nivelul necesar de personal militar pentru continuarea invaziei pe scară largă a Moscovei din Ucraina.

RFE/RL nu a putut verifica toate aspectele poveștii sale, deși a putut confirma unele detalii despre unitatea la care Kocikin fusese repartizat.

Căutăm personal: Corpul African

Kocikin are o diplomă în securitatea informațiilor, obținută la o școală profesională din Moscova. A lucrat un an într-o unitate tehnică a Gărzii Naționale, apoi s-a angajat la o fabrică din Moscova, unde se asamblau chioșcuri de autoservire, de tipul bancomatelor. Totuși, avea de achitat un credit pentru mașină, așa că avea nevoie de un nou loc de muncă.

Una din opțiuni era să se înroleze pentru a lupta în Ucraina, așa cum au făcut sute de mii de alți bărbați ruși. Salariile și beneficiile continuă să fie extraordinare; în funcție de regiune, acestea pot echivala cu salariul pe un an întreg doar pentru voluntariat.

Dar Kocikin știa despre speranța de viață a voluntarilor ruși din Ucraina. Sute de mii de soldați ruși au murit în războiul care se află acum în al cincilea an.

Jobul oferit de Corpul African i-a atras atenția.

Unitatea, care se află sub egida principalei agenții de informații a Rusiei, cunoscută sub numele de GRU, căuta specialiști IT, experți în securitatea informațiilor etc. I s-a spus că ar putea fi operator de drone, dar Kocikin a insistat să lucreze în domeniul securității informațiilor.

Corpul African a fost creat de GRU din rămășițele Grupului Wagner, compania de mercenari care a fost desființată în urma morții fondatorului său, Evgheni Prigojin, în august 2023. Unitatea a fost desfășurată în mai multe țări africane, cu rezultate mixte.

Contractul semnat de Kocikin pe 13 octombrie nu menționa nimic despre Africa, IT sau altceva de acest gen. Dar banii erau buni.

Pe lângă cele 2 milioane de ruble pentru înrolare, a primit un bonus de 200.000 de ruble de la Ministerul Apărării și i s-au promis încă 200.000 de ruble la plecarea în Africa. În plus, plățile pentru împrumutul mașinii sale urmau să fie suspendate pe durata serviciului militar.

S-a înrolat ca soldat și, la fel ca alți voluntari, a fost trimis la o bază de antrenament din Mulino, în regiunea Nijnii Novgorod.

„Doar câțiva au fost trimiși în Africa”

La început, spune Kocikin, recruții stăteau mult timp fără să facă nimic și nu prea aveau parte de antrenament militar. La trei săptămâni după sosire, i s-au dat o cască, o vestă tactică și o uniformă militară standard de camuflaj. Erau haine potrivite pentru vreme rece, nu pentru Africa, spune el.

„Eram mulți în tabără, a declarat Kocikin pentru RFE/RL. Doar câțiva au fost trimiși în Africa. Majoritatea au plecat în Ucraina. Între timp, mulți dintre camarazii mei care au semnat contractul odată cu mine încă stau fără să facă nimica la baza militară.”

El a spus că a avut niște ore de prim ajutor de urgență și doar câteva lecții practice despre câmpul de luptă, de exemplu ce să faci dacă ajungi într-un câmp minat. De câteva ori, s-au ținut prelegeri introductive despre diferite țări africane.

Potrivit lui, în unitate existau și așteptări legate de mită. Pentru a evita îndatoririle sau sarcinile grele, soldații plăteau ofițerii superiori, o practică obișnuită în cadrul forțelor armate ruse.

El a spus că nu a fost informat în prealabil despre locul în care urma să fie trimis: misiunile erau anunțate la apelul de dimineață.

Un ofițer rus care s-a împușcat pentru a scăpa de război, respins la azil în Kazahstan

„Îți rosteau numele și spuneau: «Pregătește-te, avionul pleacă în câteva zile, ia-ți armele, fă-ți bagajele», a spus el. Dacă nu spuneau unde, atunci însemna că în Ucraina, după cum am aflat mai târziu de la cei care plecaseră. Dacă spuneau «în Africa», însemna Africa.”

Înainte de Anul Nou, a aflat că superiorul său era trimis în Africa. Însă, potrivit lui Kocikin, circulau zvonuri că el și mulți alți camarazi urmau să ajungă în Ucraina. El a mai spus că alți trei voluntari au dezertat când au aflat că vor fi trimiși în Ucraina.

Kocikin a încercat să dezerteze în ajunul Anului Nou, plecând cu mașina personală, pe care i se permisese să o păstreze. Dar încercarea lui a eșuat când s-a întâlnit pe drum cu un agent GRU și a fost nevoit să se întoarcă la bază.

„Vineri, 23 ianuarie, mi s-a spus că voi fi trimis în misiune în două sau trei zile și că, deocamdată, să mă duc acasă. Asta m-a descurajat, pentru că Ucraina nu era în planurile mele”, a spus Kocikin.

A doua zi, a părăsit baza și s-a îndreptat spre vest, către Smolensk, un oraș de lângă granița cu Belarus, aflat cam la 10 ore de mers cu mașina. A luat trenul spre Minsk, așteptându-se ca numele său să apară în baza de date a poliției, și a cumpărat un bilet de avion spre Filipine, zburând prin China.

A solicitat azil în Manila.

Pe 26 ianuarie, a început să primească mesaje de la comandantul adjunct al unității sale și de la alți soldați care îl întrebau unde se află. El a spus că oficialii s-au oferit chiar să-l transfere la o altă unitate. Nu este clar dacă au fost depuse acuzații penale împotriva sa pentru dezertare.

„Părinții mei, desigur, au fost șocați când au aflat că am luat o măsură atât de radicală”, a spus el. „Încă sunt îngrijorați de locul în care mă aflu, de cum mă descurc și așa mai departe.”

Peste aproximativ 10 zile, spune el, a aflat că o parte din unitatea sa fusese trimisă în Ucraina, pentru misiuni de deminare.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te