Culisele alegerii viitorului secretar general al NATO

Jens Stoltenberg, norvegianul secretar general al alianței militare transatlantice, urmează teoretic să demisioneze la sfârșitul lunii septembrie, după nouă ani în post.

Mulți membri ai alianței ar dori ca succesiunea sa să fie stabilită odată cu summitul NATO din Lituania în luna iulie. Asta nu lasă însă celor 31 de națiuni din NATO, de la Statele Unite, la noul membru Finlanda și până la Turcia, suficient timp pentru a găsi consensul necesar pentru a alege un nou lider. Se estimează chiar că liderii i-ar putea cere lui Stoltenberg să-și prelungească mandatul pentru a patra oară.

Oricine preia frâiele Alianței va face asta într-un moment extrem de critic, confruntându-se cu provocarea de a menține aliații uniți în sprijinirea Ucrainei, evitând în același timp orice escaladare care ar atrage NATO direct într-un război cu Rusia.

Ministrul britanic al apărării Ben Wallace și-a anunțat săptămâna trecută intenția de a ocupa acest post. Dar, pe măsură ce unele guverne fac eforturi pentru a avea în sfârșit o femeie ca secretar general NATO, șefa guvernului danez Mette Frederiksen devine, de asemenea, un candidat serios.

Încă din februarie 2022, din momentul invadării Ucrainei de către Rusia, se vorbește dacă succesorul lui Stoltenberg în fruntea NATO va fi un est-european sau o femeie.

Procedura alegerii: nu există reguli precise

Nu există reguli precise pentru procedeul numirii secretarului general NATO si nici un algoritm al succesiunii, ci doar negocieri în culise intre statele membre, combinate cu necesitatea obținerii unui consens al celor 30 de membri.

Modalitățile alegerii unui șef al NATO au fost întotdeauna extrem de complexe. Înainte, alegerea secretarului general al Alianței coincidea și cu amețitoarele negocieri pentru înaltele posturi din UE (Comisie, Consiliu etc.). Secretarul general al NATO trebuie să fie un civil european (în vreme ce comandantul suprem al forțelor NATO din Europa trebuie să fie un general american, cartierul general militar fiind situat la Mons, tot în Belgia).

Interferență cu marile numiri din UE

Încă de la fondarea Alianței, s-a decis așadar o dată pentru totdeauna că liderul politic al Alianței, secretarul general, va fi întotdeauna un civil european, în vreme ce șeful militar va fi un american.

Chiar dacă Organizația Tratatului Nord Atlantic este cu totul distinctă de Uniunea Europeană, era admis tacit, până în 2014, că țara care își plasează un secretar general al NATO trebuie să aibă mai puține pretenții la un post mare în UE.

Pentru a evita asta, la marile negocieri din 2014, toată lumea a acceptat tacit un non-european, norvegianul Jens Stoltenberg (Norvegia nu este membră în UE), astfel încât acel post să nu intre în pachetul târguielilor europene. La fel, Stoltenberg a fost ulterior prelungit, din nou pentru a evita ca postul lui să devină un jeton în târguielile europene.

Șansele danezei Frederiksen

Dorința este în continuare de a atrage un consens tot mai mare în alegerea (numirea, de fapt) viitorului șef. Mulți ar prefera un fost prim-ministru sau șef de stat pentru a se asigura că secretarul general NATO va avea o influență politică la nivel înalt. Stoltenberg, de pildă, în vârstă azi de 64 de ani, a fost prim-ministru al Norvegiei.

Iar unii, în special Franța, doresc pe cineva dintr-o țară din Uniunea Europeană, sperând într-o cooperare mai strânsă între NATO și UE.

Daneza Mette Frederiksen îndeplinește toate criteriile de mai sus. Deși spune că nu este o candidată, ea a încetat să insiste că nu este interesată de post. Diplomații NATO spun că în culise ea este foarte serios luată în considerare.

Numele danezei Frederiksen a fost menționat în acest context pentru prima oară într-un articol din ziarul norvegian VG luna trecută și interesul pentru ea a crescut vertiginos după ce Casa Albă a anunțat că ea îl va vizita pe Joe Biden în luna iunie, înainte de summitul NATO de lua Vilnius.

În timp ce postul este în mod tradițional atribuit unui european, orice candidat serios are nevoie de aprobarea Washingtonului, puterea dominantă în NATO.

Frederiksen, în vârstă de 45 de ani, a devenit cea mai tânără șefă de guvern a Danemarcei în 2019. A fost lăudată pentru gestionarea crizelor în pandemia de COVID-19 și a câștigat un al doilea mandat anul trecut.

Ea ar trebui să renunțe la postul ei de prim-ministru dacă ar obține postul NATO, dar asta, spun comentatorii politici, ar aduce guvernul ei fragil în pragul prăbușirii.

Iar o campanie pentru postul NATO nu ar fi o afacere simplă. Țara ei nu atinge obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. Danemarca se situează la 1,38%, deși Frederiksen s-a angajat să accelereze eforturile de a atinge ținta.

Unii aliați susțin, de asemenea, că slujba ar trebui să revină pentru prima dată unei femei din Europa de Est, mai ales că războiul Rusiei din Ucraina a făcut acea regiune și mai importantă pentru NATO. Dacă Frederiksen ar primi postul, ea ar fi al treilea șef NATO la rând dintr-o țară nordică.

Alți posibili candidați (și candidate)

Șefa guvernului eston Kaja Kallas, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen din Germania și viceprim-ministra canadiană Chrystia Freeland apar deseori în discuțiile dintre diplomați și în articolele din presă.

Însă, diplomații spun despre Kallas că e văzută ca fiind prea agresivă față de Rusia pentru unii membri NATO; apoi, Berlinul vrea ca von der Leyen să rămână în fruntea Comisiei UE, iar Freeland se confruntă cu o opoziție majoră ca o non-europeană dintr-o țară considerată rămasă în urmă în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare.

Alte nume care apar adesea sunt eternul prim-ministru olandez Mark Rutte și premierul spaniol Pedro Sanchez.

Dar Rutte a insistat că nu dorește postul, pe când Sanchez se înfruntă cu alegeri generale mai târziu în acest an, țara lui preluând președinția rotativă a UE în a doua jumătate a anului.

Aparenta lipsă de candidați cu sprijin larg ridică posibilitatea ca mandatul lui Stoltenberg să fie prelungit din nou, poate până la un alt summit NATO din 2024.

Stoltenberg a spus deja că nu dorește să stea mai mult. Dar nu a spus ce ar răspunde dacă i s-ar propune asta.