Cum a devenit moartea Mahsei Amini o chemare la protest pentru mii de iranieni

Sharmin Habibi își amintește circumstanțele în care a fost ucis soțul ei de către forțele de securitate iraniene. Dar ea ar putea vorbi în numele oricărui protestatar care a murit peste tot în țară în urma represiunii brutale a disidenței care a avut loc în ultimul an.

„Mi s-a spus că nu ei l-au ucis, că trebuie să fi avut un dușman, că niciun ofițer nu a deschis focul și că nu s-au tras gloanțe", spune Habibi pentru Radio Farda de la RFE/RL, vorbind despre moartea soțului ei, Fereidun Mahmudi.

Peste 500 de demonstranți au plătit prețul suprem pentru că și-au exprimat indignarea față de moartea Mahsei Amini, o tânără kurdă în vârstă de 22 de ani care a murit în arestul poliției la Teheran, la 16 septembrie 2022, după ce a fost reținută pentru că ar fi încălcat controversata lege a țării privind hijabul.

Mahmudi, în vârstă de 32 de ani, a fost printre primii care au murit - și primul din orașul natal al lui Amini, Saghez, în provincia Kurdistan din nord-vestul țării - pentru că au sprijinit ceea ce a început ca o chemare la nivel local pentru declanșarea unei anchete privind moartea suspectă a femeii de 22 de ani.

Protestatarii au continuat să se adune în Saghez și în a 40-a zi de la moartea lui Mahsa Amini.

După ce autoritățile au răspuns cu forța spunând clar că nu vor tolera niciun fel de disidență, protestele s-au extins fulgerător, zeci de mii de oameni ieșind pe străzile din întreaga țară.

Protestele care au durat mai bine de o lună au început ca o ripostă împotriva aplicării brutale a legii hijabului, considerată esențială în această republică islamică. Dar, în curând, manifestațiile s-au transformat în una dintre cele mai susținute demonstrații antisistem împotriva teocrației iraniene, unii protestatari cerând încetarea regimului clerical și libertăți sociale și politice.

Cele mai susținute proteste și cele mai sângeroase represiuni din timpul demonstrațiilor au avut loc în regiuni în care trăiesc minoritățile etnice, inclusiv kurzi, azerii și baluci, care au acumulat multe nemulțumiri de-a lungul timpului.

Femei, viață, libertate

La doar câteva ore după ce Amini a fost reținută de poliția iraniană a moralității, pe 13 septembrie 2022, ea era transportată în comă într-un spital din Teheran unde a și murit.

Cum a ajuns de la vizita făcută în capitala iraniană împreună cu familia sa la mormântul din Saghez în decurs de o săptămână este întrebarea care a declanșat luni de tulburări.

Mahsa Amini

Pe baza declarațiilor martorilor oculari, familia sa a susținut că Amini a fost bătută de poliția moralității după ce a fost dusă și interogată într-un centru de detenție din Teheran. De asemenea, familia a respins afirmațiile oficialilor potrivit cărora Mahsa ar fi intrat în comă după o discuție cu gardienii din cauza unei afecțiuni preexistente. În timpul scurtei sale șederi pe patul spitalului Kasra din nordul Teheranului, fotografiile ei și faptul că îi curgea sânge dintr-o ureche au pus și mai mult sub semnul îndoielii versiunea oficială.

La aflarea veștii despre moartea lui Amini, zeci de persoane s-au adunat în fața spitalului, protestând împotriva a ceea ce ei considerau a fi o crimă directă a establishmentului clerical care, cu doar câteva săptămâni înainte, avertizase că va pedepsi aspru femeile care încalcă legea hijabului.

Protestatarii, printre care și femei care își scoseseră hijabul, au scandat: „Îl vom ucide pe cel care ne-a ucis sora” și „Jos dictatorul”, cu referire la liderul suprem, ayatollahul Ali Hamenei.

Forțele de securitate, temându-se că protestul spontan se va extinde, au intervenit rapid pentru a bloca străzile și i-au risipit pe manifestanți cu bastoane și focuri de avertisment.

Secretul a fost dezvăluit

În ziua morții lui Amini, partidele politice kurde au lansat un apel la organizarea unei greve generale în provincia Kurdistan pe 19 septembrie pentru a protesta împotriva a ceea ce au numit „crimă de stat”.

În momentul în care trupul Mahsei Amini a ajuns la Saghez pentru înmormântare, pe 17 septembrie, furia locuitorilor din provincie - care acuzau de mult timp autoritățile de reprimarea și discriminarea minorității etnice kurde - ajunsese deja la cote maxime.

Susținută de o mulțime numeroasă care s-a adunat înainte de răsărit în fața cimitirului din micul oraș, familia Amini a împiedicat forțele de securitate să o îngroape în secret și a anunțat că își vor organiza propria înmormântare.

„Au vrut să ne forțeze să o îngropăm pe Mahsa în secret, iar noi am spus că nu vom permite sub nicio formă așa ceva și că oamenii și familiile și chiar mama ei ar trebui să fie prezenți", a declarat tatăl Mahsei, Ahmad Amini. „La insistențele mele, planul de înmormântare a fost schimbat".

De asemenea, el a negat cu înverșunare afirmațiile oficialilor iranieni care pretindeau că fiica sa ar fi suferit o operație pe creier la vârsta de cinci ani și că această operație ar fi contribuit la moartea ei. Tatăl ei spune că Mahsa era „perfect sănătoasă” și deplânge faptul că cererea sa ca un medic legist să examineze vânătăile și urmele de pe corpul ei a fost refuzată.

„Preocuparea mea este că autoritățile răspândesc minciuni despre fiica mea în fiecare zi”, spune Ahmad Amini.

Au urmat alte arestări și violențe după ce unii dintre cei care au participat la înmormântare au încercat să pornească în marș spre biroul guvernatorului local.

„După înmormântare, atmosfera din oraș a fost foarte polițienească”, a spus pentru Radio Farda Bahtiar Hoșnam, șeful agenției de presă Mukrian din Saghez. „În Saghez părea să se fi declarat neoficial legea marțială”.

Un strigăt de mobilizare

Înaintea comemorării morții Mahsei Amini, Habibi a explicat motivațiile soțului ei de a se alătura grevei generale care a fost convocată în Saghez.

„De ce era atât de supărat? Tatăl ei a spus de multe ori că nu au existat probleme cu hijabul ei, așa că de ce au nenorocit fata aceasta tânără?” se întreabă Habibi. „I-am spus lui Ahmad: Știu că ești supărat. Este foarte dificil și pentru mine".

Ea l-a implorat pe Mahmudi să nu iasă în stradă pe 19 septembrie. Dar, spune ea, el nu putea să accepte că nu este nimic de făcut.

Soția lui Fereidun Mahmudi, care a fost una dintre victimele protestelor din Iran, ține în mână fotografia acestuia.

„Eram sigură că pleacă pentru că îl întristase foarte mult ce se întâmplase cu Amini. S-a rugat și și-a luat rămas bun de la fiul meu, dar nu mi-a spus nimic", a declarat Habibi.

„În acea seară, când nu s-a întors acasă, a sunat vărul său și i-am spus că Fereidun nu s-a întors", a adăugat ea. „El a spus că multe persoane fuseseră arestate, iar eu am strâns documentele pentru a merge la secția de poliție cu fiul meu".

A fost o experiență care s-a repetat de nenumărate ori în întreaga țară pe parcursul anului.

Poliția locală a negat inițial că Mahmudi fusese arestat, dar, după o vreme, și-a schimbat discursul și i-a spus că soțul ei fusese arestat, presând-o tot timpul pe Habibi să le ofere informații despre persoanele cu care soțul ei a fost în contact.

„Era ora 3 sau 4 dimineața când am aflat că fusese împușcat” în apropierea unei moschei, a declarat Habibi. Mahmudi fusese bătut, ambele mâini îi erau rupte, iar corpul său era ciuruit de gloanțe, a spus ea.

Oficialii locali au negat apoi că forțele de securitate l-ar fi ucis sau că ar fi tras vreun foc de armă. Habibi spune că a fost amenințată și i s-a spus să nu organizeze o înmormântare pentru Mahmudi, deoarece „nu doreau să se adune o mulțime de oameni” ca la înmormântarea Mahsei Amini.

În ciuda amenințării cu represaliile, familia lui Mahmudi a nu a renunțat la organizarea înmormântării. Mormântul lui se află la doar 200 de metri de cel al Mahsei Amini.