Cum am folosit independența: corupție, instituții instabile, migrație

Republica Moldova marchează în această săptămână trei decenii de la proclamarea independenței. „Trei decenii în care țara a fost condusă de politicieni interesați de propria bunăstare, fără viziuni economice și care au încercat să pună bazele unui stat cu o democrație imitativă” este concluzia la care au ajuns experții întruniți în cadrul unei dezbateri organizate de agenția de știri IPN. Iată cele mai importante concluzii:

Cum am folosit independența: corupție, instituții instabile, migrație

După 30 de ani de independență, Republica Moldova continuă să stea în răscruce fără o viziune clară despre direcția pe care urmează să o apuce – astfel descrie istoricul Anatol Țăranu, unul dintre semnatarii Declarației de independență, situația țării la trei decenii după destrămarea URSS. În opinia istoricului, de-a lungul anilor, veriga slabă au fost politicienii, inclusiv cei care „pe față” se declarau promotori ai valorilor europene, iar în culise puneau la cale furturi și scheme inspirate parcă din filmele despre gangsteri.

În consecință, cetățenii moștenesc un stat cu instituții slabe, care nu sunt în stare să le ofere siguranța zilei de mâine, aformă Anatol Țăranu: „Despre statul nostru se vorbește ca despre un stat care are instituții slabe, care funcționează nesatisfăcător și care nu sunt capabile să garanteze propășirea și bunăstarea cetățenilor săi. Este o realitate pe care cu greu ar putea cineva să o combată. Acum, la 30 de ani de independență, toată istoria R. Moldova vorbește în termeni destul de rezervați în ceea ce privește realizările acestui stat.”

Indiferent dacă încuviințăm sau nu acțiunile politicienilor moldoveni, este puțin probabil ca aceștia să fi știut, în urmă cu trei decenii, cum să acționeze, având în vedere că, peste noapte, s-au pomenit la cârma unui stat independent, crede preotul Pavel Borșevschi, parohul bisericii Sf. Dumitru din capitală. Majoritatea erau foști comuniști, cu prea puțină înțelegere despre calea pe care urmează să o parcurgă R. Moldova.

A fost valorificată șansa ce se deschisese atunci? Nu pare să fie chiar așa, crede Pavel Borșevschi: „Fără discernământ nu este nicio faptă bună. Practic, dându-ni-se așa o ocazie ca independența, ce s-a făcut? Unii, folosindu-se că s-au deschis hotarele au plecat imediat. Ceilalți, au încercat să se îmbogățească din așa numitele averi. Și-au împărțit fermele și viile pe bucăți. A început să apară cam ceea ce a fost dintotdeauna: mita, corupția etc. Pentru că așa era în fosta Uniune Sovietică.”

Actuala clasă politică, spre deosebire de predecesoarele, nu se mai poate eschiva de la responsabilitate invocând lipsa experienței și a memoriei instituționale, afirmă istoricul Anatol Țăranu. Trei decenii de independență, chiar dacă s-au dovedit a fi insuficiente pentru ca realitatea să corespundă idealului pentru care au optat oamenii la mitingurile din ’91, au învățat totuși alegătorii să ceară socoteală celor care-și doresc să ajungă la vârful puterii.

Dovadă sunt recentele alegeri prezidențiale și parlamentare care au oferit pârghiile puterii fostei opoziții, constată Anatol Țăranu: „R. Moldova, după 30 de ani de independență continuă să rămână în faza alternativei și asta e cea mai proastă variantă din toate posibilele existente. Alegeți o dată ceva! Altminteri, nu veți avea posibilitatea să mergeți coerent pe calea dezvoltării și propășirii. Din acest punct de vedere, deocamdată, destinul nostru ca stat este destul de problematic.”

În opinia lui Anatol Țăranu, actuala clasă politică nu ar trebui să „inventeze bicicleta” în încercarea de a oferi cetățenilor un trai mai bun, ci doar să îndeplinească prevederile din Acordul de asociere pe care R. Moldova l-a semnat cu Uniunea Europeană.