Cum protejează guvernele banii cetățenilor în caz de faliment al unei bănci

Dar, pe rețelele de socializare, chiar și în Europa, mulți se întreabă în legătură cu necesitatea retragerii banilor din conturile bancare, ca măsură de precauție.

Cum protejează guvernele banii cetățenilor

În Uniunea Europeană, banii încredințați de clienți băncilor sunt asigurați până la 100.000 de euro pe deponent. Fiecare stat are însă propriul său sistem de garanție.

În Franța, de pildă, sumele depuse în conturile curente și diferitele carnete și planuri de economii sunt acoperite la același nivel pe client și pe instituție de către fondul de garantare și rezoluție a depozitelor (FGDR).

Depozitele în conturi comune sunt, de asemenea, acoperite în părți egale (și în limita totală a 100.000 de euro pe deponent), precum și sumele încasate în mod excepțional și temporar din, de exemplu, vânzarea de proprietăți — o avere în limita 500.000 euro (și fără plafon în contextul despăgubirii pentru vătămare corporală).

FGDR, însărcinat cu protecția banilor clienților în caz de faliment al băncii, este finanțat integral prin contribuții de la aproximativ 472 de instituții membre (inclusiv 340 în schema de garantare a depozitelor). Toate instituțiile bancare și financiare care operează în Franța trebuie să adere la FGDR. La sfârșitul anului 2021, capitalul propriu al acestei organizații era de 6,1 miliarde de euro (din care peste 5,8 — destinate garanției depozitelor).

Despăgubirile sunt plătite în termen de șapte zile lucrătoare

În orice situație, compensația trebuie plătită în termen de șapte zile lucrătoare, fără ca clientul să fie nevoit să facă o cerere. „FGDR îi invită pe cei păgubiți să se conecteze la o platformă sigură de compensare accesibilă de pe site-ul său. Clienții trebuie să fie doar în situația de a utiliza un alt cont bancar într-o altă unitate bancară pentru a depune compensația ce urmează să fie primită și pentru a-și transfera celelalte servicii și operațiunile bancare de zi cu zi”, se poate citi pe site-ul fondului.

În cazul falimentului unei așa-numite bănci „sistemice”, adică a uneia al cărei faliment ar putea pune în pericol echilibrul financiar continental sau global, se poate apela la alte resurse la nivel național sau european, cum ar fi Fondul unic de rezoluție a UE.

Exemplul SUA

În SUA, organismul se numește FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation) și există din 1933.

FDIC există pentru a ajuta sistemul bancar să facă față exact acestui tip de criză: când a fost creat în 1933, aproximativ 4.000 de bănci s-au închis doar în primele luni.

Guvernul SUA se arată însă mai generos decât guvernele din UE, suma acoperită fiind de până la 250.000 de dolari.

Federal Deposit Insurance Corporation este o agenție guvernamentală independentă. A fost creată de Congres, dar nu își ia banii din fondurile Congresului. În schimb, băncile și firmele de asigurări plătesc primele de asigurare FDIC pentru a acoperi depozitele clienților lor, care însumează trilioane de dolari.