Your browser doesn’t support HTML5
De la Iași, Alexandru Călinescu
Continuând preocupări mai vechi, noua carte a lui Cristian Preda, Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic (ed. Polirom), este o adevărată istorie a vieții politice românești așa cum se reflectă ea în diferite producții versificate. Lungul subtitlu al cărții e, de altfel, lămuritor: „Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre”.
Cristian Preda face operă de istoric literar și „dezgroapă” o mulțime de texte, parte din ele astăzi uitate, unele (puține) cu relevanță artistică, altele de interes documentar sau pur anecdotic. Umorul e, nu o dată, căznit, satira e adesea grobiană, mulți autori se dovedesc de o slugărnicie abjectă, și asta cu mult înainte de epoca „socialismului biruitor”. George Crețescu de pildă, magistrat și poet, după ce îl admirase pe Cuza, îi închină ode și lui Carol I, numindu-l „Geniul României”. Tot „genială” e socotită și regina Elisabeta, de către ….Al. Candiano-Popescu, fostul lider al Republicii de la Ploiești, acum aghiotant regal. E drept însă că și atacurile antidinastice sunt numeroase, nu rareori de o teribilă violență, ca în aceste versuri semnate de Coșbuc: „Ai venit la noi golan/ Fără țară, făr-un ban/ Fără neam și fără nume (…) Spânzurați-l, de-i mișel/ De-i nebun, la gard cu el”. O constantă este ceea ce s-a numit mai târziu „cultul personalității” iar tiparul laudelor deșănțate rămâne același. Iată, ca dovadă, o odă adresată în 1918 generalului Averescu: „Ca o stâncă de granit/ Din munte prăvălită/ Ai stat, Părinte, neclintit/ În cea mai cruntă luptă./ Ca un adevărat viteaz/ Din vremile bătrâne/ Cu noi, soldații, ai luptat/ Cu noi, cu noi, Stăpâne !” Regăsim, de asemenea, defecte și apucături de care politica pare să nu se poată dezbăra, corupția, traseismul, nepotismul.
În perioada interbelică se acutizează pornirile xenofobe și antisemite. Carol al II-lea este celebrat de toată floarea intelectualității, este asemuit cu Regele Soare și considerat salvatorul națiunii. Printre numele mari care îi ridică ode deșănțate apare și un veleitar, ieșeanul George Lesnea, care delirează nestăvilit: „Că ești bun ca ploile,/ Spulberând nevoile;/ Proaspăt ca zăpezile,/ Tânăr ca livezile,/ Lin ca tihna somnului,/ Cald ca raza Domnului” etc. Este același George Lesnea care, nici două decenii mai târziu, semna trist-celebra poezie Partidul e-n toate.
Dacă în vechiul regim alegerile inspirau mai cu seamă versuri satirice, comuniștii au nevoie de o punere în scenă menită a masca ridicolul și absurdul unei mascarade de prost gust. Este epoca în care participarea la urne atinge procente uriașe iar candidații partidului întrunesc peste 99% din voturi. În circumscripția în care candidează, Nicolae Ceaușescu nu are nici un vot împotrivă iar prezența este de sută la sută. O abundentă producție versificată însoțește aceste ritualuri în care nu mai crede nimeni, producție răspândită peste tot, inclusiv în revistele pentru copii. Se ating culmi ale lingușirii și ale nerușinării. Recordul absolut al participării la vot este obținut în 1986, când Ceaușescu organizează un referendum pentru reducerea cheltuielilor militare ale țării: din cei peste 18 milioane de cetățeni înscriși pe listele electorale au lipsit doar 237… Paralel cu producția propagandistică, circulă – subteran – bancuri și epigrame în care oamenii de rând își varsă năduful, cu atât mai mult cu cât se confruntă cu lipsuri din ce în ce mai mari.
Propaganda funcționează, arată Cristian Preda, și după 1990, când sunt stigmatizate partidele zise „istorice”. Apar reviste satirice, presa e liberă dar partizană, vulgaritatea își face loc atât în mass-media cât și pe noile rețele sociale. Autorul consideră că putem vorbi astăzi de o degringoladă a versificației politice și cred că nu sunt mulți cei care o regretă. Argumente găsim chiar în această cuprinzătoare, documentată și instructivă carte.