Cultura la frontieră | Cu Daniela Rațiu – o scriitoare care ne chestionează memoria și conștiința

Daniela Rațiu, scriitoare, jurnalistă, artist vizual și scenaristă

Daniela Rațiu este scriitoare, jurnalistă, artist vizual, autoare de scenarii de film. Născută la Brașov, rezidentă la Timișoara, este membru al PEN Centru România și al Societății „Timișoara”.

A publicat câteva cărți: „Ciorap cu firul dus”, poezie, Editura Marineasa, Timișoara, 2005; „Ochelari de damă”, roman, Editura Brumar, Timișoara, 2005; „În Vitro”, roman, Editura Cartea Românească, 2006; „Măcelarul îi citea pe ruși”, Editura Tracus Arte, 2016; „Anestezia. Un singur poem”, poezie, Editura Casa de pariuri literare, 2022; „Ultimul an cu Ceaușescu”, Editura Litera, 2022; „Sfârșitul lumii e un tren”, Chișinău, Editura Cartier, 2023.

S-a format literar pe lângă Daniel Vighi, care i-a învățat pe tinerii săi discipoli că un scriitor nu poate să se izoleze de cetate, de treburile publice. Interlocutoarea noastră a urmat acest sfat, s-a implicat în multe activități civice și a publicat în 2022 (deși trebuia să apară încă în 2019) volumul „Cinci luni care au salvat România. Matrioșka, războiul hibrid și războiul lui Dragnea cu România”, în care făcea o legătură între pretențiile de hegemonie ale lui Putin și activitatea unor lideri populiști din fosta Europă de Est, care joacă pe „cartea rusă” de dragul păstrării puterii cu orice preț.

Discutăm cu Daniela Rațiu despre perceperea de azi a culturii ruse, o cultură care păstrează, chiar și în cazul unor creatori importanți, gemenele imperialismului și al colonialismului. Un exemplu convingător este Evgheni Vodolazkin, publicat în România, scriitor care justifică anexarea Crimeii și nevoia de revanșă a Rusiei împotriva Occidentului.

„Cum să ne putem imagina că Rusia ar putea fi altfel în raport cu vecinii, spune Daniela Rațiu, când ea practic și-a manipulat și terorizat propriul popor. Nu mai ai generații care să gândească autonom, care să se raporteze altfel la societate, la istorie și la cei din jur. Rușii sunt condiționați politic și social pentru a fi ceea ce sunt astăzi. Dovadă e că societatea rusă, în majoritatea ei, aprobă agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei”.

Insistăm în dialogul nostru asupra a două romane, publicate în ultimul timp de Daniela Rațiu. „Ultimul an cu Ceaușescu” (2022), o carte născută dintr-o provocare jurnalistică. O cronică a vieții cotidiene în comunism, a lipsurilor materiale și depresiei sociale, a încercării disperate a multor tineri timișoreni de a traversa Dunărea înot spre iugoslavi, pentru a scăpa de dictatură”.

Celălalt roman, „Sfârșitul lumii e un tren” (2024) e bazat pe mărturiile mamei și mătușii sale, care împreună cu restul familiei au cunoscut calvarul foametei din 1947 din România, cauzată de plata contribuțiilor de război către URSS. Salvarea a venit în momentul în care tatăl lor, bunicul autoarei, a vândut tot avutul familiei pe 7 bilete de tren, ca să scape de foamete.

„Războiul din Ucraina, datorită unor fotografii, mi-a sugerat imaginea unei fetițe care stă la geamul aburit al unui vagon cu o păpușă în brațe. Acea fotografie a fost momentul declanșator al romanului, pentru că mi-am dat seama că mama mea, precum fetița din fotografie, avea 5 ani când a urcat împreună cu întreaga familie în trenul foametei și a plecat spre vestul țării”, spune Daniela Rațiu. Una din sursele din care s-a inspirat pentru scrierea acestui roman a fost „Cartea foametei” de Larisa Turea.

Pe fundalul represiunilor îngrozitoare ale rușilor în țările ocupate, cu atât mai reprobabil apar adeziunile vinovate ale unor scriitori occidentali la comunismul sovietic. Un exemplu elocvent este scriitorul francez Henri Barbusse, care era o vedetă la Moscova, se bucura de privilegii. Orgoliul și interesele l-au împiedicat să spună adevărul despre imperiul lui Stalin.

Ca și în cazul altor interlocutori ai noștri, am întrebat-o pe Daniela Rațiu cum se explică discursul procomunist al unor tineri intelectuali de azi:

„Această condiționare este determinată de lecturi, de o cinematografie cu tentă romantică. E o „biserică pe dos”, cum ar spune Nadejda Mandelstam, care vine din nevoia omului de a crede în ceva extraordinar, revoluționar, utopic. Auzi frecvent: „Comunismul nu a fost bine aplicat. E un ideal, la care nu putem renunța”. Dar nu există ideal, pentru că nu poți face inginerie socială, iar realitatea nu poate fi înghesuită într-o schemă ideologică”.

Vă invităm să urmăriți dialogul nostru cu scriitoarea Daniela Rațiu și să-i căutați cărțile în librării.

📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te