Valentina Naforniță nu are nevoie de o prezentare specială. Diva scenei lirice, soprana care culege aplauze și ovații pe toate scenele mapamondului, de la Viena la Paris, de la București la Londra, din Florența până la Berlin, de la Milano la Petersburg... – dacă ar fi să facem doar o listă, incompletă, a metropolelor europene unde a evoluat. O artistă care a pornit de la baștina sa, din Cuhneștii Glodenilor, pentru a duce departe faima culturii române.
A absolvit Colegiul de Muzică Ștefan Neaga din Chișinău în 2006, după care a făcut un master în operă la Universitatea Națională de Muzică din București.
Discutăm cu Valentina Naforniță despre cariera ei internațională și ea face de la bun început o precizare: a fost angajată timp de zece ani a Operei de stat din Viena, dar în prezent este liber-profesionistă:
„Libertatea îți oferă luxul propriilor decizii, dar vine și cu riscuri. Mulți cântăreți își doresc un contract fix, pentru că se simt mai în siguranță. Ca liber profesionist însă ai de muncit tot timpul pentru a te menține în top, dacă vrei să fii invitat de cele mai mari case de operă”.
Locul întâi în Concursul ASLICO din Como, Italia, pentru tineri interpreți, pe care l-a câștigat, a fost determinant în destinul său, ca și întâlnirea cu Dominique Meyer, care a angajat-o în ansamblul Wiener Staatsoper. Următoarea etapă strălucită în afirmarea Valentinei Naforniță a fost Concursul BBC Cardiff Singer of The World, pe care l-a câștigat în 2011.
Dar n-au fost doar victorii, ci și greutăți. Sfatul Valentinei Naforniță: „În momentul în care ai câștigat un concurs internațional important, trebuie să-ți faci o strategie. N-ai cum să cum să iei toate concursurile. Mai departe te concentrezi pe carieră”.
Apar sute de obstacole pe traseu și ai nevoie de un caracter puternic, pentru a le depăși, spune invitata noastră și evocă oboseala care a lovit-o după 5 ani în care jucase aproape în 200 de spectacole doar la Viena.
Discutăm despre stilul Bel canto: „Mă simt ca peștele în apă în opera italiană și sunt inspirată atunci când sunt înconjurată de artiști dedicați, de artiști care-și dau sufletul pe scenă”.
Tranziția spre spații neconvenționale, colaborări cu interpreți din alte genuri muzicale. „Un artist trebuie să guste din mai multe stiluri pentru ca să fie mai colorat și mai interesant și pentru public. A fost și tehnica folosită de cei trei mari tenori: Domingo, Carreras și Pavarotti. Combinând un gen de muzică cu altul, atragi mai mult public. Tot în acest scop, pentru a populariza opera, l-am adus la Chișinău pe faimosul cântăreț peruvian Juan Diego Flórez”.
Maria Cebotari, soprana Operei din Viena, reprezintă un model și un precursor pentru interpreții de azi, demonstrând că am avut tradiții naționale și europene. Un alt exemplu pentru afirmarea în exil în condiții grele, este Nelly Mericoiu – profesoara de operă de la București a Valentinei Naforniță, care a trebuit să emigreze din România pe timpul comunismului.
Alți mari parteneri de scenă ai Valentinei Naforniță: Angela Gheorghiu și Dmitri Hvorostovski.
Discutăm despre familie, despre fiul său pentru care își dorește o copilărie adevărată, alături de bunici și verișori. Dar și despre proiecte artistice comune cu soțul ei, dirijorul Cristian Spătaru, cum a fost „Nunta lui Figaro”, când au debutat ambii la Opera Națională din București în 2022.
Am întrebat-o pe Valentina Naforniță ce este sinceritatea în arta muzicală:
„Noi jucăm multe roluri pe scenă, schimbăm măștile, dar eu încerc prin jocul meu să fiu autentică. Publicul simte și nu te iartă dacă-l minți, emoțiile tale pe scenă trebuie să fie credibile, că e tristețe, plâns sau că e bucurie și extaz... Asta înseamnă sinceritatea: să fii un artist care se dăruiește pe scenă cu toată ființa ta”.
Vă invităm să vizionați dialogul nostru și să o descoperiți pe soprana Valentina Naforniță în întreaga sa splendoare de om și artist.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
