Câteva repere biografice importante pe acest traseu: a făcut sport de performanță în perioada sovietică, după 1991 a învățat doi ani la Facultatea de Drept din Iași, unde la un moment dat a decis să se facă cineast. A fondat un teatru privat la Iași, inspirat de creația lui Leonard Tuchilatu, și a montat piesa „Englezește fără profesor” de Eugene Ionesco. A frecventat cinematecă mobilă a lui Mircea Dumitrescu – primul său mentor în arta filmului.
Ulterior a studiat Regie de Film și TV la UNATC, București, într-o clasă cu Cristian Mungiu și cu alți viitori corifei ai „Noului Val” al cinematografiei române.” A lucrat cu Andrei Toncu – tânărul care a murit într-un accident de mașină împreună cu regizorul Cristian Nemescu, autorul filmului „California Dreamin’ ”, neterminat. Talentatul Andrei Toncu i-a făcut mixajul de sunet la „Staroverii” – un documentar despre lipovenii din Delta Dunării.
Dumitru Grosei ne-a povestit cât de importantă este lectura în formarea sa de cineast și a evocat o întâmplare cu generalul Djohar Dudaiev, pe atunci comandantul diviziei în care își făcea serviciul militar tânărul Grosei. Generalul Dudaiev – viitorul erou cecen al luptei pentru independență – i-a apreciat dragostea pentru lectură.
Vorbim despre „Litfilm” – o inițiativă Alternative Cinema, susținută de CNC, menită să stimuleze și să consolideze o școală de scenarii de film în Moldova, cu un grup de zece scriitori, autori de texte literare, care au învățat în cadrul unui cantonament de creație să facă scenarii de film, călăuziți de doi experți de la București: Ana Agopian și Marian Crișan.
O mare problemă este reticența școlii de film din Moldova de a adopta limbajul cinematografic românesc, spune Dumitru Grosei. „Or, dacă nu stăpânești limbajul cinematografic în limba ta materna, atunci nu poți să-ți exersezi talentul la modul coerent și inteligibil.”
Evocă opinia intelectualilor români despre potențialul cinema-ului basarabean: „o suferința istorică trebuie să producă artă de calitate”. Dacă tot am avut ghinionul să ne naștem într-un loc al tuturor relelor, să ne transformăm handicapul în motivație.
Evoluția cinematografiei române din ultimele trei decenii este vizibilă și în cadrul festivalului „Zilele Filmului Românesc în Republica Moldova”, al cărui director este Dumitru Grosei: de la frustrarea din epoca postrevoluționară, cu a sa „estetică a sordidului”, la viziunea mult mai diversificată a tinerilor regizori de azi.
Discutăm despre situația gravă a patrimoniului cinematografic moldovean. Dumitru Grosei, în calitate de director al Arhivei Naționale de Film a Republicii Moldova, a încercat să aducă experiența țărilor dezvoltate în ce privește conservarea și valorificarea acestui tezaur, dar din păcate, nu a fost susținut de autoritățile de atunci. „Și azi există mari deficiențe în acest domeniu, filmele vechi se degradează”, spune el, aducând critici responsabililor de la Arhiva Națională.
Vă invităm să urmăriți acest dialog pasionant cu regizorul Dumitru Grosei, care sperăm să genereze o dezbatere necesară și, poate, să producă și niște efecte benefice.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
