Președintele României, Klaus Iohannis, spune că decizia Curții Constituționale care îl obligă să o demită pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, nu contribuie la lupta contra corupției și este confuză, iar el are nevoie de timp ca să o studieze. Președintele care a refuzat în trecut să o demită pe Kovesi a mai sugerat că această dezbatere ar trebui tranșată la referendum.
Your browser doesn’t support HTML5
De ce amână Iohannis revocarea șefei DNA
Președintele Klaus Iohannis pare să-și fi construit o strategie de răspuns în fața deciziei Curții Constituționale care-i cere explicit revocarea procuroarei șefe anticorupție.
Primul pas, așa cum a fost sugerat de șeful statului român ar fi o dezbatere largă asupra necesității luptei anticorupție, a rolului președintelui și chiar a arhitecturii statului, care, eventual, să se încheie printr-un referendum. Aceste teme ar putea deveni ulterior subiecte ale campaniei sale electorale, după un mandat destul de tern.
Ideea referendumului pentru menținerea politicilor anticorupție a fost lansată prima data de Klaus Iohannis la începutul anului trecut, după ce actuala coaliție guvernamentală a încercat să impună grațierea generalizată și schimbarea Codurilor, penal și de procedură penală, prin ordonanță de urgență. Președintele a amânat însă, în 2017, declanșarea referendumului, după ce PSD a renunțat sub presiunea străzii la impunerea grațierii și la celelalte amputări ale legislației anticorupție. Și-a păstrat astfel o lovitură de rezervă pentru situații mai dificile, cum este cea de acum.
Dar ce poate face concret Klaus Iohannis cu un referendum? Ce întrebare poate să le adreseze românilor pentru a obține ceva concret? În ce privește lămurirea „arhitecturii statului”, deci a modificării Constituției în așa fel încât să fie definit mai clar rolul președintelui, lucrurile nu stau la îndemâna domnului Iohannis. Chiar dacă va reuși să impună revizuirea legii fundamentale, parlamentul va opera modificările pe care le impune majoritatea, iar la referendum oamenii vor vota sau respinge proiectul dorit de PSD-ALDE, partide care controlează guvernul.
E greu de spus, deci, ce-ar putea rezolva președintele cu un referendum. Ceea ce e cert, deocamdată, e intenția președintelui de a trage timp, fiindcă după cum a explicat Klaus Iohannis el nu va aplica „mecanic” decizia Curții Constituționale. Pe de altă parte, președintele a explicat de ce e nevoie de o „consultare” publică: pentru a stabili ce rol mai au procurorii și dacă, în lumina noii decizii a Curții Constituționale care cere revocarea Codruței Kovesi, procurorii mai sunt sau nu independenți, dar și ce rol mai are președintele, după ce actuala majoritate golește încet-încet de conținut funcția prezidențială, inclusiv prin modificarea legilor justiției.
Klaus Iohannis s-a întâlnit azi cu reprezentanții Comisiei de la Veneția, căreia i-a cerut o analiză asupra acestor legi pentru a vedea dacă în urma schimbării lor mai sunt conforme cu standardele europene. Referindu-se la amenințările liderului PSD la adresa procurorilor, președintele s-a întrebat cum e posibil ca „un politician, care este și infractor” să facă așa ceva „după ce a convocat un miting mediocru antijustiție”. „Poate e nevoie să discutăm ce fel de persoane pot fi chemate la conducerea statului”, a mai adăugat Klaus Iohannis, care nu crede că va fi suspendat de majoritatea PSD-ALDE.
Președintele român nu a spus că refuză să pună în aplicare Decizia Curții Constituționale de revocare a procuroarei șefe anticorupție, ci doar că e nevoie de o dezbatere largă, care de altfel se va internaționaliza prin analiza Comisiei de la Veneția asupra modificărilor aduse legilor justiției.
Social-democrații au ripostat printr-un comunicat de presă în care îl acuză pe Klaus Iohannis că „atacă” „ordinea constituțională din România” prin punerea în dezbatere publică a unei decizii a Curții Constituționale.
Potrivit legii fundamentale, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii (Art. 147 (4)), dar nu există un termen de aplicare a lor. Klaus Iohannis a explicat de altfel că va „reacționa” într-un „timp rezonabil”, precizând că „nu putem să stăm, de exemplu, până în decembrie”.