Într-o postare pe rețelele de socializare, Maia Sandu - care încă nu făcea politică pe atunci, spune că demonstrațiile au fost „o confruntare între solidaritatea și curajul zecilor de mii de oameni ieșiți pașnic în stradă și abuzurile care au făcut victime, au lăsat în urmă sute de tineri umiliți și au provocat răni care încă dor”.
Ce s-a întâmplat?
Protestele din centrul Chișinăului, la care au participat zeci de mii de oameni, au izbucnit după anunțul că Partidul Comuniștilor a câștigat pentru a treia oară consecutiv alegerile parlamentare, pe 5 aprilie 2009.
Sediile Președinției și Parlamentului au fost devastate în ceea ce politicienii anti-comuniști au spus că au fost acțiuni ale unor grupuri infiltrate printre protestatari, iar zeci de polițiști au fost răniți în timpul ciocnirilor.
Răspunsul autorităților, în frunte cu fostul președinte Vladimir Voronin și ministrul de Interne de la acea vreme, Gheorghe Papuc, a inclus reținerea a sute de tineri în stradă, arestarea și maltratarea lor în detenția poliției.
Cel puțin un protestatar, Valeriu Boboc, a murit după ce a fost lovit de un polițist în Piața Marii Adunări Naționale, în noaptea de 7 spre 8 aprilie.
Vizionați mai jos un document video, care redă atmosfera din timpul protestelor din aprilie 2009:
Your browser doesn’t support HTML5
Documente video: 7 aprilie 2009 la Chișinău
Reacții și tăcere
Vladimir Voronin, care este astăzi deputat și în continuare lider al Partidului Comuniștilor, nu a comentat aniversarea evenimentelor care i-au marcat declinul, după două mandate în fruntea statului. Partidul său a marcat, în schimb, 25 de ani de la prima inaugurare a lui Voronin ca președinte al Republicii Moldova, în 2002.
Nu a comemorat momentul „7 aprilie” nici fostul președinte pro-rus, Igor Dodon, care era pe atunci vicepremier în guvernul comuniștilor. Liderul socialiștilor a ales să posteze pe rețele un mesaj religios înainte de Paște.
Fostul consilier al lui Voronin, astăzi deputatul fracțiunii parlamentare „Alternativa”, Marc Tkaciuk, a scris pe Facebook că pe 7 aprilie 2009 a avut loc un „atac al opoziției de atunci asupra puterii de atunci”, după alegeri recunoscute de observatori internaționali drept „democratice și libere”.
Tkaciuk a folosit ocazia pentru a mai spune că, pe baza celor întâmplate în aprilie 2009, a scris, împreună cu alți doi autori moldoveni, un capitol despre ceea ce a numit, luând în ghilimele, „revoluția atipică” din R. Moldova – un capitol într-un „ghid” mai mare despre „revoluțiile secolului XXI”.
Oficiul Avocatului Poporului a marcat comemorarea, spunând într-un comunicat că evenimentele din aprilie 2009 „au scos la iveală încălcări grave ale drepturilor și libertăților omului”, fapte care „au pus în discuție funcționarea statului de drept și calitatea democrației în țara noastră”.
Pentru mulți tineri din R. Moldova, aprilie 2009 a însemnat și prima experiență politică. Europa Liberă Moldova a spus povestea a trei dintre ei, 10 ani mai târziu, într-un reportaj din seria „Pur și Simplu”, pe care îl puteți viziona mai jos:
Your browser doesn’t support HTML5
Primul vot, primul protest, ultima speranţă
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te