Libertatea oamenilor de a-şi exercita credinţa religioasă nu este garantată în toate ţările lumii. Problema trebuie privită în contextul prevederilor incluse în Declaraţia universală a drepturilor omului, aprobată de Adunarea generală a ONU pe data de 10 decembrie 1948.
Your browser doesn’t support HTML5
Despre persecutarea şi discriminarea creştinilor
„Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.” Aşa sună articolul 18 din Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite.
„Raport ecumenic privind libertatea religioasă la nivel mondial - 2023. O perspectivă creştină asupra unui drept uman” (Ökumenischer Bericht zur Religionsfreiheit weltweit 2023. Eine christliche Perspektive auf ein universelles Menschenrecht).
„Raport ecumenic privind libertatea religioasă la nivel mondial - 2023”
Este cel de-al treilea raport de acest fel, după cele din 2013 şi 2017. Intenţia autorilor este de a scoate problema persecuţiei creştinilor dintr-o zonă tabuizată a dezbaterilor şi contracararea instrumentalizării „clientelare” a subiectului de către grupări fundamentaliste şi retorica lor demagogică. În cursul prezentării publice a raportului, s-a subliniat (miercuri, 5.7. 2023) că cele două biserici, dintr-o ţară liberă, au datoria de a atrage atenţia asupra discriminărilor şi persecuţiilor, uneori masive, pe care le au de îndurat creştinii. Raportul nu trebuie perceput ca un document „alarmist”, care inspiră presa de bulevard, ci mai ales ca un act de solidarizare cu cei prigoniţi. Apărarea dreptului de exercitare a credinţei constituie un obiectiv major al celor două biserici.
Cele 182 de pagini ale Raportului cuprind date şi informaţii elocvente şi incontestabile care documentează problematica persecuţiei religioase. Totodată, se analizează situaţia din Etiopia, Eritreea, Myanmar (Birmania), Belarus, Danemarca, Rusia, China, India, Israel, Palestina, Irak, Siria, Turcia şi Germania.
Raportul mai atrage atenţia şi asupra unor subiecte controversate, care produc nu numai tensiuni retorice. Este vorba mai ales despre discuţiile legate de migraţie şi despre orientarea sexuală a unor oameni. „Este greu de înţeles”, se subliniază în Raport (p. 48), „de ce ar crede cineva că i se îngrădeşte libertatea religioasă, dacă într-o societate lesbienele şi homosexualii doresc să trăiescă fără teama unor discriminări”.
Libertatea religioasă este îngrădită nu numai în ţări autoritar-ateiste, ca de exemplu China, dar şi în ţări islamice, ca Iranul, Siria sau Irakul. Referitor la Siria se spune că o mare parte a creştinilor a migrat. În ţările vestice unde s-au stabilit aceştia lipsesc sensibilitatea şi cunoştiinţele necesare pentru a aplana anumite conflicte religioase care se ivesc între catagoriile de refugiaţi.
Referitor la Rusia, autorii notează că Biserica Ortodoxă se bucură de un statut privilegiat, iar Martorii lui Iehova sunt consideraţi drept „grup terorist” (p. 66).
În statele puternic secularizate din Occident, critică autorii raportului, există cercuri intelectuale influente care consideră religia ca un obstacol în calea emancipării sociale.
Raportul evită să dea publicităţii numărul persoanelor afectate de discriminări, limitându-se doar să atragă atenţia asupra unui aspect îngrijorător, prea puţin cunoscut opiniei publice.