Diana Covalciuc: „Scopul nostru primordial este ca aceşti copii să devină autonomi...”

O seară muzicală de caritate va avea loc diseară la Filarmonica Naţională la care vor participa legendarul scriitor Sir Tim Rice, scriitorul, actorul şi comediantul Tony Hawks autorul bestsellerului „Tenis cu Moldoveni" şi mai mulţi artişti autohtoni. Evenimentul este organizat de centrul Tony Hawks care asigură servicii medicale specializate în recuperarea copiilor cu maladii cronice. Banii adunaţi din vânzarea biletelor vor fi folosiţi pentru construcţia unei săli polivalente pentru adolescenţi cu nevoi speciale. Detalii în interviul cu directoarea executivă a centrului Tony Hawks, Diana Covalciuc.

Interviul dimineții: cu Diana Covalciuc (Centrul Tony Hawks)

Diana Covalciuc: „Este vorba despre un eveniment muzical de caritate dedicat copiilor cu nevoi speciale în care vor evolua două legende Sir Tim Rice şi Tony Hawks. Sir Tim Rice este cunoscut în lumea întreagă pentru piesele sale muzicale cum ar fi Evita, Aladdin, The Lion King, Isus Hriston super star, dacă să ne referim la cele mai de demult, care au fost create împreună cu compozitori de asemenea de renume mondial precum Elton John şi Andrew Lloyd Webber etc.

Tony Hawks este deja legendă şi în R. Moldova. El este autorul cărții

„Tenis cu moldovenii”, apoi a fost şi fost şi filmul „Tenis cu moldovenii” care împreună au dus la edificarea unui centru pentru copii cu nevoi speciale care activează deja al 20-a an.”

Europa Liberă: Banii colectaţi din vânzarea biletelor vor fi utilizaţi pentru construcţia unei săli polivalente pentru copii cu nevoi speciale. Sunteţi optimistă că veţi reuşi să colectaţi suficiente fonduri pentru a construi această sală şi unde anume ar urma să apară ea şi ce servicii vor fi accesibile acolo?

Dna Diana Covalciuc în studioul Europei Libere la Chișinău

Diana Covalciuc: „Ne-am propus să acoperim terasa existentă a centrului, aproximativ 200 de metri pătrați şi să o transformăm într-o sală polivalentă de tip spaţiu pentru adolescenţi, deoarece pentru cei micuţi avem deja mai multe servicii de oferit, iar pentru adolescenți ne propunem să construim iată această sală, să o echipăm modern ca ei să poată practica sportul, să poată lua lecţii de gătit, de computere şi toate în condiţii adaptate nevoilor lor speciale.

Este vorba despre folosirea mai pe larg a tehnologiilor asistive în viaţa de toate zilele pentru a spori integrarea lor socială, de a o face mai

eficientă. Scopul nostru primordial este ca aceşti copii să se poată întreține, să devină autonomi, să nu depindă de familiile lor sau de alte persoane. În acest mod încercăm să le cream condiții să deprindem să folosim mai pe larg terapia ocupațională ceea ce la noi până acum a fost puţin folosită, divizată într-un fel deoarece pentru copii terapia ocupaţională se considera că este învățarea, şi pe bună dreptate, dar trebuie să nu uităm că lucrul principal al copilului este jocul şi noi trebuie să ne jucăm în condiţii adaptate ca să-i putem dezvolta.

Astfel această sala cred că va răspunde pe de plin necesităților lor de joc. M-aţi întrebat de unde banii şi cum vom putea să-i acumulăm. Ne-am propus să creăm această sala pentru adolescenţi cu nevoi speciale câţiva ani în urmă şi am estimat o sumă de aproximativ 100 de mii de euro. Până în prezent, cu ajutorul lui Tony Hawks, au fost colectate cam 40 de mii de euro în Marea Britanie ca rezultat al activităţilor dumnealui de caritate şi show-urile pe care le prezintă în Marea Britanie. Sperăm restul sumei să acumulăm cel târziu un an de zile şi la anul să putem deschide această sală care de fapt va fi şi sediul noul proiect pe care ni l-am propus de fortificare, de consolidare a serviciilor de terapie ocupaţională pentru copii.”

Europa Liberă: Deseori acţiunile de caritate se limitează doar la donaţii de bani sau de produse, voi în schimb aţi decis să le oferiţi celor marinimoşi şi ceva în schimb, un concert cu invitaţi inediţi. E o modalitate mai eficientă de a ajunge la inimile oamenilor şi de a-i încuraja să-i ajute pe cei din jur, să sprijine o cauză nobilă?

Diana Covalciuc: „Aveţi perfectă dreptate, dar să nu uităm că părintele nostru este Tony Hawks, un om de artă, şi de câte ori el se întoarce în R. Moldova el vine cu idei de a oferi tuturor o părticică din umorul său extrem de fin. auzindu-l odată nu pot să nu-l îndrăgești. De fiecare dată el vine cu idei noi. Iată acum el îl aduce pe prietenul său Sir Tim Rice. Ne bucurăm foarte mult că am avut un răspuns pozitiv din partea mai multor artiști, cântăreți locali care vor interpreta gratuit. Vreau să le mulţumesc din tot sufletul pentru că au acceptat în primul rând doamnei

Geta Burlacu, Alionei Moon, Paşa Parfeni, Vladimir Fotescu, Cristina Scarlat, Vitalie Toderaşcu, Aliona Triboi, Mariana Bulicanu, Serj Kuzencoff, Anatol Durbală şi Teo Voice. Este plăcut să putem oferi ceva în dar persoanelor şi organizațiilor care ne-au suport şi continuă să ne suporte. Având această posibilitate sperăm că este o modalitate plăcută tuturor. Este un eveniment de caritate unde fiecare îşi poate dezvolta simțul de empatie. Prin artă, prin muzică eu cred că putem mai ușor să ajungem la inimile oamenilor şi să fim mai darnici, mai bucuroși de a ajuta pe cei mai triști ca noi.”

Europa Liberă: De aproape două decenii Centrul pe care îl conduceți asigură servicii medicale specializate în recuperarea copiilor cu maladii cronice din Chișinău şi din raioanele țării. Din experiența dumneavoastră, care sunt cele mai des întâlnite probleme cu care copiii din R. Moldova ajung la centrul Dvs.?

Diana Covalciuc: „Trebuie să vorbim despre copii care au deficiențe de dezvoltare fizice şi intelectuale. Problema cu care ei se confruntă este lipsa serviciilor de recuperare în apropierea locului lor de trai. Ne-am propus la crearea acestui Centru să sporim accesul copiilor la asemenea servicii. Punem accent pe copiii din jurul Centrului. Desigur că oferim servicii şi celor din alte sate ale republicii care vin.

Visul nostru este ca în fiecare raion să apară câte un centru de reabilitare pentru copii cu nevoi speciale, ca ei să poată să se bucure de servicii alături de caselor lor, în familii, alături de cei dragi fără a călători

departe pentru careva servicii de integrare. Nu este vorba de medicină foarte sofisticată. Noi punem accentul pe servicii paramedicale - mai mult exercițiu fizic, relaxarea, terapia ocupațională care include jocul, terapie prin muzică, servicii adaptate, tehnologii asistive. E ceea de ce are nevoie copilul zi de zi ca să se poată manifesta, să-şi poată deschide talente şi obține performanțe care sunt atât de necesare pentru a crește şi a se integra în societate.

Avem condiţii la momentul actual pentru aproximativ 600 de copii pe an care vin în baza unor referiri din partea medicilor de familie, pot veni şi de sine stătător. Toate serviciile sunt gratuite datorită susţinerii pe care o avem din partea prietenilor lui Tony Hawks, a organizației de caritate ChildAid din Marea Britanie şi colaborăm cu Compania Națională de Asigurări în medicină deja de 10 ani.”

Europa Liberă: Aţi menţionat că puneţi accent pe metode paramedicale pentru recuperarea acestor copii. Pentru cei care nu cunosc prea multe despre aceste metode, care ar fi beneficiile lor faţă de ceea ce oferă medicina tradițională?

Diana Covalciuc: „În ţările post sovietice întotdeauna accentul în cazul maladiilor cronice precum paralizia cerebrală sau alte maladii rare cu dereglări de dezvoltare era pus pe medicamente, formule chimice care cumva duceau în eroare părinții care așteptau miracole de la aceste tratamente. Iată că în țările occidentale mai puţin s-au folosit aceste metode medicamentoase şi în prezent practic se folosesc medicamente doar pentru copii care au convulsii şi ele trebuie stopate. În rest nu se folosesc nici vitamine, nici suplimente alimentare foarte populare la noi şi apropo foarte costisitoare, dar care până la urmă nu au dovedit științific că pot schimba cumva viaţa acestor copii.

Medicina devine tot mai mult bazată pe dovezi. Iată şi în reabilitare acest lucru se întâmplă şi a ajuns şi la noi. Nu mai folosim prescrierea medicamentelor, a aşa numitor picurători care fac minuni. Ne bazăm pe

a testa copilul, a vedea părțile lui slabe şi puternice şi pe baza potențialului său pe care noi îl descoperim încercăm să dezvoltăm acele calităţi care sunt mai slabe. Copilul trebuie să se cunoască, să se învețe să facă eforturi să depășească momentele sale mai slabe şi să se integreze în viaţa acolo unde el poate, unde lui îi este drag şi unde el va depune efort să depășească deficiențele.

Această este o medicină bazată pe dovezi şi nu medicina care era anterior. Este recomandat şi de Organizația Mondială a Sănătății ca toate serviciile de reabilitare să fie în apropierea locului de trai a persoanelor cu dizabilități. Iar echipa de reabilitare trebuie să aibă în componență sa specialiști precum medic de medicină fizică şi reabilitare, care este şi medicul generalist al persoanelor cu dizabilități, fiind însoțit de echipa paramedicală. E vorba despre kinetoterapeut, logoped, terapeut ocupațional. Aceștia trei sunt de bazăm pe care trebuie la moment R. Moldova să-i dezvolte, să educe asemenea cadre şi să umplem acest gol care există la momentul de față.”

Europa Liberă: Fireşte că nici un părinte nu-şi doreşte un copil cu nevoi speciale, cu afecţiuni cronice de sănătate. Pentru ei e probabil cea mai dureroasă veste. Cum îi ajutaţi pe părinţi să-şi accepte şi educe copii cu nevoi speciale.

Diana Covalciuc: „Din spusele mai multor părinți noi am învățat că doar acceptând copilul așa cum este el şi aceasta înseamnă să-ţi schimbi şi modul de trai, de gândire. Numai aşa pot să depășești dificultățile. Ne străduim să organizăm întâlniri cu părinți, posibilități de a socializa între ei de a comunica cum depășesc situațiile mai dificile. Noi discutăm în cadrul programelor de reabilitare despre maladii deoarece atunci când cunoști mai multe dispare frica de necunoscut, de viitor, îți poți face un plan și poți crea propriile proiecte de viitor ale copilului. În felul acesta, cunoscând, învățând, deja nu mai ai această frică şi poţi accepta mai ușor soarta.”

Europa Liberă: Aveți povești de succes în care copiii au reușit să se pună pe picioare, să înceapă să meargă sau să vorbească sau ei rămân totuşi cu probleme pe viață?

Diana Covalciuc: „Dacă vorbim despre copiii cu paralizie cerebrală, statisticile internaționale ne spun că aproximativ o jumătate dintre ei nu vor putea merge sau cel puţin vor avea deficiențe de mers. O treime dintre ei vor avea probleme de comunicare, la fel o treime vor avea probleme cognitive, adică de învăţare. Acestea sunt niște limite pe care persoana cu paralizie cerebrală va trebuie să le înfrunte toată viața. Noi încercăm să determinăm nivelul leziunilor şi cel mai important nivelul dezvoltării funcționale, adică ceea ce poate copilul ca să ne putem imagina un traseu al vieţii sale.

În dependență de gradul de afectare încercăm să construim careva programe de reabilitare şi foarte atent să sugerăm careva prognoze părinților - unde ar fi mai bine de studiat, ce ar trebui copilul să facă ca să poată să se integreze. Cu asemenea abordare reuşim şi când

suntem înţeleşi de părinţi, fiindcă familia este locul principal unde are loc dezvoltarea copilului şi fără familie noi specialişti nu putem obţine mari rezultate. Acolo unde familia este implicată la maximum avem rezultate foarte frumoase.

Copii care au paralizie cerebrală de grad mediu sunt cu succes integrați în şcoli generale. Avem deja beneficiari care au absolvit facultate. Majoritate care vin din urmă sunt integrați în şcoli şi grădiniţe generale. Evident că în cazul copiilor cu afecţiuni mai severe ne orientăm şi pentru ei să le găsim o școală specială, adaptată, unde ar putea să se dezvolte, să-şi găsească talentele lor. Vorbind despre reabilitare în ziua de azi vorbim despre posibilități de integrare.”

Europa Liberă: În Moldova se creează impresia că doar ONG-urile și părinții îngrijesc copiii cu dizabilități sau boli cronice. În ce măsură se implică statul şi cât de eficient?

Diana Covalciuc: „La momentul actual există în R. Moldova un centru mare republican de stat care a apărut de vreo 10 ani. Copii au posibilitate să meargă la acest centru, dar este adevărat că este doar unul şi e în Chişinău. Mai există se pare că unul la Bălţi. Cum ziceam avem nevoie de aceste centre în fiecare raion. Mai recent Guvernul a acceptat programul de intervenție timpurie care este finanțat de stat. Problema noastră majoră, şi a ONG-iştilor şi a statului, este lipsa cadrelor. Aici cred că este mult de lucru şi mă refer la universitățile care educă asemenea cadre: Universitatea de medicină, cea de sport şi Universitatea pedagogică.

În acest sens noi, centrul Tony Hawks, vom avea din toamnă un proiect nou de educare a specialiștilor în terapie ocupațională. Prin acest proiect ne propunem să consolidăm acest fel de terapie în R. Moldova. Vor fi invitate toate universitățile care educă asemenea cadre, precum

vor participa şi specialiști din ONG-uri. Problema cadrelor este foarte acută, mi se pare că în ultimii ani chiar mai acută decât când ne-am deschis. Atunci erau oameni, dar nu aveam cunoştinţe, nu aveam expertiza necesară. Acum lucrurile s-au inversat. Avem deja expertiza acumulată, dar nu avem oameni dornici să vină să inveţe.”

Europa Liberă: Revenind la seara de muzică de caritate, cum i-aţi motiva pe oameni să vină?

Diana Covalciuc: „Să vină pentru simplul motiv de a arată empatie faţă de persoanele mai triste ca noi, pentru a participa la o seară muzicală extraordinară cu scopul de a strânge fonduri pentru copii extraordinari şi pentru a avea un sfârșit de săptămână liniștit. Vă invit pe toţi, stimaţi ascultări, la Don’t cry for me, Moldova, Make me smile. Deci să nu ne bocim, să nu ne plângem copii noştri, să-i facem să zâmbească.”