Divorț à l'européenne: dedesubturile și urmările rupturii dintre Fidesz și PPE

„Curățenie de primăvară” (spring cleaning): Divorțul definitiv dintre Fidesz-ul lui Viktor Orbán și Partidul Popular European (PPE) a generat o serie de neînțelegeri în rândurile publicului, de la cele mai comice la cele mai grotești.

Partizanii lui Orbán au încercat, desigur, să prezinte asta ca pe o victorie a mândriei naționale (de parcă Fidesz ar echivala prin definiție cu națiunea maghiară) care n-ar mai fi suportat diktat-ul birocraților nealeși de nimeni de la Bruxelles, când în realitate Orbán a plecat din PPE trântind ușa pentru a evita să fie dat afară din propriul său partid politic transnațional: un număr strivitor de membri, 148 de europarlamentari PPE (din 187) au votat miercuri în favoarea modificărilor regulilor de procedură necesare pentru a permite expulzarea Fidesz. Doar, 28 au fost împotrivă, cu patru abțineri.

Am putea împărți punctele obscure, asupra cărora plutesc neînțelegeri, în patru:

1. Impactul acestei „drame familiale” din PPE asupra Parlamentului European și a Uniunii Europene;

2. Impactul asupra Europei de Est și asupra așa-numitului „Grup de la Visegrad”;

3. Cum se face că PPE expulzează principalul partid maghiar, când formațiunea creștin-democrată e condusă de un polonez (Donald Tusk), iar Polonia lui Kaczynski este cel mai mare aliat al Ungariei lui Orbán, atât în UE, cât și în „Grupul de la Visegrad”?

4. Ce este de fapt PPE?

1. Impactul acestei drame familiale din PPE asupra Parlamentului European și a Uniunii Europene;

Mai întâi și mai întâi, chiar dacă discursul populist de la Budapesta a ajuns să ia dimensiuni anti-europene, unul dintre argumente folosite des fiind birocrația strivitoare a „noii URSS” care a devenit UE, membrii Parlamentului European rămân aleși prin vot european, iar legitimitatea lor politică este indiscutabilă.

Apoi, pentru a răspunde din nou argumentului populist al „absenței de democrație”, atunci când unele decizii politice sau administrative sau fiscale sunt luate într-o altă instituție, cum este Consiliul European, acela e la rândul său compus din cei 27 de șefi de stat și de guvern (cuprinzându-l așadar și pe Viktor Orbán) care au ajuns, fiecare, la conducerea guvernului țării lor prin alegeri și alte procedee democratice (cu excepția cazului actual al Italiei, unde sistemul politic are particularități irelevante pentru prezenta discuție despre excluderea Fidesz din PPE).

Occidentalii și reformatorii din PPE vor avea acum mâinile libere

Un prim rezultat al divorțului este însă, desigur, că mai toată lumea răsuflă acum ușurată în PPE, inclusiv influenți șefi de guvern precum Angela Merkel, sau austriacul Sebastian Kurz, sau polonezul Donald Tusk, șeful en titre al PPE. Occidentalii și reformatorii vor avea acum mâinile libere. Cei din PPE nu vor mai trebui să răspundă eternelor acuzații ale celorlalte partide din Parlament că îl protejează pe Viktor Orbán, care acasă oprimă presa, justiția și elementele fundamentale ale democrației. PPE (vezi mai jos punctul 4: „Ce este PPE”) va putea acum să colaboreze chiar, în adoptarea unor legislații, cu celelalte mari partide care sunt socialiștii, liberalii din Renew (conduși de Dacian Cioloș, dar având în spate umbra lui Emmanuel Macron) și chiar ecologiștii... fără a se mai ocupa de piedicile permanente pe care le puneau deputații maghiari în cadrul grupului.

În același timp, asta riscă să adâncească ruptura culturală și politică între vestul și estul Europei, dacă Fidesz va fi acceptat în gruparea eurosceptică a „Conservatorilor și Reformiștilor” (ECR), care are actualmente 61 de membri și e dominată de polonezii din PiS ai lui Kaczynski, aflați la putere la Varșovia. (Din România, face parte din acest grup eurosceptic, ba chiar anti-UE, ECR, doar fostul preot Cristian Terheș, intrat inițial în Parlamentul European pe listele PSD.)

Într-adevăr, grupul de reflecție și analizeVotewatch analizează efectul negativ („mai mare decât se crede”, spun ei) al divorțului, care ar separa o Europă occidentală majoritară în Parlament, reformatoare și integraționistă, dominată de marile grupuri (PPE, socialiștii, Renew, aliați eventual și cu ecologiștii dominată așadar de germani și francezi) de un grup ECR al polonezilor și maghiarilor, altfel zis „Grupul de la Visegrad”, în jurul cărora ar gravita mărunte alte formațiuni eurosceptice. Restul membrilor parlamentului nu contează în general numeric, altfel decât atunci când fac alianță cu acel ECR spre care migrează Orbán. E vorba de micile formațiuni de extrema dreaptă (ID) și de extrema stângă (GUE/NGL) și cei 29 de non-înscriși, pe care nu i-a vrut nimeni în niciun partid.

ECR a publicat miercuri, de îndată, un comunicat în care anunțau că sunt alături de maghiarii din Fidesz în suferință, ceea ce sună a invitație.

2. Impactul asupra Europei de Est și a așa-numitului “Grup de la Visegrad”

În realitate, „Grupul de la Visegrad” (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia) se află de foarte mult timp în fază terminală. Cele patru țări au format acest grup în 1991, refuzând scurt și fără formalități cererea președintelui de atunci al Românei, Ion Iliescu, de a fi primit în club.

Dar în ultimii ani, „Grupul de la Visegrad” a fost șubrezit, poate iremediabil, tocmai de deriva autoritară a lui Orbán în Ungaria și a lui Kaczynski în Polonia. Cehul Andrej Babiš (din partidul Renew al lui Macron și Cioloș) nu are câtuși de puțin dorința sau intenția să se certe cu UE doar pentru că Orbán consideră că a fost nedreptățit. Ba chiar, Cehia cunoaște periodic mari manifestații împotriva miliardarului Babiš, acuzat că ar deturna fonduri europene prin firmele sale, el conducând guvernul ceh într-un clar conflict de interese.

Dar divergența fundamentală rămâne atitudinea față de Rusia lui Putin. Aici ruptura e totală între Polonia și celelalte trei „de la Visegrad”, dar mai ales între Polonia și Ungaria. Orbán îl admiră pe Putin și semnează contracte cu Rusia, Ungaria acceptă vaccinuri Sputnik (ca și Cehia și Slovacia de altfel), în vreme ce Kaczynski e convins că Putin i-a omorât fratele geamăn.

Și așa ajungem la:

3. Cum se face că PPE expulzează principalul partid maghiar, când formațiunea creștin-democrată e condusă de un polonez (Donald Tusk), iar Polonia lui Kaczynski este cel mai mare aliat al Ungariei lui Orbán?

Unii s-au mirat că Fidesz a fost împins afară fără menajamente când șeful PPE este un polonez: fostul președinte al Consiliului European Donald Tusk. Asta pentru că aici intervine o confuzie între PPE (Internaționala Creștin Democrată), grup politic transnațional care depășește de departe limitele celor 27 de membri ai Uniunii Europene, și grupul euro-parlamentar al PPE.

Donald Tusk (fost premier polonez și fost președinte al Consiliului European) este președintele PPE, însă miercuri schimbarea regulilor astfel încât să permită excluderea Fidesz s-a petrecut la nivelul grupului parlamentar al PPE. Acela este condus de germanul Manfred Weber, care n-a avut niciodată vreo simpatie deosebită pentru Orbán și Fidesz și a și repetat-o ieri în fața presei, amintind cât de mult s-a îndepărtat Orbán de valorile fundamentale ale PPE și ale părinților fondatori ai UE.

Cât despre șeful cel mare al PPE, polonezul Tusk, asupra lui plutește ura totală, nu doar personală, dar de dimensiuni metafizice pe care i-o duce omul care face în realitate politica la Varșovia: Jaroslaw Kaczynski.

Ura este veche, având consistența tragediilor antice sau shakespeariene. Guvernul polonez s-a opus, de pildă inițial, ca mandatul lui Tusk de președinte al Consiliului European să fie reînnoit, situație care amintește de felul în care guvernul PSD de la București s-a opus numirii Codruței Kovesi în funcția de procuror european.

Ura urcă până la perioada în care Donald Tusk era șeful guvernului polonez, iar defunctul frate geamăn al lui Kaczynski, Lech, era președinte. Tusk l-a împiedicat atunci, în octombrie 2008, pe Lech Kaczynski să vină la summiturile UE de la Bruxelles, unde el, Tusk, reprezenta Polonia. După moartea lui Lech Kaczynski, împreună cu mulți membri ai guvernului într-un accident de avion în Rusia, unde se afla în vizită oficială pentru a comemora - tocmai - masacrul trupelor poloneze la Katyn în al Doilea Război Mondial de către trupele lui Stalin, fratele geamăn supraviețuitor, Jaroslaw Kaczynski a rămas cu convingerea definitivă că accidentul de avion care i-a omorât fratele a fost provocat de Putin și ascuns de Tusk.

Kaczynski rămâne și azi convins că premierul de atunci, Donald Tusk, actualul șef al PPE, pe care cei doi gemeni îl dușmăneau deja, a împiedicat o anchetă adevărată în cazul accidentului.

4. Ce este de fapt PPE?

PPE este un partid de centru-dreapta care se află la originea UE. Într-adevar, toate marile figuri fondatoare ale UE au fost PPE sau precursori crestin-democrați ai partidului, de la Schuman și Adenauer, trecând prin De Gasperi și până la Helmut Kohl, toți au fost PPE, promovând federalismul european și împăcarea franco-germană într-o vreme când mulți socialisti încă mai flirtau cu euro-comunismul și cu Moscova.

În Parlamentul European, dreapta moderată a creștin-democraților se află dintotdeauna între-o înfruntare permanentă cu socialiștii. Cele două formațiuni sunt rivale în special pentru chestiuni de putere și bani: controlul comisiilor parlamentare și fondurile pe care le primesc grupurile translaționale. Se întâmplă deseori ca PPE sa voteze în chestiuni economice alături de socialiști și împotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stânga sunt astfel foarte nuanțate în contextul Parlamentului European.

E așadar un grup transnațional compus din oameni cu interese diverse și din formațiuni politice heteroclite. PPE este apoi, ideologic, mult mai compozit decât socialiștii. Contururile sale ideologice au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formațiuni politice de tendință neoliberală. Asa a fost cu Fidesz din Ungaria (care inițial era un grup neo-liberal, iar Orbán însuși a fost un lider al Internaționalei Liberale înainte de a-și descoperi creștinismul afișat astăzi și fascinația pentru figuri „iliberale” precum Putin), sau când a fost primit în PPE partidul lui Berlusconi. La fel, din România a fost primit PNL-ul, deși teoretic e un partid tot liberal. (Din România fac parte: PNL, UDMR și PMP.)

Și, desigur, Angela Merkel este PPE, împreună cu austriacul Sebastian Kurz, una din cele mai importante figuri din formațiunea transnațională din care Fidesz nu mai face parte.

Latura creștin-democrată a PPE

Nu doar mulți maghiari sunt fascinați de „Orbán bácsi”, ci și mulți alți conservatori est-europeni, ba chiar conservatori români, care văd o fantasmagorică apărare a creștinismului acolo, în Orbán, care de data asta ar câștiga la Mohacs. De altfel, în PPE Orbán însuși se prezenta deseori ca apărător al creștinismului european. Acum, deși latura sa umanist-creștină a fost mult atenuată în ultimele două decenii, simbolurile rămân, cum ar fi de pildă coroana de 12 stele pe fond albastru de pe drapelul european, care simbolizează Europa și care nu e altceva decât coroana Fecioarei în iconografia catolică clasică. Cele 12 stele nu au simbolizat vreodată numărul de țări din UE, stelele au fost 12 de la început și sunt apostolii din coroana Fecioarei.

Cu toate acestea, n-o s-o repetăm niciodată îndeajuns: tratatele UE nu menționează religia creștină. Tratatele UE, cum e cel de la Lisabona NU vorbesc despre religia creștină și NU spun că la originea Europei ar fi creștinismul.

Cei (majoritari) care au refuzat să accepte menționarea creștinismului în preambulul Tratatului de la Lisabona (un substitut de Consituție Europeană), au făcut-o pentru că au estimat că la originea Europei avem filozofia greacă și dreptul roman și scepticismul Iluminismului (Aufklärung). Religii există peste tot pe planetă, dar cele trei elemente de mai sus, filozofia greacă, dreptul roman și ateismul perioadei luminilor, de dinaintea Revoluției franceze, s-au combinat doar în Europa.

Cocktailul acesta face identitatea Europei, iar nu o întoarcere la religie. O combinație de filozofie, reguli juridice și scepticism a existat și există doar în Europa.