Dmitri Muratov: Premiul Nobel este o medalie, nu o vestă antiglonț

Ce presupune stigmatul de „agent străin”; va fi modificată legea rusă cu privire la "agenții străini" în mass-media; poate sau nu servi drept vestă antiglonț Premiul Nobel pentru editorii de la Novaya Gazeta; când va fi înființat un tribunal internațional împotriva torturii? Iată doar câteva din temele discutate în cadrul interviului relegalizat de colegii noștri de la CT cu Dmitri Muratov, redactor-șef al Novaya Gazeta din Rusia și laureat al Premiului Nobel pentru Pace din acest an.

Current Time: Dmitri Muratov, în primul rând, vă felicităm cu Premiul Nobel - pe dvs. și întreaga redacție a Novaya Gazeta. Spuneți-ne, vă rog, ați văzut, probabil, reacțiile pe rețelele de socializare rusești – ba chiar o parte dintre reacții au fost destul de negative. Au fost voci care v-au acuzat că ați evitat să le spuneți lucrurilor pe nume în unele cazuri. Cum se explică această reacție și care a fost replica dvs.?

Dmitri Muratov: „Știți ce voi face: voi ține cont de comentariile lor și data viitoare voi spune neapărat exact ceea ce vor ei să spun.

Current Time: În ultimii ani, jurnaliștii de la Novaya Gazeta, separat sau întreaga echipă editorială, au fost supuși unor presiuni din partea autorităților?

Dmitri Muratov: „Cred că acest lucru este destul de bine cunoscut. Orice publicație serioasă provoacă, din păcate, lucruri care pot fi numite agresive cel puțin. Atunci când, după investigațiile Lenei Milașina, un ditamai regiment Kadîrov se aliniază în cazarmă, cerându-i președintelui să oprească activitatea Novaya Gazeta, iar apoi spun că, dacă acest lucru nu se va întâmpla, unul dintre ei "va lua păcatul asupra sa"... Ne va ucide, probabil, așa reiese. Ce știu eu? Din păcate, asemenea situații au fost. Cum au fost și amenințări de răzbunare prin vărsare de sânge. În urmă cu câteva luni – și apropo [trebuie să menționez] vinovatul nu a mai fost găsit – la intrarea în redacție, a apărut un biciclist, cu o bicicletă electrică foarte bine echipată, și a pulverizat o substanță toxică, după care institutul din vecinătate a trebuit să fie evacuat. Din câte știu, timp de o săptămână, nimeni nu a putut lucra acolo din cauza mirosului insuportabil, o duhoare "specială". Sincer să fiu, a fost o afacere destul de costisitoare. Am fost nevoiți chiar să tăiem o bucată de asfalt și să punem un alt strat pentru a putea continua să lucrăm aici, în birou. Rahaturi de acest gen se întâmplă cu regularitate. Noi îl privim pragmatic, înțelegem ce este, de unde vine etc. Este o parte a meseriei noastre, din câte se vede.

Current Time: Cum credeți, Premiul Nobel poate influența pozitiv gradul de siguranță a anumitor angajați sau a întregii redacții?

Dmitri Muratov: „[Premiul] este o medalie, nu o vestă antiglonț. Și cred că Vladimir Putin a explicat clar pentru toată lumea faptul că "nimeni nu se va bucura de condiții speciale". Noi nici nu avem nevoie de ele, nici măcar nu le-am cerut. Deci nu știu dacă premiul Nobel ne va oferi sau nu vreo protecție. Cu siguranță însă, acest premiu ne-a adus multă muncă în plus.

[Drept urmare], am început că primim un număr incredibil de scrisori în care suntem rugați să ne ocupăm de diverse condamnări nejustificate, să ajutăm cu medicamente, cu apartamente, cu scaune cu rotile, cu faptul că un om de afaceri a fost arestat în Kazahstan etc. Toate aceste scrisori le-am primit doar în ultimele câteva ore. Acum, suntem în pragul sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, după care vom crea, probabil, un grup de voluntari care își va asuma această funcție și va încerca să ajute. Căci, dacă oamenii ajung să se adreseze unei persoane care a luat Premiul Nobel pentru Pace, înseamnă că nu se pot adresa autorităților locale, nu-și pot face dreptate în instanțele locale sau nu există vreun deputat local în care ei să poată avea încredere. Acest lucru arată că, deși verticala puterii este una solidă, oamenii nu știu încotro să se adreseze. Pur și simplu nu știu. Așadar, [această verticală] nu a fost construită ca să le servească lor. Eu nu fac tocmai o mare descoperire, constat doar că ne confruntăm acum cu o adevărată avalanșă [de adresări] - pe cât de mare, pe atât de puternică.

Current Time: Astăzi, în 2021, ce reprezintă dialogul dintre autorități și comunitatea media?

Dmitri Muratov: „Eu nu prea văd niciun fel de "dialog structurat" acolo. Există acele bine-cunoscute întâlniri, desfășurate în format neoficial, la care editorii de ziare sunt invitați să se întâlnească cu președintele și cei mai importanți membri ai administrației sale. Este o conversație la limita unei discuții posibile, despre tot și toate. Și anul acesta am avut o asemenea întâlnire, în februarie. Anul acesta, s-a desfășurat la distanță, fapt care nu a făcut-o să fie mai puțin aprinsă. Dar despre ce fel de dialog poate fi vorba în condițiile în care în Rusia formula de "agent străin" presupune în mod expres un "dușman al poporului". Că doar nu o să ne amăgim reciproc, afirmând că e doar o lege acolo?

Nu este o simplă lege, este un stigmat, un stigmat blestemat cu care autoritățile încearcă să-și "premieze" toți oponenții. Căci doar în ultimele două luni și jumătate, peste 100 de instituții media, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști au fost excluși efectiv din profesie. Unii continuă să lucreze, iar alții nu mai pot continua, căci nu le mai vin vorbitori, nu se mai oferă publicitate, dacă te ajută cititorii în condițiile în care tu ești un "agent străin", ar trebui să înțelegi ce riscuri poartă deja acești cititori pentru tine. Nu doar jurnaliștii sunt persecutați, oamenii sunt privați de presa lor. Întrucât cititorul este acela căruia i se spune: "Ai grijă, ăsta e "greșit"; du-te acolo, nu te du dincolo; asta poți să citești, cealaltă nu citi" etc., fapt ce reprezintă o imensă neîncredere față de oameni. Să-i declari pe jurnaliști "agenți străini" - înseamnă să nu ai încredere în propriul tău popor.

Current Time: În cei 30 de ani care au trecut de la destrămarea Uniunii Sovietice, jurnaliști au fost uciși; Ivan Safronov se află acum în arest preventiv. Din câte îmi amintesc, adjunctul dvs. Serghei Sokolov a fost dus în pădure în 2012. Ce sunt acestea, niște episoade ieșite din comun sau vorbim despre atitudinea curentă a anumitor reprezentanți ai puterii față de comunitatea jurnalistică?

Dmitri Muratov: „Știți, lucrurile pe care mi le-ați povestit în legătură cu Safronov, faptul că după misiunea sa în Caucaz, Aleksandr Bastrîkin l-a amenințat pe Serghei Sokolov (care de altfel, e acolo, în biroul său, în spatele acelei uși) toate aceste cazuri sunt cu siguranță niște - cazuri speciale. Însă, dacă ne uităm cum reacționează autoritățile statului la solicitările mass-media, cum respectă ei, de exemplu, Legea cu privire la mass-media și Codul contravențiilor administrative, [care le cere] să răspundă la timp solicitării de informații din partea mass-media, vom constata că legătura a fost ruptă, că acel sistem de caste construit consideră că este important în sine și că ar fi rușinos să comunice cu oamenii prin intermediul mass-media. Vedem acest lucru cu regularitate, din păcate, da.

Ați citit acel ordin al FSB-ului, cele 60 de puncte despre ce le este și nu le este recomandat să scrie jurnaliștilor? Nici măcar în perioada sovietică nu-mi amintesc să fi existat așa ceva. Toate au fost secretizate: tot ce ține de cosmos - tot, starea moral-psihologică din armată. De exemplu, colonelul Zaharcenko a furat 9 sau 11 miliarde (nu-mi amintesc exact). Noi însă nu putem scrie acum că a fost colonelul Zaharcenko, pentru că el este "colonel", iar să scriem despre militari noi, în opinia lor, nu mai avem voie.

Sau în cazul colonelul Cerkalin, care a furat mai mult chiar decât colegul său de la Ministerul de Interne, pentru că Cerkalin este de la FSB și, prin urmare, "are dreptul" la mai mult. Așadar, noi nu putem scrie că Cerkalin a supravegheat întregul sector bancar al Federației Ruse, nu putem pentru că Cerkalin este "un militar".

Nu putem scrie nici despre toți acei gardieni de închisoare care torturează oamenii, pentru că și ei sunt militari, poartă uniformă, sunt "persoane cu epoleți". Toate aceste restricții, care ei încearcă să le impună presei sub pretextul protecției datelor personale, depășesc cu mult orice limită rezonabilă, la fel ca și simpatia enormă față de anchetatorii staliniști ai torturii, ale căror nume sunt șterse din dosarele penale și abia după [aceste dosare] le sunt arătate solicitanților care încă își mai pot exercita dreptul de a vedea dosarele rudelor lor care au suferit în anii de represiune.

Respectiv, acum nu mai putem ști, de exemplu, că șeful NKVD din Tomsk, Ovcinikov, în încercarea de a pune mâna pe o femeie, l-a capturat pe soțul acesteia - un faimos lingvist și om de știință german - după care l-a împușcat, iar apoi a ridicat timp îndelungat toate pachetele destinate acestuia. Acum nu mai putem scrie nici despre comisarul NKVD Ovcinikov, pentru că acum - o-ho-ho-ho! - nu mai e un muritor de rând, acum, "rănim onoarea rudelor sale în viață".

Așa e, toate aceste restricții sunt sistemice, vedem clar asta, dar suntem obligați să lucrăm în astfel de condiții.

Current Time: După declarația dvs. cu privire la nerecunoașterea termenului de prescripție în cazul asasinării Annei Politkovskaia, ați fost abordat de către vreun oficial de la Kremlin, din administrația prezidențială sau de persoane care au legături cu autoritățile?

Dmitri Muratov: „Am primit un răspuns oficial din partea Comitetului de Investigații al Federației Ruse, conform căruia ancheta în cazul Annei Politkovskaia va continua. Este vorba de o scrisoare. Dar dacă va continua sau nu în realitate - nu avem nicio certitudine.

Current Time: În opinia dvs., este nevoitoare necesar în aceste condiții să fie creat un fel de "jurnalism off hore", prin care comitetele de redacție ale presei ruse să fie duse în străinătate pentru siguranța jurnaliștilor?

Dmitri Muratov: „Noi nu avem atâția bani. Dacă Current Time TV îi are, atunci sunteți în regulă. Noi nu avem atâția bani. Îmi amintesc cum cei de la Moscow Times îmi recomandau odată că ar fi bine ca Novaya Gazeta să plece cu o echipă de o sută de jurnaliști undeva în statele baltice și să locuiască acolo. Sunt curios, ei vor fi cei care ne vor cumpăra apartamente sau ne vor ajuta la închirierea unui loc? Pentru ce fel de „economie” este calculat acest lucru? Vorbim de o economie mediatică sau de trăncăneli, care au menirea să arate că cineva este și el așa-zis "campion al libertății de exprimare"? Bla-bla-bla...

Cine este rusul Dmitri Muratov, laureatul premiului Nobel pentru Pace din acest an?

Current Time: Așadar, problema principală este mai degrabă una de ordin financiar sau există și aspecte de etică profesională, care nu permit acest lucru?

Dmitri Muratov: „O să vă spun următorul lucru: aceste urări bine intenționate de genul "mergeți cu toții să lucrați acolo" - nu fac decât să trezească imediat întrebarea: "Scuzați-mă, vă rog, pe ce bani credeți că se bazează această gândire de proiect a dumneavoastră?” Acesta ar fi primul lucru. În al doilea rând, dacă viața unui jurnalist va fi în pericol, cred că vom găsi noi o modalitate să-l ascundem. De aceea, nici vorbă despre plecarea în masă din Rusia pe motive de exprimare.

Current Time: Una dintre cele mai discutate legi din acest an este legea privind "agenții străini". Mai multe partide din Dumă au introdus amendamente pentru a o face mai agreabilă. Totodată, o fracțiune și OVD-Info, de exemplu (declarată și ea "agent străin"), au lansat o petiție prin care se cere abrogarea sa completă. În opinia dvs., care este strategia în acest caz: dialogul, intransigența?

Dmitri Muratov: „Au existat două astfel de petiții. Una aparține Uniunii Independente a Jurnaliștilor și a fost scrisă de unul din liderii săi, un angajat al Kommersant, iar răspunsul la această petiție a fost destul de prompt. La redactarea acestei petiții au participat și niște juriști (de altfel, și avocații noștri), care au spus că ar trebui să existe un termen clar stabilit atât pentru ca cineva să fie inclus în această listă, cât și pentru retragerea din ea, că ar trebui să existe o procedură judiciară, și ar trebui să existe un avertisment oficial și nu să auzi la radio că ai fost declarat "agent străin".

Cea de-a doua petiție a fost una înflăcărată și publicistică și cred că a fost considerată "inacceptabilă". Părerea mea e că ambele petiții sunt cât se poate de utile. Ele arată că comunitatea de [jurnaliști] profesioniști nu este de acord să accepte soarta de victimă la care este condamnată. Așadar, cred că ambele au dreptul la existență. Ce se va întâmpla în continuare - nu știu.

Exista pe vremuri, la începutul anilor 2000, exista un așa-zis comitet industrial în care se discutau toate problemele legate de mass-media. Acum nu mai există o astfel de comisie, acum există o petiție. Va aproba sau nu Duma de Stat aceste amendamente - nu avem de unde ști. Au fost făcute deja ceva modificări? Din câte știu, deocamdată - nu. Cel mai important este că, dacă se vor face modificări, cei care sunt deja afectați de această lege vor avea ocazia să o conteste și să scape de ea. "Dojd" (Дождь), de exemplu, televiziunea care a fost deja introdusă în această listă, sau "Vajnîie Istorii"( Важные Истории), vor fi afectate de aceste amendamente sau nu? Ca să nu mai spun despre postul dvs. sau altele. Dacă vor afecta, atunci [autoritățile] nu mai au nevoie de nimic – dintr-o lovitură, practic, au nimicit peste 100, iar acum chipurile modifică legea. Nu, legea cu siguranță trebuie să aibă un impact și asupra sorții celor din listă.

Current Time: Spuneți-mi, vă rog, în legătură cu lista despre care ați amintit, cea referitoare la interdicția FSB de a publica informații neclasificate, care conține, într-adevăr, peste 60 de puncte. Novaya Gazeta, care scrie adesea despre unele operațiuni militare, riscă să ajungă pe lista "agenților străini"? Sau acest lucru este exclus?

Dmitri Muratov: „Nu știu nimic despre asta. Nu este o întrebare pentru mine. Nu eu mă pot include sau exclude din această listă a "agenților străini". Cine și cum o face este, de asemenea, un mister. Din câte am înțeles, este vorba de poliția secretă, iar poliția secretă este o organizație "specială" care ia decizii, dar nu este responsabilă și pentru consecințe. Ce vor decide ei? Ce îi poate supăra? Nu are sens să ghicim. Anticiparea acțiunilor lor este inutilă. Încercarea de a manevra cumva este imposibilă. Așa că vom lucra așa cum am lucrat și până acum.

Din păcate, trebuie să ținem cont de această "marcare" și trebuie să-i "marcăm" pe colegii noștri dragi, statul oblicând-ne să-i numim, să menționăm că sunt declarați de statul [rus] "agenți străini". În rest, lucrăm așa cum am lucrat și până acum. Bineînțeles, observăm o creștere a numărului de amenzi care ni se aplică. Nu ne place să vorbim prea mult despre acest lucru, dar, în mod regulat, aproape la fiecare două săptămâni, suntem supuși unor sancțiuni din partea Roskomnadzor, avem avocați puternici și le suntem foarte recunoscători pentru că au găsit întotdeauna pentru noi soluții acceptabile și în timp util. Avem o lectură preliminară a materialelor de către departamentul juridic care verifică să nu fim furați de bani pur și simplu. Ce se va întâmpla mai departe? Nici planuri, nici orizonturi nu avem.

Current Time: În opinia dvs., sunt rușii interesați de menținerea presei independente în Rusia?

Dmitri Muratov: „Aceasta este cea mai importantă întrebare. Dintre toate problemele existente, aceasta este cea mai importantă. Îmi amintesc că, în perioada sovietică, Moscow News, Izvestia, Litgazeta, Komsomolskaia Pravda și Ogoniok - chiar dacă nu erau iubite de autorități, erau iubite de oameni. Exact acesta a fost fenomenul presei sovietice din timpul Perestroikăi.

Este vreun interes pentru presa independentă în societatea de azi? Bineînțeles că există, dar, ca să o spunem direct, nu este una dintre prioritățile ei, nu este o prioritate publică sau socială. Chiar și cei care din rețelele sociale au o atitudine diferită față de mass-media. Cei care au Facebook sunt oameni pentru care mass-media reprezintă libertatea de exprimare și una din valorile fundamentale. Cei care au VKontakte - pentru ei bunăstarea familiilor lor este mai importantă, evident, ipotecile, creșterea prețurilor. Așa stau lucrurile, acest sistem nu a ajuns la un echilibru, iar autoritățile profită adesea de faptul că societatea este indiferentă față de această valoare fundamentală. De altfel, ca și față de democrație în general.

Current Time: Cum a fost anul 2021 pentru presa independentă, rău de tot sau poate fi și mai rău?

Dmitri Muratov: „Anul acesta este un coșmar, un adevărat coșmar. Am numit deja o cifră de o sută de persoane și presa de 2,5-3 luni. Totalul este deja de peste 200, dacă nu mă înșel. Acest proces continuă în mod constant. Acest lucru complică foarte mult munca mass-media, mai ales în ochii unora dintre cititori. În plus, cei care ne urmăresc sunt privați de un serviciu foarte important: acele mijloace de comunicare cu care sunt obișnuiți. Cred că acesta este un an crucial pentru presa rusă, în sensul cel mai direct.

Current Time: Doriți, posibil, să faceți vreun anunț cu privire la vreuna din investigații sau planurile redacției pentru în viitorul apropiat?

Dmitri Muratov: „Noi nu anunțăm niciodată nicio anchetă, iar motivul este absolut clar: nu facem cadouri nimănui. Pot spune cu siguranță că am vorbit despre acest lucru în timpul ceremoniei [de decernare a Premiului Nobel] de la Oslo. Zilele acestea mă întâlnesc cu dl Kaliapin și cu câțiva voluntari pentru a crea un Tribunal Internațional împotriva Torturii. Este un lucru extrem de important, căci acest fenomen a devenit pur și simplu omniprezent în țara noastră - atât în închisori, cât și în centrele de detenție preventivă. Așadar, acest punct este parte a celor mai apropiate planuri ale noastre.

Current Time: Ați calculat cumva care ar putea fi reacția autorităților la instituirea acestui tribunal? Sau preferați să o ignorați?

Dmitri Muratov: „Când te uiți la toate aceste video-uri [din penitenciare]... Dacă îmi amintesc bine, noi am fost cei care am scris primii despre IK-13 din Iaroslavl, despre prizonierul Makarov și despre ce i s-a făcut etc. Așadar, e imposibil să te uiți la aceste video-uri. Trăim în sec. XXI, undeva, la numai 1-2 km de noi, sunt abuzați oameni, teribil abuzați. Cred că toate aceste acte de umilință care au loc la numai câțiva pași de noi necesită o reacție cât se poate de urgentă! Place sau nu place acest lucru cuiva - noi ne vom ocupa de ea, da.

Current Time: În ciuda tuturor dificultăților, dvs. alături de alte câteva redacții rusești continuați să vă faceți munca. Care este secretul, în ce rezidă forța presei independente din Rusia?

Dmitri Muratov: „Există oare cu adevărat această "forță"? Rămâne o întrebare. Are impact? Cu siguranță, da. Are forță? Nu știu. Dincolo de toate este vorba de influență și de oportunitatea de a face ceva concret: de a amenda NorNickel sau de a face autoritățile să-și concentreze atenția asupra copiilor cu boli orfane, inclusiv atrofia spinală și musculară. Sau ceea ce am făcut noi, de exemplu, reușind să ajutăm mulți-mulți oameni din rândul celor de orientare netradițională din Cecenia, gay ceceni. Publicul nostru este cel care ne orientează și tot acest public ne cedează nouă o parte din influența sa.

Noi suntem un fel de parlament pentru publicul nostru. Pentru că atunci când nimeni nu-i reprezintă interesele... Vă amintiți sloganul principal din Piața Bolotnaia de acum 10 ani? "Nici măcar nu ne reprezentați/nu vă imaginați cine suntem"? Nu cred că acum publicul nostru larg - avem peste 30 de milioane de oameni numai în rețelele de socializare - nu este reprezentat în acel parlament. De facto, noi reprezentăm acest public și, prin urmare, suntem o forță unul pentru celălalt. Pe cititori se bazează influența ziarului.