„După 1990 minerii au fost o forță alimentată politic. Acum nu mai sunt” (Deutsche Welle)

Publicația Epoch times înregistrează reacția președintelui Republicii Moldova Maia Sandu după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra celei de-a doua desemnări a Nataliei Gavriliță ca viitor prim ministru. „Frăţia penalilor Dodon-Şor-Plahotniuc nu vor să lase R. Moldova din mână”, a afirmat Maia Sandu la briefingul de presă de marți, 23 februarie. A adăugat și „că nu este prizonierul funcţiei”.

Crede că „totul are o limită, iar Moldova are cu disperare nevoie de un nou început, de un parlament cinstit şi dedicat treburilor ţării. De un guvern de profesionişti care să fie susţinut de o majoritate adecvată, cu angajament nu pentru o lună sau două, ci pentru proiecte de durată”. Totodată, mai citează Epoch times, „aşa-zisa majoritate Dodon - Şor - Plahotniuc nu are nimic în comun cu salvarea ţării. Ţara trebuie salvată de hoţi, de cei care pun interesul personal mai presus de interesul ţării, care o ţin prizonieră corupţiei şi subdezvoltării, care se opun schimbării doar pentru că le este teamă că nu le vor mai merge schemele şi vor avea de dat socoteală în faţa legii”.

Cristian Unteanu se ocupă pe blogurile Adevărul de proiectul anunțat de președinta Comisiei Europene: program dedicat studierii mutaţiilor suferite de virusul COVID-19. România nu ar trebui să stea deoparte, consideră comentatorul. „Hera Incubator” este un proiect de „reunire - la o amploare fără precedent - a tot ce înseamnă laborator, autoritate sanitară şi oameni de ştiinţă din Europa a căror performanţă este deja respectată şi recunoscută pe plan mondial”. Evident, România ar trebui să participe prin Institutul Cantacuzino, care trebuie mai înainte readus în sectorul civil. Asta îi va permite, „fără aprobare de colonei şi generali, scrie Unteanu, să intre în circuitul firesc de cooperare europeană care se anunţă acum”. Ar fi nevoie de asemenea „de a dezvolta şi întări capacităţile unui producător naţional de medicamente, declarat (ca şi institutul sau institutele ce cercetări) bun de valoare şi interes strategic”.

Zile la rând, câteva zeci de mineri din Valea Jiului s-au blocat în mină în semn de protest față de neplata salariilor. Conflictul s-a stins, banii au fost livrați, dar presa înregistrează o dispută între cei care consideră că, așa cum spune vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans, exploatarea cărbunelui nu mai are viitor și cei care văd în asta o nouă „vânzare” pe nimic a bogățiilor țării.

Într-un text preluat de Adevărul de la Deutsche Welle, Sabina Fati reamintește că după 1990 minerii au fost o forță alimentată politic (celebrele mineriade). Acum nu mai sunt. Premierul Florin Cîțu le-a și replicat fără rezerve: anul trecut ei și-au primit salariile, în timp ce 1.400.000 de angajați din alte domenii au intrat în șomaj tehnic. Din păcate, intențiile guvernului de reconversie a forței de muncă din zonele miniere nu sună convingător.

În România iberă, Marius Ghilezan tratează subiectul ca pe un nou plan de spoliere a României, țesut la summit-ul economic de la Davos. Argumentele lui: „România a mai fumat o dată (…) povestea cu reconversia profesională (…), un împrumut pe termen scurt, de la Banca Mondială, de 300 de milioane de dolari. Banii s-au păpat, mintenaș”. Apoi, Germania închide minele, dar până în 2038, iar Texas-ul, care le-a închis, s-a trezit fără curent electric cînd panourile fotovoltaice și turbinele eoliene au cedat.