După-amiezi „mediatice”, la biblioteca din Dubăsarii Vechi (VIDEO)

Am vizitat biblioteca din Dubăsarii Vechi într-o după-amiază de marți. După absolvirea facultății de Arte Frumoase, din Chișinău, Ina Calcatinge a revenit în satul natal ca să reînvie biblioteca din localitate. Cu sprijinul administrației locale a reparat încăperea în care păstrează cărțile și a modernizat sala de studiu. Pentru a atrage elevii „la carte”, Ina organizează periodic și ateliere pe diverse tematici.

După-amiezi „mediatice”, la biblioteca din Dubăsarii Vechi

În ziua când am fost la Dubăsarii Vechi, Ina le vorbea elevilor despre hățișurile necunoscute ale mediului virtual și presei online. Am numărat peste 20 de elevi. Bibliotecara Ina Calcatinge recunoaște că a rămas surprinsă de interesul elevilor:

„Scopul nostru este informarea, deoarece ei nu au posibilitatea sa studieze media, dar studiază obiecte care ulterior în viața ar putea să nu le utilizeze, în schimb, ei toată viața o să se confrunte cu știrile – o să privească televizorul sau o să citească ziare și este important să știm să depistăm știrile, să evaluăm calitatea lor, sursele, să depistăm propaganda lor. Sincer, eu chiar m-am mirat de interesul tinerilor care-l avem în localitate.”

După-amiezi „mediatice”, la biblioteca din Dubăsarii Vechi

Ina Calcatinge mai spune că în timpurile pe care le trăim este o iluzie să credem că am putea feri tinerii de platformele virtuale și asta pentru că majoritatea le percep ca pe locuri în care se distrează, cunosc lucruri noi sau învață abilități digitale. Cel mai potrivit ar fi să le vorbim despre siguranța pe internet, spune bibliotecara din Dubăsarii Vechi. Până nu de mult, elevii care frecventează atelierul de educație mediatică nu știau care este diferența dintre o știre falsă și una reală:

„Noi deja am reușit să organizăm zece instruiri. Inițial, tinerii au venit cu un fundal gol, practic nu cunoșteau ce este o știre falsă și cum se deosebește această știre falsă și prin discuții cu ei mi-am dat seama că ei sunt cei care totuși le distribuie și nu doar ei, dar și părinții lor. Iar cel mai dureros este faptul că ei cred aceste știri.”

Dragoș Tudor, elev în clasa a 5-ea, spune că a participat la toate atelierele organizate la biblioteca din sat. La ai săi 12 ani știe deja ce înseamnă un troll sau un profil cu „identitate falsă” pe Facebook. Într-o după amiază a fost abordat on-line de cineva stabilit peste hotare și care s-a dat drept o rudă apropiată de-a sa:

„Am pățit-o și eu odată, dar n-am oferit datele mele, cum mă numesc, de unde sunt. Pentru că mă întreba: de unde ești? cum te cheamă? Și într-un final mi-a zis că e verișoara mea, la care eu întreb: cum ești verișoara mea, dacă toți verișorii meu au peste 20 de ani și nu joacă jocuri online? Eu am rămas șocat, pentru că nu credeam în astea. Apoi mi-am amintit că eu pe profilul meu am scris acolo câteva detalii despre mine, dar nu erau toate adevărate. Și am venit astăzi aici ca să aflu mai multe despre trollii ăștia.”

În timp ce Dragoș Tudor și-a învățat lecția și promite să fie atent cu cine comunică pe internet și ce conturi deschide pe viitor, Artur, un alt elev din același gimnaziu, spune că ocupația lui preferată în spațiul virtual sunt jocurile. Și-a făcut în mod conștient un cont fals și nu vrea să-l șteargă din mai multe motive:

„Eu deja am autoritate acolo. Chiar dacă nimeni nu-mi știe numele, parcă mă respectă acolo și mie-mi place să mă numesc anonim. Eu mai mult joc – jocuri pe calculator și acolo pot găsi pe cineva cu care să vorbesc la tema asta și eu nu prea vreau ca toți oamenii cu care eu comunic să-mi știe numele, unde eu trăiesc și care este vârsta mea.”

Printre elevii interesați de atelierul de educație mediatică a fost și Nicoleta, pe care la finele acestui an o așteaptă examenul de bacalaureat.

Ea spune că la instruirile de la biblioteca a învățat o lecție importantă: sfaturile despre cum să rămâi în siguranță pe internet devin și mai utile atunci când sunt transmise „din vorbă-n vorbă”. Iată de ce de fiecare dată discută în familie concluziile la care ajunge în timpul orelor:

„Chiar și cu bunica discut, ea întotdeauna mă întreabă, cu mama pentru că ea este profesoară, ca să le spună și ea elevilor. Așa se transmite informația, pentru că acum chiar și părinții nu știu cum să se informeze corect, de multe ori ei dau peste știri false și atunci și atunci trebuie să cunoască că nu sunt adevărate, ci false. Trebuie să te informezi din trei surse, să privești mai multe posturi, eu așa mă informez. Omul informat este acel protejat de lumea aceasta virtuală.”

După-amiezi „mediatice”, la biblioteca din Dubăsarii Vechi

Un recent studiu despre „Siguranța copiilor pe Internet” al Centrului Internaţional „La Strada” arată că, practic, fiecare al 5-lea adolescent nu cunoaște nimic despre siguranța online. Tocmai din cauza acestor statistici îngrijorătoare tinerii ar trebui să aibă acces nelimitat la educație mediatică, consideră Daniela Galai, manageră de program al IREX Europe în R. Moldova. Iată de ce, elevii care vin la biblioteca din Dubăsarii Vechi nu doar învăță cum se pot proteja de falsuri în spațiul virtual, dar o fac într-un mod interactiv.

„În primul rând noi ne-am propus să facem un fel de educație de alternativă, să fie o educație non-formală. În școală, după câte știm, încă se merge pe metoda formală, iar nouă ne-ar plăcea foarte mult ca cei care vin la bibliotecă să înțeleagă că nu vor asista la niște instruiri-lecții, iar din ceea ce s-a văzut astăzi acestea sunt metode non-formale de învățare. Cel mai important este ca să încercăm prin toate metodele și prin toate uneltele să dezvoltăm gândirea critică care este imperios necesară acum în toate domeniile.”

Pentru a ușura munca bibliotecarilor, IREX Europe a lansat și un manual de educație mediatică și informațională. În plus, pentru a-i motiva să fie activi, în unele biblioteci sunt amenajate zone media, dotate cu mobilier și tehnică modernă, astfel încât dezvoltarea gândirii critice să fie nu doar intensă, dar și comodă.