Fără Marea Britanie, UE devine un aparat franco-german iar Europa un continent german. Din nou, nu e nimic interzis sau constitutiv periculos în această situație. Realitatea istorică e, însă, cu totul altă chestiune.
Despărțirea britanică de UE, pune statele Estului într-o siutație strategică slabă. Coridorul estic, de la Baltica la Marea Neagră, devine, pur și simplu, o zonă tampon între Germania și Rusia. De la Republicile Baltice pînă la România și Bulgaria, statele est-europene vor trebui să trăiască într-un regim de coloratură economică și politică germană. Aceste state vor trebui să își ia, deci, necesarul de dezvoltare economică și juridică din spațiul german, rămînînd, însă, dependente, militar și strategic, de de Statele Unite și de Marea Britanie.
Noua situație strategică a estului e agravată de expansiunea rapidă a noii densități franco-germane în Uniunea Europeană. Astfel, așa cum se poate citi în Acordul de la Aachen și în inițiative ale Parlamentului European, UE începe să însemne tot mai mult zona Euro și spațiul Schengen. Aceste două acorduri lasă în mare pare Estul pe dinafară, în timp ce își consolidează, separat, instituțiile, instrumentele și deciziile interne.
Uniunea Europeană se adîncește și se retrage, lăsînd spațiul est-european într-o postură marginală și fragilă. Ideea unei Europe cu două viteze a luat viteză spectaculos, odată cu despărțirea de Marea Britanie. În același timp, dispariția contragreutății britanice înlesnește sporul de presiune asupra Estului. Pretextul e minusul de 10 miliarde de euro pe care plecarea Marii Britanii îl produce în Bugetul UE. Această pierdere, impune o recalculare și realocare de fonduri care oferă pretextul unor manevre de control sporit asupra Estului.
Astfel, folosind proiecte ale Comisiei și ale Parlamentului European, Uniunea Europeană a propus, deja, modalități de reducere a fondurilor acordate statelor estice insuficient de conforme. Cu alte cuvinte, UE a pus în legătură scăderea bugetului cu realocarea de fonduri și pe aceasta cu linia de comportament a statelor estice. Prin urmare, acele state estice care vor da semne de autonomie, rebeliune sau insuficientă aplicare a principiilor etice și juridice UE sînt amenințate cu deposedarea de fonduri. În plus, refuzul de admitere în spațiul Scehngen și în zona Euro vor funcționa tot ca elemente de presiune.
În termeni generali, Brexit e o dramă europeană care slăbește grav legătura cu lumea transatlantică și mută centrul de graviație strategică al Europei mult mai la Est. Situația e cu atît mai gravă cu cît pretențiile strategico-militare ale UE sînt, de fapt, o fantasmă vidă. Deplasamentul militar al UE e aproape nul și, în orice caz, nu contează în balanța relațiilor cu Federația Rusă.
Est-europenii au motive să se teamă. Uniunea Europeană își celebrează aparenta autonomie și desprindere de lumea atlantică prin gesturi lipsite de acoperire strategică. În realitate și nu în documente și ceremonii, dezlipirea de structurile americano-britanice face UE mult mai vulnerabilă la presiunile rusești. Est-europenii au tot dreptul să creadă că Europa post-Brexit va privi galeș la abuzurile strategice rusești în zonă. S-ar putea crede că Estul nu are decît să continue viguros relația cu Statele Unite, Marea Britanie și structurile NATO. Aparențele înșală. Estul nu mai e liber să urmeze o astfel de linie pentru că e mult mai vulnerabil, acum, după cimentarea alianței franco-germane, și riscă să fie sancționat discret și indirect pe căi sau sub pretexte economice și juridice.