Eterna problemă a României: vechea clasă politică

Eterna problemă a României: vechea clasă politică

Sistemul politic românesc, inclusiv modul în care sunt organizate alegerile, favorizează supraviețuirea și prosperitatea actualei clasei politice. Câtă vreme oamenii vor putea alege doar ceea ce pun pe liste partidele, câtă vreme clasa politică va fi preocupată în primul rând să-și reprezinte propriile interese, ignorându-le pe cele ale votanților simpli, sistemul electoral va fi un simulacru și democrația din România va avea de suferit. Acestea sunt premisele pe care se sprijină o nouă inițiativă de reformare a clasei politice (informații suplimentare aici). Inițiatori? Patru partide și douăzeci și șase de organizații civice. După campania Fără penali în funcții publice care-și propune eliminarea din viața publică a politicienilor care au probleme cu justiția, Uniunea Salvați România s-a asociat cu partidul Mișcarea România împreună, PACT și Partidul oamenilor liberi în încercarea de a debloca democrația din impasul actual.

Nu e o întâmplare că multe dintre aceste organizații și-au mai strâns rândurile la sfârșitul anului trecut pentru a susține protestele din stradă împotriva „agresiunilor fără precedent” asupra Justiției, după cum spunea Mihai Polițeanu, pe atunci membru fondator al Mișcării Inițiativa România iar acum președintele comitetului de inițiativă al campaniei Oameni noi în politică. O singură schimbare majoră în distribuția din decembrie trecut: este notabilă și grăitoare absența PNL-ul din rândul susținătorilor reformei clasei politice. Poate și pentru că mulți dintre liderii liberali sunt la rândul lor niște supraviețuitori, marinari de cursă lungă pe apele tulburi ale politicii românești. În lupta pentru relevanță politică și scor electoral, PNL a fuzionat cu fostul partid al lui Băsescu (PDL de tristă amintire) și a preluat mulți migranți politici, care au adus cu ei nu doar relații și influență, dar și un nor mortal de probleme penale. Așadar, partidul lui Ludovic Orban (el însuși un învechit al politicii românești) ar fi una dintre țintele majore ale unei campanii care-și propune să dea jos baronii partidelor eternizați în Parlament, în guvern sau în fruntea instituțiilor statului. Pentru aceasta e nevoie de o reformă radicală.

Inițiatorii campaniei Oameni noi în politică vor să se revină la alegerea primarilor din două tururi de scrutin, să nu mai ajungă unii să gestioneze banii și destinul comunității după ce au primit 10-15 procente din voturi și doar pentru că au avut ceva mai mulți votanți ca următorul plasat. De asemenea, ar trebui, spun inițiatorii campaniei, ca listele pe care se votează să fie deschise, astfel ca alegătorul să voteze doar pe cine vrea el de pe liste. S-ar face astfel o epurare a listelor de balastul politic pentru că nu e partid să nu aibă abonații săi în cursa electorală, oameni al căror principal merit nu este viziunea legislativă, ci relația cu șeful sau cuantumul cotizației la partid. Ar mai trebui, de asemenea, redus numărul de semnături necesare pentru înscrierea în cursa electorală și dublarea numărului de parlamentari ai diasporei. Deocamdată, spune Dacian Cioloș, aceasta nu are decât șase reprezentanți în Parlament deși reprezintă o forță care nu mai poate fi neglijată. Și, în fine, campania își propune să elimine pragul electoral pentru alegerile locale și europarlamentare.

Dacian Cioloș la lansarea mișcării Oameni noi în politică, București, 11 septembrie 2018

Românii, cred aceste partide și organizații, sunt victimele unei mistificări politice care impune drept autoritate legitimă o putere nereprezentativă, aleasă pe baza unor legi deficitare. Majoritatea politică actuală invocă mereu legitimitatea votului pentru a lua decizii care pun uneori în pericol traseul european al României, fisurând deopotrivă fundamentele democrației. Nu există noțiunea de malpraxis politic. Liderii scenei politice fac de multe ori promisiuni neonorate fără a plăti niciun decont electoral. Sunt, de multe ori, în conflict deschis cu justiția, morala, adevărul și propriul trecut comunist (securist), fără să fie în pericol să piardă imunitatea, fotoliul parlamentar sau ministerial și nici alegerile, oferta electorală diferind doar prin gradul de toxicitate al numelor de pe listă. Gajează viitorul copiilor pentru a-și cumpăra indulgențe electorale. Au creat o armată de asistați sociali care sunt dependenți de generozitatea celor aflați la putere pe care-i vor vota orbește dacă le plătesc în continuare rentele. Ciclurile electorale par niște cercuri vicioase iar tururile de scrutin reiau fără modificări esențiale anterioarele oferte, bazându-se parcă pe amnezia electoratului, pe faptul că oamenii nu au de ales sau pur și simplu pe mecanismul implacabil al alegerilor care, odată declanșat, nu mai poate fi adus la momentul zero. Partidele și organizațiile care vor noi oameni în politică au deschis acest nou front după ce campania #Fărăpenali s-a încheiat cu o victorie deplină chiar dacă de ultim moment (un milion de semnături): vor acum să colecteze semnături pe un pachet de modificări ale legislației electorale.

Cel mai vocal susținător al noilor voci de politicieni a fost USR, singurul partid parlamentar care a recurs la forme de rezistență asimetrică (și de aceea eficientă) față de coaliția majoritară, organizând uneori o rezistență nonviolență alteori proteste vehemente în chiar clădirea Parlamentului. De altfel, între PSD și USR este un război deschis iar unii aleși ai partidului (pe plan local, dar și parlamentar) au fost bruscați verbal și fizic de poliție sau de adversarii politici din PSD pentru că purtau însemnele campaniei #Fărăpenali, campanie care, din motive lesne de bănuit, îi face pe cei din PSD agresivi și radicali. Membrii USR au fost acuzați că sabotează instituții vitale ale democrației (Parlamentul sau guvernul), că denigrează și ofensează autoritatea, că nu au program politic și, prin urmare, nici viziune doctrinară. Că vor ca puterea să fie plebiscitată de stradă în fiecare zi, odată cu fiecare lege votată, făcând ca legislativul să fie captivul opiniei publice adică introducând un nou actor în rândul puterilor în stat. Că membrii USR nu sunt proactivi, ci reactivi.

Cumva chiar și noua inițiativă (neinspirat numită Oameni noi, evocând, fără intenție, desigur, Omul nou al perioadei comuniste) poate părea o reacție donquijotească și fără sorți de izbândă față de abuzurile puterii politice. „Fără sorți de izbândă” pentru că, se știe, în România nu sunt organizate decât referendumurile dorite de majoritatea politică și doar la momentul potrivit iar rezultatul acestora este pus în practică numai dacă este oportun pentru majoritari.

La manifestația de comemorare a unei luni de la reprimarea violentă a protestului diasporei, București, 10 septembrie 2018

Greu de crezut că un pachet de legi care ar schimba radical condițiile de supraviețuire în jungla politică ar fi adoptat în Parlament sau că se va organiza în viitorul preelectoral un referendum pe acest subiect. Cu toate acestea, este posibil ca, având o miză atât de ridicată (reforma radicală a clasei politice), opinia publică să rezoneze la această campanie mai rapid și mai eficient decât a făcut-o în cazul strângerii de semnături pentru inițiativa #Fărăpenali. Dan Barna, șeful Uniunii Salvați România, spune că ar trebui o reformă electorală radicală. „Marea problemă a României, spune el, este vechea clasă politică, coruptă și incompetentă, care s-a baricadat în spatele zidurilor de la Parlament, în spatele ușilor păzite de jandarmi și în spatele barierelor legislative pe care această inițiativă încearcă să le deblocheze.” Rămâne de văzut dacă preocuparea pentru demolarea construcției politice actuale le mai lasă inițiatorilor acestui proiect timp și imaginație pentru a construi un proiect realist de țară pe care să fie capabili să-l materializeze. Prezența organizațiilor civice pare să fie o garanție că aceste eforturi nu se vor transforma în gesturi pur politice și electorale. Prezența componentei civice reduce riscul ca această campania să se transforme cândva într-o modalitate de a exploata electoral speranțele publice. La urma urmei, pentru organizațiile civice (multe dintre ele inițiatoare ale mișcării #rezist și apărute, cum spune Mihai Polițeanu, în siajul evenimentelor de după tragedia de la Colectiv), protestele de stradă nu au culoare politică și sunt declanșate doar de sentimentul că democrația este în pericol. Iar faptul că unii spun că e greu de distins între partidele asociate în acest grup și celelalte organizații nonguvernamentale, așadar activiștii civici ar fi doar scutul uman folosit în lupta politică arată că vechea politică se teme la fel de mult de interferența civismului în politică, pe cât se tem organizațiile civice de imixtiunea politicianismului în treburile publice. Nu e un conflict echilibrat: politicienii au de partea lor capacitatea de a-și apăra interesele cu legi. Iar partenerii din cadrul campaniei Oameni noi cred că societatea civilă are de partea ei, moralitatea, legitimitatea și majoritatea și că ar trebui astfel să aibă și ultimul cuvânt de spus.