Într-un interviu acordat RFE/RL la Washington, Kaasik mai explică raționamentul care stă la baza legii estoniene prin care se rup legăturile administrative ale Bisericii Ortodoxe Estoniene cu Patriarhia Moscovei și evaluează parteneriatele tot mai strânse ale Rusiei cu țări precum Iranul.
RFE/RL: Rusia a desfășurat primul său exercițiu militar cu foc real pe Lacul Peipus, fără a notifica Estonia. Cât de gravă consideră Estonia această situație?
Joosep Kaasik: Trebuie să înțelegem că partea rusă desfășoară în permanență exerciții de cealaltă parte a frontierei. Da, este adevărat că s-a întâmplat pentru prima dată pe Lacul Peipus, dar ei desfășoară exerciții similare și pe mare. Așadar, este ceva ce trebuie pur și simplu să înțelegem ca parte a modului lor de a acționa.
Desigur, ar fi bine dacă și-ar informa vecinii cu privire la aceste exerciții, dar, pe de altă parte, trebuie să înțelegem că fiecare țară este independentă în aceste chestiuni și decide singură cum desfășoară astfel de activități. Sunt destul de sigur că, dacă am organiza un exercițiu pe teritoriul nostru, nici noi nu am dori neapărat să informăm cealaltă parte despre fiecare exercițiu în parte.
În acest sens, trebuie să privim aceste lucruri cu calm și într-un mod echilibrat, deoarece este vorba de o activitate militară normală. Desigur, pentru noi este îngrijorător, deoarece înseamnă, de asemenea, că se antrenează să folosească forța pe Lacul Peipus, ceea ce nu este deloc în interesul nostru.
Estonia găzduiește pe teritoriul ei trupe din alte țări NATO. În imagine: Ceremonia de predare a comenzii și controlului unității multinaționale, la Valga, Estonia, 30 iunie 2026.
Odată ce lumea vorbește despre ce fac ei, deja au un punct câștigat
RFE/RL: Acest incident indică o schimbare mai amplă a comportamentului militar al Rusiei de-a lungul frontierei de est a NATO?
Kaasik: Când analizăm retrospectiv tot ce a făcut Rusia până acum, cred că au dat mereu de înțeles că nu le pasă. Nu le pasă de nimic și vor face orice consideră necesar — în primul rând pentru a crea confuzie în țările vecine. După cum se poate observa din multe dintre acțiunile lor, acesta este modul lor de operare.
Nu putem spune niciodată cu exactitate care este scopul unei anumite activități, dar acestea și-au atins deja o parte din obiectiv atunci când întreaga lume vorbește despre ele. Tocmai de aceea consider că nu ar trebui să acordăm întotdeauna atât de multă atenție acestor activități, deoarece ele creează pretutindeni o atmosferă de teamă.
Trebuie să fim realiști. Știm că există întotdeauna posibilitatea ca, într-o zi, să fim atacați, dar, în același timp, vom face tot ce este necesar pentru a preveni acest lucru. Aceasta este mentalitatea noastră. Iar pregătirea nu se referă doar la capacitățile militare. Ea vizează și securitatea internă, identificarea problemelor din cadrul societăților noastre. Avem nevoie de o perspectivă mult mai amplă.
RFE/RL: Ce îngrijorează cel mai mult Estonia în prezent: riscul unei escaladări militare directe sau campania de război hibrid a Rusiei?
Kaasik: Totul. Considerăm că escaladarea militară nu este prima opțiune a Rusiei. De-a lungul anilor — pe toată durata independenței noastre — Rusia a fost întotdeauna vecina noastră și am observat că încearcă să folosească toate mijloacele posibile pentru a-și exercita influența asupra țării noastre.
Cred că abordarea pe care o preferă este aceea de a influența procesul de elaborare a politicilor. Ei încearcă să impună anumite idei în societățile noastre. Încearcă să-i folosească pe locuitorii din zonă astfel încât aceștia să ajungă să creadă lucruri care sunt în interesul Rusiei.
Practic, aceștia ar prefera să exercite o influență asupra țărilor noastre într-un mod mai subtil, în circumstanțe care par democratice. Aceasta este metoda pe care am observat-o și în multe alte țări.
„Podul Prieteniei” de la Narva, la granița dintre Estonia și Rusia, simbolizează în ultimii ani orice, numai prietenia nu.
De ce ar trebui interziși în Schengen foștii combatanți ruși
RFE/RL: Estonia se află în fruntea eforturilor de a interzice accesul foștilor combatanți ruși în Spațiul Schengen. De ce este necesar acest lucru?
Kaasik: Sunt destul de încrezător că Europa recunoaște acest lucru din ce în ce mai mult. Desigur, din punct de vedere politic, este o chestiune complicată, deoarece Uniunea Europeană nu este o singură țară. Ea este alcătuită din culturi foarte diferite și din perspective diferite. Însă menținem această chestiune pe ordinea de zi, iar aspectul pozitiv este că Comisia Europeană a luat deja unele măsuri în direcția unei abordări mai generale.
RFE/RL: Credeți că Europa începe să recunoască riscurile pe termen lung la adresa securității pe care le prezintă luptătorii ruși care se întorc acasă?
Kaasik: Ceea ce facem acum este să folosim interdicțiile de intrare ca cea mai rapidă modalitate de a le limita accesul în Estonia în viitorul apropiat. De asemenea, cred că este un mesaj puternic adresat comunității internaționale, potrivit căruia cei care au luptat împotriva ucrainienilor în acest război de agresiune nu ar trebui să aibă niciodată acces în Europa. Până în prezent, am impus interdicții de intrare pentru aproximativ 3.100 de persoane. Însă înțelegem, de asemenea, că nu putem face acest lucru singuri pentru toți cei care au luptat de partea Rusiei.
Considerăm că aceasta este o categorie de persoane extrem de periculoasă în viitor, deoarece, după cum probabil știți, serviciile speciale rusești recurg la persoane cu experiență de luptă. Aceștia reprezintă o țintă ușoară pentru recrutare și este foarte probabil să urmeze instrucțiunile serviciilor de informații și de securitate rusești. Aici vedem cea mai mare amenințare – aceea că ar putea fi implicați în viitor în diverse tipuri de atacuri pe tot cuprinsul Europei și ne-ar putea cauza numeroase probleme.
Al doilea aspect este că nu considerăm că rușii ar trebui să se poată deplasa liber în Europa cât timp acest război este în desfășurare. Acestea sunt două aspecte diferite ale problemei. După cum știți, au avut loc discuții și în cadrul Uniunii Europene cu privire la eliberarea vizelor pentru cetățenii ruși. Susținem fără rezerve ideea că aceștia nu ar trebui să primească vize turistice în acest moment. Cum se poate ca ei să se bucure de soare undeva în Nisa, în timp ce Ucraina se află în război?
Punctul de trecere a frontierei de la Ivangorod, regiunea Leningrad, Rusia, la câteva luni după începerea invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. La 18 august 2022, Tallinn a impus deja restricții de viză rușilor, începând să-și convingă partenerii din UE să facă la fel.
RFE/RL: Ce le-ați spune partenerilor din UE care încă ezită să susțină propunerea Estoniei?
Kaasik: Aș spune că, mai devreme sau mai târziu, această problemă va ajunge și pe teritoriul vostru, iar până atunci s-ar putea să fie deja prea târziu. Ceea ce încercăm să facem este să prevenim incidentele viitoare. Prevenirea este întotdeauna cea mai ieftină și mai eficientă modalitate de a evita problemele.
Am discutat personal această problemă cu mulți colegi din țări care au o viziune diferită. Argumentele lor sunt de înțeles, dar sunt foarte naive.
RFE/RL: Care sunt aceste argumente?
Kaasik: Argumentul lor este că Europa ar trebui să continue să interacționeze cu cetățenii ruși, pentru ca aceștia să poată experimenta democrația, să studieze în străinătate și, poate, într-o bună zi, să aducă valorile democratice înapoi în Rusia.
Însă, când privesc înapoi la ultimii 200 de ani, nu văd nicio perioadă în care societatea rusă să fi funcționat într-un mod cu adevărat democratic. De aceea, personal, nu cred că acest lucru se va întâmpla brusc în viitor.
Desigur, înțelegem că există ruși care gândesc altfel. Dar, cel puțin atât timp cât acest război continuă, trebuie exercitată presiune și asupra societății ruse în ansamblu.
RFE/RL: Estonia a adoptat o lege prin care se pun capăt legăturilor administrative dintre Biserica Ortodoxă Estonă și Patriarhia Moscovei. De ce a fost considerată aceasta o decizie importantă în materie de securitate națională?
Kaasik: Încă de la începutul războiului din Ucraina, guvernul nostru a ajuns la concluzia că, pe baza acțiunilor guvernului rus, acesta ar putea fi descris ca un regim terorist. Aceasta este baza.
Când am modificat legislația noastră, principiul fundamental a fost acela că nicio asociație religioasă care își desfășoară activitatea în Estonia nu ar trebui să aibă legături administrative cu o putere teroristă, oriunde în lume. Acesta este un principiu general. Nu este vorba doar de Rusia.
Kaja Kallas și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, privind spre Rusia la Narva (Estonia) pe 10 octombrie 2022. Kallas era pe atunci prim-ministra Estoniei. Acum este șefa politicii externe și de securitate UE.
Al doilea aspect este că patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat în mod deschis că acesta este un război sfânt. Cu alte cuvinte, Patriarhia Moscovei a susținut public acest război de agresiune și acest regim. Este un aspect pe care trebuie să-l avem în vedere atunci când discutăm despre biserici în țările democratice.
Conform structurii lor administrative, acestea primesc instrucțiuni direct de la Moscova. Nu-mi pot imagina cum ar putea funcționa normal acest lucru atunci când instrucțiunile respective provin de la o instituție care susține războiul purtat împotriva Ucrainei. Nicio societate democratică nu ar trebui să tolereze acest lucru. De aceea am modificat legea, astfel încât organizațiile religioase să nu mai aibă dreptul să mențină legături administrative directe cu autorități străine care susțin în mod deschis terorismul sau alte forme de activitate violentă.
RFE/RL: Cât de importantă este utilizarea de către Kremlin a instituțiilor religioase în cadrul strategiei sale mai ample de influență și de război hibrid?
Kaasik: Desigur, astfel de structuri pot deveni și platforme de răspândire a ideologiei, dar cred că aceasta nu este problema principală. Esențial este însăși relația administrativă. Este o chestiune de principiu.
Așa cum am spus, nu este vorba doar de Rusia. Nu am tolera nicio organizație religioasă care să aibă legături administrative directe cu un guvern care susține în mod deschis terorismul sau activitățile violente.
Această lege nu se referă în mod specific la Rusia. Ea se bazează pe principii generale. Astăzi vorbim despre o singură biserică, dar în viitor am putea vorbi despre orice altă organizație religioasă cu legături administrative similare.
Reziliența, Iranul și reacția Europei
RFE/RL: Fără a dezvălui detalii sensibile, care sunt cele mai importante învățăminte pe care Estonia le-a tras din experiența Ucrainei și, în sens mai larg, din conflictele din Orientul Mijlociu, pentru propria sa planificare în materie de securitate?
Kaasik: Nu aș dori să dezvălui toate concluziile la care am ajuns, dar, în general, lecția principală este că întreaga societate trebuie să se implice.
Nu este vorba doar de capacitățile militare. Este vorba și de pregătirea populației civile — de modul în care oamenii se descurcă în cazul în care nu au curent electric, nu au apă sau dacă locuințele lor sunt distruse.
Aceasta este esența rezilienței. Trebuie să fim pregătiți pentru orice scenariu și să știm ce trebuie să facem. Cu cât o societate este capabilă să reziste mai mult timp la astfel de condiții, cu atât are șanse mai mari de succes.
Când Rusia a lansat invazia pe scară largă asupra Ucrainei (în 2022), se preconiza inițial că războiul se va încheia foarte repede. Datorită rezilienței societății ucrainene, acest lucru nu s-a întâmplat. Ucrainenii încă rezistă, iar această reziliență este, fără îndoială, una dintre lecțiile cheie.
Desigur, și capacitățile militare sunt esențiale, iar noi trebuie să demonstrăm că nu vom ezita să contraatacăm dacă va fi necesar.
RFE/RL: Credeți că Europa se adaptează suficient de repede la contextul de securitate în schimbare creat de Rusia și partenerii săi?
Kaasik: Sunt un funcționar public, nu un politician, așa că mi-e greu să răspund la această întrebare. Desigur, cu toții ne-am dori să avansăm mai repede în toate domeniile. Dar Uniunea Europeană este o uniune de state independente și înțelegem, de asemenea, că este întotdeauna dificil să se ajungă la un acord.
Desigur, am aprecia niște decizii mai rapide și sancțiuni mai severe împotriva Rusiei, pentru a le complica și mai mult situația. Dar trebuie să recunoaștem totodată că este necesară o abordare echilibrată.
Provocarea cu care ne confruntăm este că, deși încercăm să explicăm ce înseamnă să trăiești în vecinătatea Rusiei, oamenii din anumite regiuni ale Europei, situate mult mai departe, nu resimt neapărat această amenințare și nici nu o înțeleg pe deplin, ei pot fi mai liniștiți. Noi o vedem în fiecare zi. Țările aflate la o distanță geografică mai mare de Rusia nu o percep adesea.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te