Explozia grobianismului electoral

Politica în Republica Moldova nu a stat niciodată sub semnul decenței și al responsabilității mai ales în timpul campaniilor electorale, când înflorește o scenografie bizară, pestriță, derutantă pentru cetățeni.

Pe timp de alegeri la noi vezi tot felul de „negustori” politici lăudându-și marfa, mai bună sau mai proastă, și o puzderie de pehlivani care, ca într-un bâlci medieval, scot flăcări pe nas și panglici din gură (metaforic vorbind), încercând să-și ducă de nas mușteriii, să le „sufle banii”, adică votul din 11 iulie.

Astfel formarea blocului PSRM-PCRM a readus în scenă un personaj politic revolut, Vladimir Voronin, împins spre marginea eșichierului după ce partidul său nu a mai prins parlamentul în alegerile din februarie 2019. Fostul general de miliție sovietic, în două rânduri președinte al republicii, a continuat totuși să fie vânat de televiziuni setoase de rating facil, invitat pe post de „bătrân înțelept”, chemat să dea lecții actorilor politici, un fel de „Silviu Brucan de pe Bâc”, dar fără pretenții „profesorale” și lipsit de abilitățile „profetice” ale acestuia.

Blocul (blatul) lui Voronin cu socialiștii – Dodon, fiul risipitor al comuniștilor, a revenit, iată, la mentorul său politic –, a fost intens comentat în presă și în studiourile TV, pus în contrast cu ironiile și imprecațiile pe care și le-au adresat cei doi până mai deunăzi; la injurii, formuări tari, frizând penalul, excela mai ales fostul președinte comunist.

Vladimir Voronin și Igor Dodon

Azi, Voronin – cap de listă al blocului PSRM-PCRM –, flatat de atenția mass-media, a redevenit vedeta scandalului politic în Republica Moldova, după ce a afirmat într-un studiou TV, vorbind despre „pericolul” ca după 11 iulie la guvernare să ajungă partidele proeuropene și unioniste: „Asta vă doriți, dragi alegători, când veți vota pentru parlament? Vă doriți ca ei să voteze pentru eliminarea statutului de neutralitate al țării? Și pentru ca soldații NATO să vină aici și să aveți copii cu pielea închisă la culoare, nu doar cu pielea albă? Asta vă doriți? Iar după ei să vină jandarmii români?”

Sunt în acest citat din Voronin lucruri amuțitoare, incalificabile, pentru că fac parte din zona cea mai infamantă a conștiinței umane.

De-a lungul anilor ne-am obișnuit cu limbajul vulgar al generalului, doar că pe atunci tirul său avea „ținte” locale. Voronin făcea portrete cariate oponenților politici, mulți dintre ei foști discipoli și camarazi ai săi comuniști – Igor Dodon, Marian Lupu, Zinaida Greceanîi ș.a., – cărora nu le putea ierta infidelitățile, jocurile de culise, sensibilitatea pentru „kulioace”, și primea, în replică, din partea acestora amabilități similare, cum e cedarea „contra cost” căre Plahotniuc a 14 deputați din fracțiunea PCRM pentru învestirea unui guvern oligarhic în ianuarie 2016.

De data aceasta insultele lui Voronin au o „anvergură geopolitică”, pentru că și miza alegerilor parlamentare din iulie curent este una măcar implicit geopolitică, întrucât valorile aruncate în luptă țin de azimuturi opuse: democrație, libertate și justiție contra cenzură, corupție și autoritarism. Adică tot Europa versus Rusia.

Retorica antiromânească a fost mereu o constantă a lui Voronin. Mai nouă este filipica sa împotriva Alianței Nord-Atlantice, cu care a inițiat pe timpul mandatelor sale de președinte colaborări și contacte punctuale, chiar dacă înainte de aceste semnale de deschidere, încurajatoare la vremea lor, încercase „să apere Breanskul de tancurile NATO” (erau declarațiile sale din faza „talibană” a guvernării PCRM, a anilor 2001-2004). Declarațiile rasiste, xenofobe de acum demonstrează că veteranul comunist a coborât spre bolgiile limbajului politic, acolo unde argoul său ruso-moldovenesc este alimentat și de alte fobii decât cele tradiționale antiromânești: Vladimir Voronin pare să aibă o problemă cu diversitatea ființei umane.

În spațiul public au răsunat deja apeluri către instituțiile abilitate cu combaterea discriminării și violenței de orice fel să se sesizeze în ce privește atitudinile xenofobe ale lui Voronin, doar că așa cum se întâmplă la noi cel mai probabil nu va urma nicio reacție. Instituțiile de stat din RM sunt populate majoritar de funcționari docili și oportuniști. Se vede de la o poștă că atacurile sub-umane (nu le poți numi altfel), lansate din tabăra pro-rusă, comunist-socialistă, au drept scop să incite cele mai iraționale, cele mai „întunecate” porniri ale unor cetățeni din Republica Moldova. Astfel că tot electoratul proeuropean prin mobilizarea sa exemplară în ziua de 11 iulie, în Moldova și în diaspora, va trebui să sancționeze acest mod reprobabil și primitiv de a face politică.

Există nu doar un conflict etic, ci și o problemă de logică și de memorie în cazul vituperărilor xenofobe. Sloganul lui Dodon, cel cu „să nu dăm Moldova pe mâna străinilor”, ne ajută să ne amintim că anume el, Dodon, alături de Plahotniuc, a promovat Legea cu privire la cetățenie contra investiții, oferind o portiță diverselor personaje dubioase din străinătate pentru a-și legaliza capitalurile oneroase. Iată că în anticipatele din 2021 miticii „sirieni” de-acum 4 ani au fost înlocuiți cu alți „străini” – este vorba, desigur, despre America și Europa care, în viziunea strategilor comuniști și socialiști, nu au altă preocupare decât să cucerească „țărișoara”. Nu trupele de ocupație rusești din Transnistria, ci Occidentul vrea să fure independența Republicii Moldova!...

Să nu zâmbim cu autosuficiență. Aceste aberații retorice, pe care le auzim de 30 de ani, contribuie la strângerea rândurilor falangei pro-moscovite, în timp ce acuzațiile pe care și le adresează partidele de dreapta, cu o energie și imaginație demne de o cauză mai bună, subminează șansele unei viitoare guvernări proeuropene.

Se pescuiește orice greșeală, orice ambiguitate, orice exprimare mai ezitantă în chestiuni legate de Unire, limbă și identitate, cu intenția de a smulge voturi unii de la alții, de a se sabota reciproc, fără a-ți da seama că îți faci rău ție însuți și că provoci dezgustul alegătorilor, sporești rata absenteiștilor. E chiar imposibil ca proeuropenii să treacă peste orgolii și diferențe (cât se poate de normale altfel) pentru a se solidariza în fața primejdiei comune, cea a recăderii Republicii Moldova în sfera de dominație a Rusiei?

Dacă stai să asculți, să analizezi conținutul confruntărilor electorale de la noi vei constata că o paradă a „mincinoștilor”, „trădătorilor”, „corupților”, „agenților străini”, „vânzătorilor de țară” ș.a.m.d., defilează seară de seară la așa-zisele dezbateri televizate. Și nu că nu ne-ar prisosi asemenea specimene. Însă vacarmul interminabil de pe micile ecrane lasă foarte puțin timp și loc pentru discuții consistente, pentru programe, oferte și viziuni, pentru strategii de reformă și colaborări cu structurile europene – atât de vitale pentru Moldova.

Rămâne de văzut în ce măsură campaniile murdare, operațiunile de desființare a adversarilor politici vor mai aduce voturi celor care le orchestrează. Și dacă „jandarmii români” din vocabularul veteranilor sovietici mai pot șterge din mintea alegătorilor basarabeni imensul efort al României pentru binele Republicii Moldova, tradus în mii de burse de studii, școli, grădinițe, autobuze școlare, poduri și drumuri, instituții de cultură și, mai nou, în vaccinuri anti-Covid și în combustibil pentru agricultorii moldoveni loviți de secetă. Dacă ura, aversiunea viscerală a unora poate anula sentimentul de comuniune și frățietate al moldovenilor cu cei care mereu ne-au fost alături, la bine și la greu.