Luni, în unele din cele 27 de țări ale Uniunii Europene încă se mai numărau voturi, dar translația spre dreapta a puterii în Parlamentul European era deja limpede – a informat Associated Press.
Prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, a obținut de peste două ori mai multe locuri pentru partidul ei cu rădăcini neofasciste, iar în Germania, deși a fost zguduit de scandaluri, partidul anti-imigrație AfD (Alternativa pentru Germania) a terminat pe primul loc, înaintea dreptei conservatoare tradiționale și mult înaintea social-democraților cancelarului Olaf Scholz.
Marile grupuri din Parlament rămân, totuși, cam aceleași
Culorile politice ale Parlamentului European nu s-au schimbat fundamental – dreapta conservatoare a Ursulei von der Leyen rămâne cel mai numeros grup, urmată de social-democrați și verzi și abia apoi de extremiști – dar succesul extremei-drepte i-a făcut deja pe conservatori să se mute și mai mult spre dreapta în chestiuni ca imigrația sau mediul. Iar tendința, spun analiștii, va continua.
Cele mai multe locuri la nivelul UE le-au pierdut verzii.
Marea vedetă a alegerilor a fost Marine Le Pen, șefa extremei-drepte franceze. Adunarea Națională a dominat scrutinul în asemenea măsură, că președintele centrist Emmanuel Macron a anunțat încă de duminică seară ținerea de alegeri anticipate, cu primul tur chiar luna aceasta. AP notează că el își asumă astfel un risc major de a aduce dreapta extremă la putere la nivel național.
Le Pen s-a declarat gata să guverneze, să „schimbe țara” punând capăt migrației ilegale și aducând pe primul loc între priorități „nivelul de trai al francezilor”.
Dreapta extremă a câștigat locuri mai mult, potrivit așteptărilor, și în țări unde actualele garnituri guvernamentale au câștigat, inclusiv în România.
Pentru extindere, puține lucruri noi
În privința extinderii, alegerile nu aduc schimbări fundamentale. Primirea de noi membri este agreată de cei actuali, singura excepție fiind opoziția Ungariei față de primirea Ucrainei.
Este de așteptat ca în vreme ce Budapesta va continua să caute să blocheze aderarea Kievului (afectând în această fază de început și aspirațiile Moldovei) forțele pro-europene din Parlament și din țările membre să caute – și să găsească - metode de a depăși veșnica obstrucție ungară.
Moldova și Ucraina speră să înceapă negocierile de aderare chiar luna aceasta, înainte să vină perioada de reconstrucție birocratică de după alegerile pentru Parlamentul European.
Moldova și Ucraina așteaptă, chiar luna aceasta, începerea negocierilor de aderare, după ce au primit acordul politic pentru acest nou pas, la summitul din decembrie, anul trecut.
Kievul și Chișinăul, încurajați de partenerii lor de la Bruxelles, vor ca începerea negocierilor să fie aprobată de liderii țărilor europene la ultimul lor summit din luna iunie, înainte ca Uniunea să intre în complicatul proces de reașezare a structurilor potrivit rezultatelor alegerilor din weekend - și înainte ca la cârma UE să vină pentru o jumătate de an „temutul” Viktor Orban.
Unii cred, la Bruxelles, că și dacă Moldova și Ucraina primesc un „OK” să înceapă negocierile, va mai trece un timp până să intre propriu-zis în substanța capitolelor de negocieri. Următoarea jumătate de an va fi lentă în UE, în toate cele, știut fiind că primele luni după alegerile pentru Parlamentul European nu sunt dintre cele mai productive.
Progresiștii câștigă în unele țări, iar Ursula privește și spre stânga
În unele țări cu puternice ascensiuni ale mișcărilor naționaliste în ultimii ani, ca Polonia sau Slovacia, forțele pro-europene au dominat scrutinul pentru Parlamentul European.
Una din țările unde au învins progresiștii și pro-europenii a fost Polonia premierului Donald Tusk (în centru)
În alt semnal pozitiv pentru pro-europeni, Ursula von der Leyen, care spunea în campanie că nu exclude colaborarea cu forțe aflate mai la dreapta decât ea, a spus duminică seară că ar putea face coaliție cu social-democrații și cu liberalii.
„Suntem de departe cel mai puternic partid, suntem ancora stabilității”, a spus von der Leyen.
Parlamentarii europeni au un cuvânt de spus în multe chestiuni de maximă importanță, de la climat la politica agrară. Ei aprobă bugetul UE, din care se finanțează de exemplu proiecte de infrastructură, subvențiile agricole sau ajutorul pentru Ucraina invadată de ruși.
De la ultimele alegeri europene, din 2019, partide populiste sau de extremă-dreapta au preluat conducerea în cel puțin trei țări din UE: Ungaria, Slovacia și Italia – sau fac parte din coaliții de guvernare, ca în Suedia, Finlanda și foarte curând Olanda. Sondajele le acordă șanse mari populiștilor în Franța, Belgia, Austria și Italia.
„Dreapta este bună”, a declarat premierul ungur Viktor Orban, după ce și-a depus duminică votul. „Mergeți spre dreapta!”
Vremea negocierilor
După alegeri urmează o perioadă de negocieri, când partidele își reconsideră locul în alianțele politice care conduc legislativul european.
Cel mai mare grup – Partidul Popular European (EPP), de centru-dreapta – s-a deplasat spre dreapta în vederea alegerilor actuale în chestiuni legate de securitate și migrațiune.
Giorgia Meloni mulțumește alegătorilor duminică seară, la Roma.
Unele din cele mai urmărite chestiuni sunt dacă Frații Italiei, partidul de guvernământ cu rădăcini neofasciste al prim-ministrei Georgia Meloni – va rămâne în grupul radical al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) sau se va alipi la un nou grup de extremă dreapta care s-ar putea crea după scrutin. Meloni are și opțiunea colaborării cu EPP.
Un scenariu și mai îngrijorător pentru pro-europeni – scrie AP – ar fi dacă ECR își unește forțele cu gruparea lui Marine Le Pen Identitate și Democrație, consolidând influența extremei drepte.
Al doilea cel mai important grup – Social-Democrații – și Verzii refuză să se alinieze cu ECR.
Rămâne de asemenea deschisă întrebarea la ce grup va adera Fidesz, partidul naționalist-conservator al lui Orban. El a făcut parte din EPP, dar a fost expulzat în 2021 din motive de conflicte de interese și valori.
Alegerile aduc și o perioadă de incertitudine, dat fiind că la cârma proiectului european ajung lideri noi. Legislatorii negociază alianțe, iar guvernele se întrec să-și „împingă” propriii oameni în funcții de răspundere europene. Posturile cele mai prestigioase scoase la concurs sunt președintele Consiliului European, cel care prezidează reuniunile la cel mai înalt nivel, și șeful politicii externe a UE.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te