Un grup de cercetători din Berlin a publicat în urmă cu cîteva zile un amplu studiu în care a analizat fenomenul, tot mai răspîndit, cunoscut sub denumirea de „fake-news”.
Semnatarii studiului (Fakten statt Fakes. Das Phänomen „Fake News“, Stiftung Neue Verantwortung, Berlin, 2018), Alexander Sängerlaub, Miriam Meier şi Wolf-Dieter Rühl de la Fundaţia Neue Verantwortung (Noua responsabilitate) au avut în vizor perioada de dinaintea alegerilor generale din Germania, care s-au desfăşurat în septembrie 2017. Autorii au analizat sursele ştirilor false, aria, dinamica şi instrumentele de răspîndire. De multe ori, sursele acestor ştiri sînt difuze, fiind anonime. În cursul prezentării studiului, Alexander Sängerlaub a precizat în faţa presei că „se pot identifica mai mulţi actori care se ocupă de răspîndirea unor fake-news. Dar e foarte limpede - dacă privim datele culese - că fake-news provin mai ales din spaţiul populist de dreapta. Reţelele sociale devin platforme de răspîndire, dar şi mass-media clasică, căreia îi mai scapă cîte o ştire falsă pentru că nu s-a investigat ceva aşa cum trebuie”.
Gradul de credibilitate creşte cînd autorii unor fake-news sînt persoane identificabile sau chiar persoane publice, ca, de exemplu, Erika Steinbach. Fosta preşedintă a Uniunii Izgoniţilor Germani din Europa de Est (Bund der Vertriebenen) care a fost membră a Uniunii Creştin-Democrate (CDU) a părăsit partidul în semn de protest faţă de politica Angelei Merkel şi s-a apropiat de mişcarea eurosceptică şi naţionalist-autoritară, Alternativa pentru Germania (AfD). Deşi nu s-a înscris în acest partid de dreapta, antiislamic şi antimigraţionist, care a reuşit să intre în parlament, Steinbach a preluat, în martie a.c., preşedinţia Fundaţiei „Desideriu Erasmus”, apropiată de Alternativa pentru Germania. Din analiza surselor identificabile pentru ştiri false, răspîndite în Germania, rezultă că cei mai mulţi autori provin din cercul unor persoane apropiate Alternativei pentru Germania. Acestea folosesc ca instrumente de răspîndire reţelele de socializare ca Facebook, care ocupă locul 1 pe scara unui top ten. Pe lîngă Facebook şi Twitter, autorii au identificat şi cîteva ziare ca „Epoch Times” (fondat de către activişti chinezi, apropiaţi mişcării suprimate, Falun Gong, care apare în mai multe limbi, inclusiv într-o versiune română) şi bloguri de dreapta populare care răspîndesc ştiri false. Multe din aceste ştiri inventate provin din Rusia şi devin apoi virale.
Un exemplu notoriu a fost o relatare despre o tînără originară din Rusia (Lisa), care ar fi fost violată de către migranţi. Naraţiuni similare pur şi simplu inventate sau ştiri reale, deturnate şi umflate cu detalii fanteziste, s-au bucurat şi se bucură de cea mai mare arie de răspîndire.