S-a deschis cea de-a 27-a ediție a Festivalului Național de Teatru, selecționarea și organizarea aparținând, ca și în ultimii ani, doamnei Marina Constantinescu, directoare artistică a FTN-ului. Sarcină dificilă. Deosebit de dificilă, dacă ne referim la selecționare spectacolelor, a celor mai bune realizări scenice dintr-un întreg an. Gusturile diferă. Interesele așișderea. Ca să nu mai vorbim de preferințe și, în special, de dorințele și speranțele artiștilor creatori. A fi sau a nu fi prezent devine, mai întotdeauna o mică sau chiar mare bătălie între oameni care n-ar putea crea, cu adevărat, dacă n-ar crede în propriile lor puteri și talente. Dar să nu exagerăm, acum la început, și să sperăm că festivalul va rezuma anul teatral ce s-a scurs din noiembrie trecut și până azi.
Moldova - FNT, Hamlet/Collage, București, 20 octombrie 2017
Programul pe care-l am în mână vorbește despre „spectacole și evenimente” și de aceea, probabil, începe cu un posibil eveniment (e vorba de HAMLET/COLLAGE, a poveștii prințului danez, pe care, cu toții știm că nemuritorul William îl transformă din vis în coșmar sau - dacă nu vă place cuvântul coșmar - în adevărată tragedie).
Textul spectacolului inaugural e englezesc, dar în traducerea lui Lozinsky și Pasternak îl vom primi în rusă... cu traduceri englezești... ce nu sunt retroversiuni și în română. Regia fiind a unui om ce a devenit foarte cunoscut și mult lăudat, Robert Lepage. Ne va place? Nu ne va place? Nu știu. Dar cum eu, în ultimii ani, merg la teatru... ca să-mi placă, nu voi regreta.
Cum istoria nu ne prea dă pace, mai ales generației mele, care a trăit destule EVENIMENTE neplăcute, când citesc PASTERNAK îmi aduc aminte de necazurile tragice ce le-a trăit el, când în loc de felicitări a primit insulte și amenințări,de parcă NOBEL-UL era ceva toxic pentru „curățenia îngerească” a Gulagului bolșevic.
Nici unii scriitori de pe la noi nu s-au lăsat mai prejos, exclamând, pe prima pagină a unui cotidian, „Pasternak? N-am auzit de Pasternak!”
Pasternak îl va însoții pe Shakespeare, dar cum nu poți fi deodată în mai multe locuri, încercând să înțeleg frumusețea unei limbi pe care deseori n-am iubit-o, pierd o serie de spectacolele de pe celalalte scene. Și e păcat, pentru că numele creatorilor, în mare parte, nu-mi sunt cunoscute, ei reprezentând prezentul și poate și viitorul teatrului românesc. De acea, totuși, îi amintesac cu speranța că n-au intrat zilele în sac și-i voi putea aplauda altă dată.
Deci, la Comedia apar Andrei și Andreea Grosu, la Micul de pe fostul Sărindar, Vlad Cristache, și la ACT, Iacoban. Despre ei și alții ca ei, poate într-o altă cronică.