Supremația noii religii tehnologice nu mai e o ipoteză. E un fapt banal și universal. Ce aflăm cu adevărat nou, în 2021, sunt riscurile și oprețul acestei situații. În 2021, a devenit mai limpede decât oricând cât de repede poate trece libertatea globală a media-plaformelor în instrument de control. Căci, dincolo de simpatii politice, în 2021 aceste sisteme vaste, deținute de un număr de superstaruri de pe bolta Sillicon Valley (unii preferă să spună „oligarhie”), au trecut la epurarea opiniilor și ideilor inacceptabile. Multe din ele sunt cu advărat inacceptabile sau par, astăzi așa. Dar importantă nu e ținta acestor operații de ”purificare netică” ci existența lor.
Catastrofa morală și intelectuală e inevitabilă
Conglomeratul tehnologic în care trăim și de care săîntem dependenți a devenit conștient de propria putere. Cenzura sau primele tatonări cu cenzura, mobilizarea curentelor de opinie și mecanismele de izolare a individului într-o singurătate splendidă și gregară sînt semnale bizare, într-un început de epocă nu mmai puțin bizar. Paradoxul tragic spre care pășim e, încă, greu de acceptat - sîntem prea deprinși cu libertatea pentru a sesiza ce se întîmplă în jurul și pe deasupra ei. Avem, însă, deja, sub semnătura unei cercetătoare sistematice a problemei, o definiție clară a contradicției pe care nu știm sau nu vrem să o recunoaștem, încă: „Putem trăi într-o democrație sau într-o societate sub urmărire dar nu putem trăi în amândouă”. Dacă lucrurile stau sau vor sta așa, catastrofa morală și intelectuală e inevitabilă. Căci a transforma triumful științei și tehnologiei în feudalism social e totuna cu a legitima orice formă de haiducie și vandalism.
Poate că asta explică de ce anume ne mișcăm cu atâta dezinvoltură într-o baie continuă de resentiment. A urî, a sfida și a declasa nu mai au nimic special și nu mai sunt monopolul negativ al vreunui grup anume. Toată lumea așteaptă să lovească și să scoată din scenă un adversar. Uneori după o draperie, alteori la vedere. Revoluțiile și contra-revoluțiile au circulație monetară și cont deschis în nenumărate suflete și minți. Așa de pildă stau lucruile cu fenomenul Gamestop. Sau, într-o descriere care ocolește datele tehnic-financiare obscure ale piețelor: isprăvile neasemuite ale răsculaților care au doborât cu pietre armata imperială de pe Wall Street. E greu de explicat dar afacerea Gamestop și, după ea, afacerea Piața de Argint pot fi rezumate astfel: o puzderie de anonimi mărunți au intrat pe platforme de tranzacții cu acțiuni, hotărâți să lovească, împreună, bestiile mari ale piețelor financiare (hedge funds). Un act instantaneu de vandalism a erupt cu o putere până acum neconoscută pentru a-și satisface dorința de răzbunare, ostilitatea și resentimentul. Totul în afara oricărei logici financiar-economice. Din pură aversiune. Și a reușit.
Incursiunea a umilt trader-ii profesioniști ai marilor fonduri globale și a demonstrat ce era de demonstrat. Ce? Că suntem contemporani, uniți de ceva nou și mistuitor: resentimentul care descoperă că puterea acumulată deasupra e în impas și fragilă.