Your browser doesn’t support HTML5
Tema unirii ca armă electorală
Gheorghe Cojocaru: „De la începutul acestui an, una după alta, diverse localități, sate, centre raionale, suburbii, prin aleșii lor locali, se pronunță în mod public pentru alipirea actualei Republici Moldova la România, așa cum se întâmpla o sută de ani în urmă, când Basarabia de atunci devenea parte componentă a Regatului României. Declarațiile pe care primarii și consilierii locali le semnează și le fac publice se alimentează din sentimentul de bucurie de a marca, simbolic, este adevărat, împreună cu întreg spațiul românesc, Centenarul Marii Uniri.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, Președinția anunță că tot mai multe sate ar fi votat alte declarații, împotriva unirii, dar însuși președintele Igor Dodon cere tragerea la răspundere a celor care votează simbolic aceste declarații de unire. Șeful statului spune că unirea pentru care militează o parte dintre cetățenii Republicii Moldova înseamnă război civil.
Gheorghe Cojocaru: „Într-un an electoral, tema unirii, odată ce nu poate fi ocolită sau interzisă, este infamată și transformată într-o armă electorală, iar toate aceste amenințări și înfierări de la cel mai înalt nivel tensionează climatul din societate, împarte oamenii în buni și răi, în loc să-i apropie. Unii, afectați de o eclipsă de mentalitate, chiar sunt gata să pună mâna pe arme, pentru a trage în vecinii din satul de alături. Pe de altă parte, din când în când, se dau niște statistici anti-unire, dar deocamdată n-a văzut nimeni cum arată o declarație a celor care se pronunță astfel și cine sunt cei care le semnează. Nu dialogul și buna înțelegere sunt cele care contează, cu regret, ci setea de a vâna dușmani ai statalității și de a-i exclude din societate.”
Europa Liberă: Ce rol au, totuși, aceste declarații pentru unire, odată ce sunt simbolice, iar pe de altă parte, ele stârnesc un val de critici și nemulțumiri din partea forțelor de stânga?
În istoria spațiului dintre Prut și Nistru au avut loc cazuri similare, există precedente încă de acum o sută de ani...
Gheorghe Cojocaru: „Este un drept al acestor oameni, cetățeni și ei ai Republicii Moldova, să-și manifeste sentimentele într-un cadru legal și pașnic, fără să obstrucționeze într-un fel sau altul buna activitate a primăriilor și consiliilor locale și fără să pună în dificultate administrarea treburilor publice, în general. În istoria spațiului dintre Prut și Nistru au avut loc cazuri similare, există precedente încă de acum o sută de ani.”
Europa Liberă: Și la ce anume vă referiți?
Gheorghe Cojocaru: „La o inițiativă locală din îndepărtatul 3 martie 1918, când adunarea generală a zemstvei judeţului Bălţi, o instituţie publică de autoadministrare aleasă în baza votului universal, cerea în numele judeţului unirea cu România, văzând în aceasta o chezăşie a continuităţii fiinţei naţionale, a propăşirii economice şi culturale a întregii populații din Basarabia.”
Europa Liberă: Dar astăzi sunt alte timpuri, e secolul XXI...
Gheorghe Cojocaru: „Alte timpuri, într-adevăr. Republica Moldova de astăzi, spre deosebire de Republica Democratică Moldovenească de acum o sută de ani, este subiect al dreptului internațional de mai bine de un sfert de secol, însă riscurile de care este pândită – și de natură social-economică, și de natură politică, și de securitate – au existat și atunci, o sută de ani în urmă, există și în ziua de astăzi. Iar oamenii își pun întrebări în legătură cu toate acestea și cer răspunsuri convingătoare, or, atunci când acestea nu sunt date, oamenii încearcă să răspundă ei înșiși la ceea ce îi preocupă, iată, prin recurs la istorie.”