Grigori Volovoi: „Nu vor să audă întrebările pe care le pune acum realitatea...”

La conferința de presă anuală a liderului de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, care are loc tradițional înainte de așa-numita zi a independenței regiunii separatiste transnistrene au avut acces în jur de 30 de jurnaliști, nu și postul independent de televiziune DnestrTV de la Bender. L-am întrebat pe directorul acestei instituții media, analistul politic Grigori Volovoi cum își explică acest refuz.

Grigori Volovoi: „Eu explic asta prin acțiunile premeditate ale persoanelor care se ocupă nu doar de serviciul de presă, dar și de reflectarea activității președintelui Transnistriei în mass media. În primul rând, aceștia nu vor să audă întrebările pe care le pune acum realitatea. Aceste întrebări sunt destul de incomode și pot să nu placă în contextul acestui tablou mirific care se creează acum în jurul situației din Transnistria.

Nu suntem la primul refuz. Amintesc că la începutul anului compania noastră tele-radio, Novaia Volna, care deține și postul on-line de televiziune DnestrTV, și-a propus să facă un ciclu de interviuri cu președinții Transnistriei. Am făcut un astfel de interviu cu fostul președinte Evgheni Șevciuk, după care i-am propus o discuție lui Vadim Krasnoselski pentru ca acesta să răspundă și lui Șevciuk la unele întrebări. Însă după o tăcere lungă ni s-a spus că, „în acest moment, Vadim Krasnoselski nu ne poate acorda un interviu”.

Iar pentru această conferință de presă tradițională anuală din ajunul zilei de 2 septembrie am depus o cerere încă pe data de 24 august, pe poșta electronică. Nu ni s-a răspuns mult timp, iar cu o zi înainte de conferința de presă am sunat să întreb care este răspunsul și mi s-a spus că ni se va răspunde pe poșta electronică. În mesaj ni s-a spus că solicitarea noastră nu corespunde cerințelor – ca formă, ștampilă, conținut și așa mai departe.

Eu interpretez asta ca o nedorință premeditată de a da acces la eveniment unei surse mass media independente. Pentru că noi punem nu acele întrebări care plac.”

Europa Liberă: Ce întrebări din acestea, incomode, nu au fost puse la conferința de presă a lui Vadim Krasnoselski?

Grigori Volovoi: „Cred că totul a arătat foarte frumos acolo. Știu de exemplu că s-a spus că în sfera nebugetară au fost create 4500 de locuri de muncă, că sectorul real al economiei reînvie și are nevoie de forță de muncă. Asta, chiar dacă situația reală vorbește despre altceva. Da, unele întreprinderi reînvie datorită influxurilor masive și a unor preferințe inimaginabile, dar asta e mai degrabă o excepție decât o regulă.

În schimb, noi avem întrebări serioase legate de procesele migraționale – pe străzile din Transnistria sunt tot mai puțini și mai puțini oameni.

Aveam și întrebări legate de locurile de muncă la Bender, la Tiraspol, privind atragerea unor investiții reale. De ce de exemplu la noi din rapoartele puterii executive rezultă că ar crește încasările bugetare, dar în același timp bani pentru plățile curente nu sunt suficienți? De ce la noi tot mai multe persoane trec la pensie rusească, astfel scăzând presiunea asupra bugetului transnistrean, iar bani pentru achitarea pensiilor transnistrene în continuare nu sunt suficienți? Întrebări sunt foarte și foarte multe.

Dar nu cred că aș fi pus aceste întrebări foarte incomode la conferința de presă. Cel mai probabil l-aș fi întrebat pe Vadim Krasnoselski ce concluzii a tras după calea pe care a parcurs-o deja – amintesc că el deține funcția deja de doi ani. Și în acești doi ani în mod sigur s-au adunat nu doar aspecte pozitive despre care se tot vorbește acum, dar și ceva experiență negativă. Și l-aș fi întrebat cum vede soluționarea acestor aspecte.”

Europa Liberă: Dar se pare că vocile critice nu sunt foarte bine văzute în regiunea transnistreană…

Grigori Volovoi: „Nouă, presei independente, ni se cam închide gura. În mare, am rămas doar două instituții de presă cu adevărat independente – ziarul „Dobri Deni” [în traducere – Buna Ziua – n.n.] din Râbnița și DnestrTV.

Iar DnestrTV este foarte dur atacat în ultimul timp. Amintim că avem două procese în instanța de arbitraj. Banca centrală transnistreană deja a câștigat un proces cu privire la dezmințirea unor informații care nu corespund realității. S-a întâmplat în urma unui proces care m-a uluit – acesta a avut loc fără participarea noastră, nici nu am fost practic anunțați, deși în decizia instanței scrie că am fost anunțați, dovadă fiind trimiterea poștală. Sună ca o glumă proastă. Acum am depus o plângere de monitorizare, pentru că nici măcar nu am primit decizia instanței de arbitraj.

Eu înțeleg că autoritățile vor să ne închidă și să reducă la tăcere activitatea noastră pentru ca noi să ne ocupăm mai puțin de investigații și mai mult de propriile noastre probleme.”

Europa Liberă: Încă o temă vroiam să discutăm. Am avut o săptămână interesantă, una în care Republica Moldova a sărbătorit 27 de ani de independență, iar regiunea transnistreană – 28 de ani din momentul autoproclamării așa-numitei independențe. Cum vedeți relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului după acești mulți ani? Se poate vorbi despre o apropiere a celor două maluri ale Nistrului, lucru despre care le place să vorbească mediatorilor în ultimul timp, sau vedeți lucrurile altfel?

Grigori Volovoi: „În opinia mea, în acești ani de independență noi am obținut o economie în cădere, atât la Chişinău, în partea Moldovei, cât și la Tiraspol, în partea Transnistriei. Am obținut practic un milion de oameni plecați la muncă în străinătate sau emigrați de aici. Adică nu avem cu ce ne lăuda. Noi terminăm de consumat ce ne-a rămas de la trecutul sovietic.

Da, avem o anumită creștere a unor întreprinderi noi, dar aceste

realizări sunt atât de mici încât nu putem compara cu ceea ce am avut. În mare, după acești ani de independență ne-am ales cu o covată spartă.

Ce va fi mai departe și dacă cele două maluri se vor apropia depinde foarte mult de felul în care se vor comporta politicienii. Țin minte foarte bine – am fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova – între 1990 și 1994 partea radicală a politicienilor, de orientare pro-românească, au procedat după principiul „noi suntem majoritatea și vom face așa cum vrem noi”. Incapacitatea de a-i asculta pe alții și de a ajunge la un compromis este caracteristică și acum celor care scot oamenii în piață. Vedeți că printre protestatari sunt dintre cei care strigă în gura mare că limba rusă nu este foarte bună, ca să o spun mai blând. Sunt și dintre cei care și până acum își mențin vectorul către București.

Dacă Moldova și Transnistria se vor apropia va depinde în această situație de atmosfera internă din Moldova. Moldova trebuie să arate că este cu adevărat o țară europeană în care deciziile sunt luate nu la nivelul gloatei exaltate.

Așa că totul depinde de ce fel de exemplu va da Chişinăul. Trebuie dată

la o parte dușmănia, trebuie să ne învățăm să negociem și să propunem variante de compromis și pe alocuri să facem și cedări. Eu deocamdată mari cedări nu văd, cu excepția intereselor economice. Iar mai devreme sau mai târziu va trebui să discutăm și probleme politice, să vedem ce fel de structură va fi aici – autonomie, federație sau federație cu elemente de confederație, despre care unii se tem și să vorbească, chiar dacă o astfel de propunere a existat în 2001.

În plus, procesul de reintegrare nu e clar nici până acum. Ce include acesta, ce elemente politice? Ultimul exemplu e cel în care practic Vlad Plahotniuc și Victor Gușan, doi oligarhi, unul din Chişinău și altul din Tiraspol, au decis în probleme politice. În ce țară ar mai fi posibil ca oligarhii, chiar dacă au intenții bune, să decidă chestiuni politice? E o situație în care am putea admite că mai devreme sau mai târziu dorința de îmbogățire va prevala asupra intereselor de stat. Și atunci, ce rost mai au structurile de stat când doi oameni rezolvă liniștit problemele evitând intermediarii, inclusiv Rusia și formatul 5+2?

Apropo, și despre asta am vrut să-l întreb pe Vadim Krasnoselski. Cum apreciază el faptul că speakerul Candu și Vlad Plahotniuc povestesc

deschis cum ei fără Rusia au soluționat problema dată? Mie de exemplu nu mi-e clar. Și oamenii își pun de asemenea întrebări. Asta generează neîncredere, iar neîncrederea generează întotdeauna dorința de a găsi un loc mai liniștit. Iată de ce oamenii pleacă. Iată de ce este un flux atât de mare de migranți.”

Europa Liberă: Ați spus că de Chişinău depinde foarte mult. Igor Dodon nu ascunde că mizează pe susținerea oamenilor cu drept de vot din Transnistria la următoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. Acesta vorbește, la fel ca și dvs., despre faptul că acest lucru va opri mișcarea Republicii Moldova către NATO, către o ipotetică reunificare cu România etc. Cum vedeți rolul Transnistriei la următoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova? Poate fi un factor real de influență, sau sunt totuși speculații?

Grigori Volovoi: „Ceea ce face președintele Moldovei Igor Dodon este o muncă mare și eu, urmărind dintr-o parte, pot spune că sunt foarte importante întâlnirile lui regulate cu președintele rus Vladimir Putin; efortul lui de a soluționa problemele vechi, în condițiile în care niciunul dintre membrii guvernului nu merg la Moscova și nu rezolvă nimic. Și doar președintele Moldovei merge, rezolvă, deschide piața rusească, stabilește legături noi majorând astfel volumele livrate de unele întreprinderi pe piața rusească și astfel în bugetul Moldovei vin mai mulți bani. Acestea sunt doar plusuri, plusuri, plusuri.

Astfel încât acțiunile președintelui pot primi doar aprecieri pozitive. Și este firesc că președintele planifică să intre în alegerile parlamentare cu rezultate concrete. El are rezultate, din acest motiv îi și crește popularitatea.

Dar în același timp este evident că Transnistria oficial nu va participa la alegeri. În cel mai bun caz cetățenii Moldovei care locuiesc pe teritoriul Transnistriei vor merge la secțiile de votare care sunt deschise la Varnița sau în alte sate și vor vota acolo. Dar transnistrenii este puțin probabil să-și înainteze un candidat, pentru că partidele din Transnistria, care sunt foarte puține, nu vor participa la acestea alegeri. Asta însă nu exclude posibilitatea ca unii cetățeni transnistreni să participe la aceste alegeri pe listele unor partide din Republica Moldova.”

Europa Liberă: În viitorul apropiat are loc întâlnirea dintre Igor Dodon și Vadim Krasnoselski. Ce așteptări aveți în legătură cu această întâlnire? S-a spus că se vor discuta probleme ecologice, construcția de hidrocentrale pe Nistru și rotația trupelor de pacificare. Dvs. la ce vă așteptați?

Grigori Volovoi: „La această întâlnire ar putea să participe nu doar președintele Moldovei și președintele Transnistriei, dar și reprezentantul Federaţiei Ruse, Dmitri Kozak. Iar din câte știm, Dmitri Kozac este un negociator experimentat, care nu doar va face cunoștință cu situația, dar în mod sigur va veni cu propuneri concrete cu privire la Transnistria. Cred că pentru Dodon conținutul acestor propuneri nu este un secret, însă pentru Vadim Krasnoselski cred că încă este o informație secretă faptul că astfel de propuneri există. Iar ceea ce va propune Kozak va fi determinant în mare parte pentru procesul de negocieri.

Deși, repet, și o spun nu numai eu, ci și alți experți – deciziile importante se adoptă astăzi nu în cabinetele oficiale, și în cele ale oligarhilor.

O altă variantă este cea în care întâlnirea dintre Dodon și Krasnoselski să fie una în pregătirea discuției cu Kozak. Ei probabil că vor discuta nu doar hidrocentrala și ecologia, ci și propunerile care vor fi avansate la întâlnirea celor doi președinți cu Dmitri Kozak.”

Europa Liberă: Ce speranțe își leagă Transnistria de Dmitri Kozak? Ultimul plan al lui a făcut multă vâlvă, însă ambele părți spun că acum nu se mai poate pune problema revenirii la planul de federalizare al lui Kozak din 2003.

Grigori Volovoi: „Cine spune asta?”

Europa Liberă: Și partea transnistreană, inclusiv Vitali Ignatiev, și reprezentanți ai Chişinăului.

Grigori Volovoi: „Transnistria în general spune că nu poate avea alte planuri în afară de independență. Deși la capitolul independență lucrurile sunt, să zicem așa, complicate, din simplul motiv că un stat poate fi considerat independent atunci când are o activitate economică externă independentă. Iar Transnistria nu are astăzi o activitate economică externă independentă, pentru că toate mărfurile de import sau export trec în proporție de 99,9 la sută prin serviciile vamale ale Republicii Moldova. Așa că nu putem vorbi despre o independență economică, cu atât mai mult despre o independență deplină.

Aceste poziții sunt ecouri ale acelui referendum când Transnistria a votat pentru vectorul pro-rus. Dar timpurile se schimbă și poziția Rusiei, chiar și atunci când a fost memorandumul Kozak, este una clară. Și recent președintele Rusiei a reconfirmat de mai multe ori că vede Moldova în limitele actualului stat recunoscut internațional. Nici măcar Rusia azi nu spune altceva pe tema Transnistriei independente. Adică oficial nu susține această idee.

Dar în același timp, multe vor depinde și de reacția Chişinăului la prezența pacificatorilor și militarilor ruși. În primul rând, această chestiune apare mereu atunci când se dorește ațâțarea categoriilor de populație cu stări de spirit radicale din Moldova. Ideea este că pacificatorii pentru transnistreni sunt garanți ai stabilității și păcii. Din păcate, a crescut o nouă generați în Moldova, care nu știe ce-i asta război, nu știe ce înseamnă exploziile de obuze și mine, nu știe ce înseamnă sânge pe asfalt, ce înseamnă case distruse, plânsete, lacrimi,

morți. Și acești oameni tineri care au crescut după ultimul conflict sunt de părere că războiul ar fi putut avea un altfel de deznodământ atunci, că s-ar fi putut obține o victorie și soluționa toate problemele cu regiunea rebelă. Este o viziune profund greșită.

Iată de ce pentru Transnistria, pentru oamenii de rând, soldatul pacificator rus este garantul stabilității și păcii. Avem și foarte mulți pensionari, oameni în vârstă, așa că soldatul rus este dublu apreciat, dublu onorat. Și cine ridică problema evacuării trupelor ruse, acela îndepărtează reintegrarea Moldovei.”

Europa Liberă: În ceea ce privește înregistrarea mașinilor transnistrene pentru circulația internațională, cum este văzută aceasta în regiunea transnistreană? La Chişinău mulți experți tratează această înțelegere ca pe o cedare din partea Chişinăului.

Grigori Volovoi: „Este vorba în egală măsură și despre o cedare din partea Transnistriei. Nu se poate ajunge la o înțelegere fără a face cedări reciproce. Transnistria a deschis podul de la Gura Bîcului. Este aceasta o cedare sau nu din partea Transnistriei? Majoritatea comunității de experți transnistreni consideră că este o cedare, pentru că în schimb Transnistria nu a primit nimic. Asta s-a făcut înainte să se decidă cu plăcuțele pentru mașini.

Iar în ceea ce privește plăcuțele, credeți că se poate considera cedare ceea ce înainte a fost o înțelegere? Amintesc că Transnistria avea dreptul de a avea activitate economică externă, în conformitate cu documentele care au fost semnate imediat după conflict, în anii 1990. A fost acolo formulat și dreptul de circulație a transportului auto, inclusiv al celui de capacitate mare, a TIR-urilor. Apoi Moldova în mod unilateral, subliniez, a suspendat aceste înțelegeri . Și atunci, care e cedarea astăzi? În faptul că s-a decis să se treacă de la aceste măsuri radicale de închidere a oxigenului la o soluționare a problemelor mai civilizată și mai normală? Acum se rezolvă problema mașinilor, dar mai trebuie soluționată și cea a camioanelor. Moldova a blocat activitatea transportului de mărfuri internațional din Transnistria. Asta cum se numește? Asta este o de facto blocadă de transport.

Iată de ce aici nu se poate vorbi despre cedări, ci despre construirea unor relații. Și sunt doar primii pași mici. De ce spun asta? Vor exista la început doar două stații – la Râbnița și Tiraspol, care vor face revizia tehnică, vor elibera certificatul de revizie tehnică în varianta moldovenească și apoi numere neutre. Deși în mare este de fapt un număr pur moldovenesc fără careva simboluri. Unde vedeți aici cedare? Este doar un prim pas de probă, este deocamdată un experiment.

Dar mulți transnistreni au perceput asta ca pe un pas pozitiv pentru că deja s-au săturat de situația care este și consideră că trebuie de soluționat ceva, pentru că vom fi nevoiți să trăim împreună – vrem, nu vrem, suntem vecini, iar vecinii trebuie să trăiască în pace.”

Europa Liberă: Cum vedeți evoluând chestiunea transnistreană până la următoarele alegeri parlamentare? Vor mai avea loc pași importanți, sau Rusia totuși va aștepta rezultatele acestor alegeri în speranța că partidul socialiștilor a lui Igor Dodon va lua o majoritate care îi va permite să influențeze deciziile politice interne din Republica Moldova?

Grigori Volovoi: „Noi vedem că Rusia și-a schimbat reprezentanții, inclusiv ambasadorul. Și eu cred că până la alegerile parlamentare nu se va decide nimic important, se va duce un lucru de reglaj și de ajustare a colțurilor ascuțite și nu mai mult.

Și chiar și după alegeri, chiar dacă Partidul Socialiștilor va câștiga, nu se poate aștepta o soluționare imediată a unora sau altora dintre probleme. Amintesc că Voronin avea dorința de a rezolva problema transnistreană

și el nu doar că avea majoritatea, dar era chiar o majoritate constituțională. Și a fost suficient ca Transnistria de câteva ori să-și manifeste dezacordul că toate bunele intenții ale lui Voronin s-au dus pe apa sâmbetei.

Totuși rezultatele alegerilor vor fi determinante. Eu știu de exemplu că mulți politicieni din Transnistria visează ca partidul lui Dodon să piardă. Mai știu că oamenii în mare parte îl susțin pentru că îi văd politica rațională – nu doar către Vest, ci și către Est, nu doar cu Uniunea Europeană, ci și cu Rusia în primul rând și cu țările Uniunii Eurasiatice.

Iată de ce eu cred că jocurile trebuie să înceteze, trebuie stabilite reguli comune, stabilite înțelegeri și soluționate inclusiv problemele politice. Fără soluționarea problemelor politice nu se mai poate continua pentru că problemele economice au arătat demult că politicul paralizează inclusiv deciziile economice.”