Igor Dodon – declarații schimbătoare, fidelități stabile

Vitalie Ciobanu

Politicienii din Republica Moldova n-au strălucit niciodată prin coerență și consistență. Puțini dintre ei au acționat în virtutea unor convingeri, doctrine sau „contracte cu cetățenii”, așa cum se obișnuiește în țările cu democrație dezvoltată, ci s-au comportat conjunctural, în funcție de interesele lor de putere.

O ilustrație, ca de manual, am zice, a acestei conduite a demonstrat-o Igor Dodon. Prezidentul de la Sadova a reușit în decurs de câteva zile, chiar ore, să se declare „frate” cu românii, apărător al valorilor europene și cooperant cu vecinii geografici ai Republicii Moldova, apoi să-și reia filipicele anti-occidentale și să pozeze în credincios hotarnic al intereselor Rusiei în Moldova, luptător cu imperialismul american și cu ingerințele occidentale în suveranitatea noastră închipuită.

Igor Dodon – declarații schimbătoare, fidelități stabile

Pe mulți i-a surprins discursul prietenos al lui Dodon de la recepția organizată de Ambasada României de la Chișinău cu prilejul Zilei Naționale, de 1 Decembrie. Cei mai slabi de înger au aplaudat – era, într-adevăr, un moment penibil pentru majoritatea celor prezenți, întrucât până atunci stilistica lui Dodon a fost consecvent anti-românească. Un om cu decență și o memorie a gesturilor și vorbelor sale și-ar fi măsurat cuvintele și, mai ales, ar fi căutat să-și păstreze după aceea o anumită consecvență cu propriile fapte.

Și Dodon de fapt a fost consecvent. Consecvent cu fidelitățile sale stabile („orice om îi place să aibă un fond de stabilitate”, ar fi spus o fostă prim-ministră de la București). Pentru că doar peste câteva ore, într-un interviu pentru TASS, a declarat că relațiile cu Rusia căpătă un nou impuls (gaze, împrumuturi generoase, piețe de desfacere), grație guvernului „tehnocrat” al lui Chicu, care a răspuns la primul apel invitației de a pleca în Rusia, nu cum a făcut Maia Sandu care a tergiversat o vizită la Moscova până când guvernului său a fost demis.

Tot în acest interviu Dodon a ținut să acuze – au remarcat mai mulți comentatori – Statele Unite că îl adăpostesc și folosesc pe Plahotniuc în lupta lor înverșunată împotriva Rusiei, pe motiv că oligarhul ar mai avea influență în PD și mai poate contribui la schimbările de alianțe în Republica Moldova.

Dodon ține să ne asigure că nu se va întâmpla acest lucru, Plahotniuc se va întoarce în Moldova doar în cătușe. Pentru Partidul Democrat, crede Dodon, o încercare de a răsturna guvernul Chicu cu ajutorul Blocului ACUM se va solda cu alegeri anticipate, pentru care democrații nu sunt pregătiți, iar în câștig vor fi tot socialiștii.

Luat de valul retoricii sale, cu care își compune figura unui om foarte hotărât, Dodon și-a deconspirat intențiile, grăbindu-se să conteste teza potrivit căreia PD-ului i se vor ierta toate păcatele drept recompensă pentru că a susținut instalarea guvernului Chicu. „Nu vor fi niciun fel de indulgențe, a spus prezidentul. Vom continua reforma justiției, lupta împotriva corupției. Toate dosarele de rezonanță publică vor fi analizate, vinovații de crimele comise sub regimul Plahotniuc vor plăti conform legii. Aceasta e misiunea pe care am fixat-o organelor de drept, inclusiv noului procuror general Alexandru Stoianoglo.”

Într-un limbaj simplu, pe înțelesul oricui, așadar, Dodon recunoaște indirect că are controlul deplin asupra justiției și asupra noului procuror general Stoianoglo, cărora le schițează sarcini și obiective de îndeplinit. În același interviu Dodon ne asigură că nu poate fi vorba de instalarea unui nou regim autoritar sau dictatorial, după modelul Plahotniuc. Socialistul va alege, trebuie să înțelegem, un alt model, „o altă cale”.

Prezidentul e ubicuu, vorbește mult, contradictoriu, declarațiile pe care le face dimineața le poate anula prin afirmații de sens contrar în după-amiaza aceleiași zile. Omul pare să se fi lansat deja în campanie pentru un al doilea mandat. Și strategia sa e să umple spațiul public cu acuzații șocante, lipsite de probe, la adresa guvernului Maia Sandu, căruia îi reproșează amatorismul, înrăutățirea factorilor economici și de bunăstare în cele 5 luni de activitate a cabinetului. Și toate acestea pentru ca publicul să știe că Maia Sandu, un candidat redutabil pentru Dodon în alegerile prezidențiale din 2020, n-ar fi de încredere.

În această pornire de a copleși spațiul public cu informații, revelații și inițiative dintre cele mai năstrușnice, Dodon a lansat ideea, asumată oportun și de primul său ministru Chicu, privind deschiderea de noi aeroporturi în Moldova, pentru că cel de la Chișinău ar fi insuficient și ar reprezenta, după spusele actualului premier, „un element de monopol”.

Este o inițiativă cumva suprarealistă, care stârnește hazul și invocă citatele culturale: Moldova, în deruta, sărăcia și depopularea ei, în nesiguranța legată de finanțările externe, pare a se încadra în viziunile lui Ostap Bender. „Marele combinator” din romanul 12 scaune al lui Ilf și Petrov descria, la fel de patetic ca și prezidentul de la Chișinău, celor pe care voia să-i înșele și să-i curețe de bani, un campionat mondial de șah, ba chiar unul interplanetar și intergalactic, la Novîie Vasiuki – obscură localitate din fundul Rusiei.

În realitate, proiectul cu aeroporturile confirmă, o dată în plus, că Dodon și guvernul său nu urmăresc decât să puncteze pe agenda strategică a Rusiei în Moldova. Rusia vrea să aibă într-o zonă cu tendințe separatiste, de pildă, în sud, în autonomia găgăuză, un aeroport pentru operațiuni economico-militare în detrimentul Republicii Moldova și al Ucrainei. Invocarea principiului liberei concurențe, a monopolului este o glumă cinică, atâta timp cât lipsa de progrese privind recuperarea aeroportului internațional Chișinău și atragerea unor investitori credibili din Occident rămâne un simplu deziderat. Readuceți aeroportul în proprietatea statului, spun oamenii, întrerupeți contractele păguboase, anulați taxele exorbitante și vor scădea și prețurile la bilete, va crește și fluxul de călători!

Opțiunile pro-rusești ale Dodon nu sunt un secret, dar un Partid Democrat care votează cu o remarcabilă disciplină și unanimitate un guvern pro-rus este o realitate neplăcută, care ar trebui să-i alerteze pe cei care se declară „români” și „pro-europeni” în acest partid, ca și pe cei care mai speră într-o alianță a PD-ului cu Blocul ACUM pentru a salva Republica Moldova de o revanșă a Moscovei. După ce a susținut guvernul lui Dodon, cel care vrea aeroporturi pentru uzul rușilor pe teritoriul Republicii Moldova, Partidul Democrat nu mai are nicio opinie sau măcar vreo observație pe marginea activității acestui guvern și a „liderului său de suflet”.

Probabil că PD-ul, sub conducerea lui Filip și Diacov, e mult prea cufundat în reforma internă și a pierdut contactul cu realitatea.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.