La finele primei runde de negocieri în format 5+2 din ultimul an și jumătate, ținute două zile la Viena, OSCE a salutat marți, din nou, „avântul” din ultimele săptămâni al procesului de reglementare transnistreană. Sâmbătă, cele două părți au ajuns la acorduri care să permită buna funcționare a școlilor cu grafie latină din stânga Nistrului, accesarea terenurilor agricole de după traseul Dubăsari-Tiraspol, restabilirea legăturilor telefonice și recunoașterea diplomelor transnistrene, după ce mai devreme, tot în noiembrie, fusese deschis podul peste Nistru de la Gura Bîcului - Bîcioc. Deputatul Eugen Carpov, fost negociator din partea Chişinăului, se referă la evoluțiile neașteptate în soluționarea conflictului transnistrean.
Your browser doesn’t support HTML5
Deputatul Eugen Carpov, fostul vicepremier pentru reintegrare, despre negocierile de la Viena
Europa Liberă: După o pauză de mai mult de un an de zile, s-au reluat discuțiile în formatul de negocieri „5+2”. E un dezgheț în relația dintre Chișinău și Tiraspol odată cu darea în folosință a podului de la Gura Bâcului și semnarea celor patru documente, care ar face parte din așa-zisul pachet Berlin+?
Eugen Carpov: „Analizând procesul și evoluțiile care au avut loc în perioada, să zicem, din 2014 până în prezent, putem vorbi despre un dezgheț. Acțiunile care au loc în ultima perioadă le-aș compara cu anul 2012, când a fost reluat procesul de negocieri în formatul „5+2”, după o pauză de aproape șase ani. Bine, acum pauza în activitatea formatului „5+2” este de un an și jumătate, dar oricum numărul de documente care a fost semnat este unul impresionant. Conținutul acestor înțelegeri pe care le-am studiat îndeaproape este unul constructiv și cel puțin avem încrederea că suntem pe calea să deblocăm procesul de negocieri.”
Eugen Carpov
Europa Liberă: De mult se discută despre problema funcționării școlilor cu predare în grafie latină, despre accesul fermierilor la terenurile de dincolo de Dubăsari, despre recunoașterea diplomelor care se dau în stânga Nistrului, despre restabilirea legăturii telefonice între cele două maluri ale Nistrului, dar foarte multă lume se întreabă: Totuși, această semnare de documente înseamnă concesie, compromis, cedare? Dvs. cum definiți?
Eugen Carpov: „Nu aș vrea să folosesc termeni precum „cedări”, „concesii”, „cine a câștigat”, „cine a pierdut”, pentru că asta va descuraja o parte, încercând să stimulăm o altă parte. Depinde din care punct de vedere privim procesul care a avut loc. Pe de o parte, în câteva situații reglementate acum de protocoalele care au fost semnate are loc o revenire la normalitate. Dacă ne uităm cum a evoluat situația – dramatic, în cazul fermierilor și terenurilor de după traseul Tiraspol-Râbnița –, o să vedem că a fost un abuz din partea Tiraspolului, din partea structurilor de acolo și acum este o revenire la normalitate, la acel proces din 2006, când a fost semnat un protocol care a reglementat modul de folosire a acestor terenuri. A fost interzis accesul fermierilor noștri în regiunea transnistreană, acum se revine la normalitate. Cu școlile, deci, structurile transnistrene au hărțuit o perioadă îndelungată sau permanent aceste școli, opt școli moldovenești, ca acum să ajungem la situația când semnăm un proces-verbal că în continuare ele vor fi tratate corespunzător sau în aceeași măsură ca și alte instituții de învățământ din regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Că nu va mai fi îngrădit dreptul la educație în stânga Nistrului pentru aceste opt licee, instituții de învățământ?
Eugen Carpov: „Exact, exact. Dacă e să ne referim la celelalte două documente, atunci legătura telefonică de mult trebuia restabilită. De fapt, aici suferă locuitorii și de pe un mal al râului Nistru, și de pe celălalt, pentru că în comunicările telefonice se plătea mult mai mult decât ar fi normal să se achite. Pentru diplomele elevilor și studenților care învață în instituțiile de învățământ superior din regiunea transnistreană, eu cred că este un pas în direcția acestor copii, cred că este bine. Noi, prin acest protocol, de fapt, nu am recunoscut decât existența unor instituții de învățământ și faptul că acești studenți au absolvit o asemenea instituție; noi nu certificăm nici calitatea studiilor, nici curricula că ar corespunde unor standarde, noi doar certificăm faptul că ei au absolvit într-adevăr o asemenea instituție de învățământ. Da, apostilând o asemenea diplomă, noi permitem acestor copii să aibă acces la instituțiile de învățământ în afara Republicii Moldova, dar este deja dreptul instituțiilor respective din afara Republicii Moldova să recunoască sau să nu recunoască aceste diplome eliberate de niște autorități care nu sunt recunoscute pe plan internațional.”
Europa Liberă: OK, dar se plasează această responsabilitate iarăși pe alți factori din afară. Unii pot să acrediteze ideea că Moldova rămâne a fi impotentă dacă nu poate să-și decidă aici, în interiorul țării, problemele?
Eugen Carpov: „Este adevărat, noi acum nu putem cuprinde sută la sută toate aspectele care diferențiază situația din regiunea transnistreană și din restul țării, dar este bine că avem primul pas. Vreau să menționez faptul că toate cele patru subiecte pe care le discutăm, plus al cincilea – podul de la Gura Bâcului – au fost pe agenda negocierilor în formatul „5+2” pe parcursul ultimilor cred că 10-15 ani și de fiecare dată noi, cei de la Chișinău, încercam să obținem rezultatele aproximativ acelea care s-au obținut acum. Adică, eu nu pot să spun în niciun caz că Chișinăul a cedat sau Chișinăul a oferit prea mult. Nu, Chișinăul a obținut exact ceea ce s-a putut să se obțină în condițiile actuale. Că ar fi pierdut Tiraspolul, nu aș spune că a pierdut Tiraspolul. Noi trebuie să analizăm contextul în care se află astăzi regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Exact aici am vrut să ajung. Mai mulți observatori, cunoscători buni ai dosarului transnistrean spun că regiunea transnistreană este constrânsă astăzi de împrejurări, pentru că situația economică este precară, pentru că Federația Rusă nu mai pompează atâția bani cum pompa altădată, cu excepția celor 10 dolari care îi adaugă la pensia unui bătrân și Tiraspolul, administrația tiraspoleană se vede silită, nevoită să accepte, inclusiv poate până la următorul pas – integrarea celor două maluri ale Nistrului.
Eugen Carpov: „Exact. Mulți astăzi se întreabă cum de s-a ajuns ca acum, anume acum, Tiraspolul să accepte să semneze procesele-verbale sau protocoalele respective? Răspunsul nu poate fi univoc. El este compus, probabil, din mai multe elemente – pe de o parte, situația geopolitică. Situația în regiunea transnistreană s-a înrăutățit odată cu agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, declanșarea unui război și evident că acest fapt – instabilitatea din regiune – a creat o doză de separare a regiunii transnistrene de spațiul estic. Pe de altă parte, tot mai mult…”
Europa Liberă: Poziția Ucrainei, care este mult mai dură, mult mai apăsătoare pentru regimul secesionist…
Eugen Carpov: „Sigur. Și Ucraina a întreprins și pași concreți pentru a controla mai bine segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, pentru a institui controlul mixt la punctele de trecere a frontierei și evident că asta creează anumite obstacole în viața de zi cu zi a celor din regiunea transnistreană. Pe de altă parte, dacă vedem schimburile economice pe care le au agenții din Transnistria, ele, practic 80 la sută, sunt orientate spre spațiul vestic. Mă refer la spațiul Uniunii Europene și altor parteneri internaționali, dar și Republica Moldova, ca și piață de desfacere.”
Europa Liberă: Deci, exportul mărfurilor din stânga Nistrului este direcționat către piața europeană?
Eugen Carpov: „Exportul merge 80 la sută spre Vest. Și atunci, vrei, nu vrei, cei din regiunea transnistreană, confruntându-se cu o anumită criză economică, financiară, bancară, trebuie să caute soluții. Soluțiile sunt numai într-o mai bună cooperare cu autoritățile de la Chișinău, căutarea unor pași comuni pentru a debloca situațiile care există și elementele care au fost acum reglementate erau piatra de încercare pentru ca să vedem dacă putem avansa mai departe. Dacă s-au făcut pașii respectivi, cred că acum, la Viena, în formatul „5+2” se discută și alte aspecte care ar putea să fie „Berlin+”, plus următor care ar fi pașii respectivi.”
Europa Liberă: Deci, să se ajungă la definitivarea unui statut pentru această regiune transnistreană? Asta lăsați să se înțeleagă?
Eugen Carpov: „Vreau ca să se înțeleagă următorul lucru: Formatul „5+2” a fost constituit, de fapt, pentru reglementarea politică a conflictului transnistrean în baza suveranității, independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Subiectele ce țin de aspectul economic, social, viața cotidiană, transport, educație, cultură, sănătate, ele trebuie să fie reglementate preponderent pe platforma „1+1”…”
Europa Liberă: Tiraspol și Chișinău?
Eugen Carpov: „Discuții și dialog direct între Tiraspol și Chișinău. Aici trebuie găsite soluții. Nu putem să așteptăm că o să vină partenerii internaționali să ne rezolve cum să vindem noi produsele de origine de pe malul stâng pe malul drept și viceversa.”
Europa Liberă: Dle Carpov, dar de-a lungul vremii demnitarii de la Chișinău, guvernanții au făcut declarații, spunând că administrația tiraspoleană este ghidată mereu de Moscova, de Kremlin. Credeți că și Federația Rusă acum i-a sfătuit să meargă la acest compromis, la această înțelegere?
Eugen Carpov: „Eu nu știu dacă Federația Rusă i-a sfătuit, dar cu siguranță Federația Rusă a acceptat această evoluție, pentru că și Federația Rusă este pusă într-o situație când nu-și mai are rolul pe care putea să-l joace mai mulți ani în urmă. Astăzi, Federația Rusă nu mai poate acorda ajutor economic, nu mai poate acorda ajutor financiar. Deci, au rămas doar câteva crâmpeie din investițiile pe care le efectua Federația Rusă în regiunea transnistreană. Din punctul acesta de vedere, decât să aibă o responsabilitate Federația Rusă pentru teritoriul respectiv, neavând fonduri și posibilități reale, inclusiv posibilități ca și infrastructură, pentru că astăzi în Ucraina sunt peste 600 km care despart Republica Moldova și regiunea transnistreană de teritoriul Federației Ruse. Zborurile cu avionul deja sunt restricționate. Trebuie ocolit teritoriul Ucrainei, care este suficient de mare și care dublează sau triplează cheltuielile pentru orice zbor dintre Federația Rusă și Republica Moldova. Uitați-vă că sunt impedimente de ordin și obiectiv, tehnic, care nu pot fi astăzi depășite de către Federația Rusă și atunci, ea este nevoită să manifeste mai multă flexibilitate în ce privește posibilitatea regiunii transnistrene de a căuta soluții pentru a supraviețui.”
Europa Liberă: Am reținut mesajul pe care l-a transmis Igor Dodon, spunând că este și meritul lui că s-a deblocat această situație. A salutat această înțelegere între Chișinău și Tiraspol și dl Plahotniuc. Asta înseamnă că politicul s-a implicat la modul cel mai serios?
Eugen Carpov: „Eu nu m-aș referi acum la lideri politici, pentru că subiectul respectiv se află în competența Guvernului. Este Biroul de Reintegrare care poartă negocieri, este Guvernul care cu ministerele responsabile poartă discuții în formatul „1+1” pe grupuri sectoriale. Deci, dacă e vorba de educație, cu siguranță este implicat Ministerul Educației, dacă e vorba de libera circulație, transport, atunci este Ministerul Economiei, Transport și Infrastructură. Președintele Dodon a încercat să preia inițiativa chiar din primele zile când a ajuns în fotoliul respectiv. Evoluția n-a fost una spectaculoasă. Anumite vizite cu efecte de focuri de artificii au fost foarte repede stinse chiar de către liderul din Tiraspol, dl Krasnoselski, care chiar nu demult s-a referit la faptul că președintele Dodon și-a schimbat cel puțin de vreo patru ori poziția vizavi de viitorul pentru această regiune, fluctuând între „federație”, „autonomie”, „statut special”, din nou „federație” și tot așa. Deci, a fost criticat pentru inconsecvență. Pe de altă parte, Guvernul în această perioadă nu a făcut mare tam-tam, nu a făcut declarații, nu a venit cu acțiuni pentru publicitate, dar rezultatul ne arată că s-a muncit consecvent pentru a obține rezultatul final. Cum s-a obținut? Deja este meritul negociatorilor și al persoanelor care s-au implicat.”
Europa Liberă: Credeți că s-ar putea ajunge și la o înțelegere privind evacuarea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova din stânga Nistrului, staționate în regiunea de est?
Eugen Carpov: „Bine, cel puțin, trebuie să fim conștienți că sunt două subiecte diferite.”
Europa Liberă: Absolut!
Eugen Carpov: „Una este discuția Chișinău – Tiraspol, care reglementează relațiile dintre două maluri și alta este discuția cu Federația Rusă referitor la procesul de retragere. Eu m-aș bucura foarte mult ca în conjunctura care s-a creat Federația Rusă să fie constrânsă să-și respecte și ea angajamentele privind retragerea trupelor, dar nu doar retragerea trupelor, dar și să fie flexibilă pentru discuții asupra transformării misiunii de pacificare care există în regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Ucraina a făcut o solicitate acum la Organizația Națiunilor Unite referitor la pacificatori. Credeți că ar putea și Chișinăul să meargă pe aceeași cale?
Eugen Carpov: „Ucraina și-a declarat din nou disponibilitatea pentru a asigura tranzitul munițiilor care sunt dislocate, cele 20 de mii de tone de muniții în localitatea Cobasna din regiunea transnistreană. Deci, Ucraina este și pozitivă, și favorabilă, și sprijină toate eforturile Republicii Moldova. Mă bucur pentru acest fapt. Pe de altă parte, Rusia nu dă semne, deocamdată, să fie deschisă pentru discuții pe subiecte de securitate, prezență militară, dar asta nu trebuie să descurajeze Chișinăul. Deci, lucrurile se schimbă și trebuie ținută mâna pe puls, astfel ca să folosim orice posibilitate, orice ocazie pentru ca să influențăm procesul pentru a retrage definitiv trupele ruse din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar ideea precum că cheia soluționării conflictului transnistrean se află la Moscova mai rămâne una de actualitate?
Eugen Carpov: „Rămâne de actualitate prin simplul fapt că trupele sunt ale Moscovei. Deocamdată este foarte greu să ne închipuim metode când Federația Rusă ar putea fi impusă cu forța sau prin alte mijloace să-și retragă aceste trupe. Deci, până la urmă, sigur că există sancțiuni, sigur că există și anumite metode de constrângere, dar ele nu sunt definitorii. Până la urmă, trebuie să fie voința politică a Federației Ruse care să conștientizeze că astăzi orice stat, cu atât mai mult de talia Federației Ruse, trebuie să aibă un comportament civilizat, bazat pe respectarea normelor de drept internațional, de corectitudine, de respect reciproc în relația cu alte state, în special din vecinătate. Astăzi, Federația Rusă nu manifestă acest respect. Cazul cu Ucraina este exact exemplul negativ care demonstrează modul de acțiune în prezent al Federației Ruse în raport cu statele din vecinătate.”
Europa Liberă: În aspect geopolitic, geostrategic, Federația Rusă va continua să folosească Transnistria ca un cap de pod unde se intersectează interesele celor două mari puteri?
Eugen Carpov: „…a se contrapune altor interese. Da, spre regret, astăzi Federația Rusă consideră că atât NATO, cât și Statele Unite ale Americii avansează spre frontierele Federației Ruse, vede, de exemplu, bazele americane din România ca un pericol iminent împotriva Federației Ruse și declară oficial că va contracara aceste intenții ale Statelor Unite și ale statelor membre ale Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Și poate folosi inclusiv regiunea transnistreană?
Eugen Carpov: „Și din punctul acesta de vedere, eu, personal, consider că această bază militară, că, de fapt, rămășițele astea ale Armatei a 14-a din Republica Moldova și cu trupele de pacificare care sunt iarăși parte a unor formațiuni militare din Federația Rusă vor fi folosite în continuare sau cel puțin speră Federația Rusă să le folosească pentru a crea un punct de sprijin în caz de o eventuală confruntare cu Alianța Nord-Atlantică sau cu Statele Unite.”