Anularea alegerilor din Chişinău a fost şocantă pentru diplomaţii şi observatorii occidentali care urmăresc evoluţiile din spaţiul post-sovietic, declară la Europa Liberă Nicu Popescu, analist principal la Institutul UE pentru Studii de Securitate. „Asta nu se înscrie în practicile minime ale democraţiilor, dar nici măcar regimurile autoritare din acest spaţiu nu prea au recurs la anularea unor alegeri”, explică analistul. Nicu Popescu mai afirmă că R. Moldova nu mai e percepută doar ca o ţară coruptă şi prost guvernată, ci şi ca una care a alunecat spre autoritarism.
Your browser doesn’t support HTML5
Nicu Popescu despre alegerile anulate din Chișinău
Nicu Popescu: „Anularea alegerilor din Chișinău a fost destul de șocantă pentru diplomații și observatorii occidentali care urmăresc evoluțiile din spațiul post-sovietic, pentru că această anulare, de fapt, nu se înscrie deloc în practicile minime ale democrațiilor, dar nici regimurile autoritare din spațiul post-sovietic - în Azerbaidjan, în Belarus sau în Rusia nu prea au recurs la anularea unor alegeri.
Deci, instrumentele de control autoritar din Rusia, din Belarus de cele mai multe ori se limitează la neacceptarea anumitor candidați în cursa electorală, dar în momentul în care aceștia ajung în cursa electorală, practicile astea de anulări de alegeri sunt extrem, extrem de rare. Cu o mare excepție, cu excepția unor alegeri care sunt deschis, masiv, vizibil și incontestabil fraudate, cum au fost alegerile din Ucraina în 2004, în urma cărora a avut loc revoluția Orange; cum au fost alegerile din toamna lui 2003 în Georgia când, din nou, Șevarnadze a încercat să fraudeze alegerile și ceea ce a provocat revoluția rozelor din Georgia.
Deci, în aceste cazuri, când există fraude masive atestate de comunitatea internațională, de observatorii OSCE, de ONG-urile locale, de partidele de opoziție, atunci, într-adevăr, au existat practici și precedente de anulare a alegerilor, care nu șochează comunitatea internațională, Statele Unite și Uniunea Europeană.
În cazul R.Moldova, nimeni nu vorbește de fraude, nici contra-candidatul Ion Ceban, nici ONG-urile, nici OSCE-ul și nici Guvernul...
În cazul Republicii Moldova, fraude nu au avut loc, nimeni nu vorbește de fraude, nici contra-candidatul Ion Ceban, nici ONG-urile, nici OSCE-ul și nici Guvernul. Și anume din această cauză această anulare a unui scrutin față de care nu sunt ridicate semne mari de întrebare față de procedură, este destul de șocantă pentru occidentali.
De fapt, această practică este chiar o mare pată, dacă vreți, în primul rând pe imaginea Republicii Moldova, dar și pe imaginea Partidului Democrat și a lui Vlad Plahotniuc. Pentru că, în paralel, în ultimele două-trei săptămâni, o singură altă țară a mai anulat un scrutin electoral care nu a convenit puterii. Și această țară este Irak. Deci, ne trezim într-o situație în care Moldova recurge la niște practici care, în același moment, se întâmplă și în Irak. Ori, din nou, acest lucru nu prinde bine nici țării, nici imaginii guvernării, nici pe interior, nici pe exterior.”
Europa Liberă: Cum înțelegeți de acolo, dintr-o parte, ca să zic așa, tactica partidului de guvernare? Ce vrea, să arate că e mai catolic decât Papa de la Roma și o încălcare, poate, minoră, o tratează ca pe o fraudă, sau cum?
Nicu Popescu: „Deci, eu cred că Partidul Democrat a intrat în câteva capcane: pe de o parte, există un contrast foarte mare între capacitatea Partidului Democrat de a gestiona elitele politice, de a le coopta, de a le convinge să sprijine PD-ul. Și știm că, prin aceste metode Partidul Democrat și-a consolidat o majoritate parlamentară, exercită o influență dominantă
Partidul Democrat a intrat în câteva capcane...
asupra instituțiilor de stat. Deci, la acest capitol, capacitatea PD-ului de a consolida controlul guvernării prin niște înțelegeri cu elitele politice este evidentă.
Reversul monedei este că Partidul Democrat, în același timp, arată o incapacitate totală și un eșec total de a-și gestiona populația Republicii Moldova. Așa și nu a reușit să iasă din marja acelor zece procente de sprijin popular, uneori un pic mai puțin, uneori un pic mai mult, dar, în linii mari, Partidul Democrat așa și nu a fost în stare să-și creeze un soclu de sprijin popular comparabil cu controlul și influența instituţională pe care o are în Republica Moldova. Acest lucru se referă și la ratingul Partidului Democrat propriu-zis și, în această situație creată inclusiv de PD la Chișinău, în care s-a mers pe ideea preluării controlului Chișinăului de la Partidul Liberal și Dorin Chirtoacă și s-a ajuns, câteva luni mai târziu, la Andrei Năstase care câștigă alegerile. Deci, capacitatea PD-ului de a gestiona elitele este cealaltă extremă a incapacității și a eșecului PD-ului de a gestiona și de a convinge populația că Partidul Democrat este o forță politică care poate guverna Republica Moldova cu mandat popular.
În a doua capcană în care a creat PD-ul, și este o capcană creată de ei înșiși, este că, timp de mai mulți ani de zile, Vladimir Plahotniuc a scris articole în presa internațională, a mers la conferințe pe internațional, a ținut briefinguri și conferințe de presă în care s-a prezentat ca persoană care controlează totul în Republica Moldova. Și acum, iată că mesajul din partea PD-ului este că ei nu controlează justiția.
Ori, evident, nimeni nu va lua și nici nu ia în serios astfel de declarații conform cărora nu PD-ul s-ar fi aflat în spatele anulării deciziilor de la Chișinău. Și asta din simplul motiv că însăși PD-ul, timp de ani de zile, a spus tuturor în capitalele europene, în capitala americană, că anume ei sunt cei care controlează Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar orice formațiune, domnule Popescu, are suișuri, are coborâșuri, dar puține sunt cazurile când se apelează la anularea votului popular și multă lume asta crede că s-a întâmplat: s-a anulat votul popular.
Nicu Popescu: „Exact, exact. Și, după cum spuneam, astfel de precedente sunt extrem de rare. Am putea, dacă doriți, compara un pic cu reacțiile unor state și societăți democratice în momentul în care se descoperă anumite abuzuri în alegeri.
Practic, din păcate, așa este firea umană că foarte multe scrutine electorale se ciocnesc de neregularități. Vă dau câteva exemple: alegerea lui Donald Trump. În perioada campaniei lui Donald Trump s-au comis câteva neregularități, stafful de campanie al lui Donald Trump încă se află sub investigații privind o posibilă cooperare cu Federația Rusă. Această investigație deocamdată nu a ajuns la final, însă există această suspiciune care planează deasupra lui Donald Trump. Au fost neregularități comise și de Cambridge Analytical, în scrutinul electoral din Statele Unite. În cazul referendumului privind retragerea Marii Britanii, referendumul privind așa-numitul Brexit, iarăși, au existat anumite neregularități. În toate aceste țări, aceste neregularități sunt investigate de către organele competente, dar nici una din ele nici măcar nu se pune problema anulării mandatului lui Donald Trump, anulării rezultatului referendumului privind Brexitul, retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, anularea mandatului lui Macron.
Deci, astea sunt practicile electorale internaționale democratice. Da, astfel de iregularități minore se mai întâmplă, ele sunt investigate, persoanele responsabile sunt penalizate, dar alegerile propriu-zise nu sunt anulate, pentru că, în condițiile în care mandatul unui politician este de necontestat și sprijinul obținut de el din partea populației este de necontestat, atunci rolul instituțiilor de stat e să livreze și să informeze publicul despre aceste neregularități și peste patru ani cetățenii și alegătorii au ocazia să-și reconfirme sau să-și retragă mandatul politic oferit acelor politicieni.”
Europa Liberă: Și acum, pentru că a existat acest precedent, această soluție extremă, aș zice, ce ar trebui să se întâmple, ce poate face lumea democratică?
Nicu Popescu: „Atât Uniunea Europeană, statele din Uniunea Europeană, România, care este un partener important și un susținător important al Guvernului de la Chișinău, Statele Unite, probabil, din semnalele pe care le-au primit în jurul acestei crize de la Chișinău, încearcă să repoziționeze Moldova din categoria unui stat cu probleme, cu corupție foarte înaltă, dar care totuși mai păstra anumite aparențe democratice, încep să repoziționeze percepția Republicii Moldova ca un stat în care sunt abuzate și ignorate procedurile democratice.
Și acest lucru, în primul rând, lovește, da, în imaginea Republicii Moldova, în capacitatea ei de a obține pe viitor sprijin occidental, inclusiv financiar. Și Moldova, treptat-treptat, începe să fie percepută nu doar ca un stat foarte corupt și prost guvernat, dar și ca un stat în care există riscul serios al unor tendințe autoritare în guvernarea acestor țări.
Spre deosebire de Putin și Rusia, spre deosebire de Abdel Fattah al-Sissi în Egipt, actuala guvernare din R:Moldova nu este populară...
Și, trebuie să recunoaștem, există situații în care Occidentul cooperează cu state autoritare, cooperează și cu Azerbaidjanul, și cu Egiptul de astăzi, însă, în condițiile Republicii Moldova, un alt lucru foarte evident pentru statele occidentale este că, spre deosebire de Putin și Rusia, spre deosebire de Abdel Fattah al-Sissi în Egipt, actuala guvernare din Republica Moldova nu este populară și nu are un sprijin electoral exprimat de către cetățenii Republicii Moldova.
Ori, în aceste condiții, și riscurile unor destabilizări politice majore în viitorul previzibil – că o fi în acest an sau peste doi, trei, patru ani – rămâne destul de înalt. Și iată cum această criză începe să schimbe în detrimentul Chișinăului, în detrimentul actualei guvernări, dar și al țării, modul cum sunt percepute evoluțiile politice de la Chișinău.
Deci, pe de o parte, parteneri europeni ai Republicii Moldova s-au auto-sesizat în privința acestor riscuri de derivă autoritară, în același timp conștientizează faptul că aceste riscuri mai și vin în condițiile unui sprijin popular foarte, foarte redus față de această guvernare. Și, prin urmare, Moldova poate deveni un factor de instabilitate politică chiar la frontiera Uniunii Europene.”