Procurorul general şi ministrul justiţiei nu ar trebui să facă parte din componenţa CSM, iar şedinţele de judecată ar trebui să fie deschise, precum şi hotărârile de judecată publicate, cu excepţia cazurilor în care e nevoie de protecţia minorilor şi a victimelor abuzului sexual. Acestea sunt doar câteva din recomandările către autorităţile moldovene lansate la Chişinău de Nils Muiznieks, comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, care şi-a încheiat o vizită de cinci zile la Chişinău. Pentru că vizita comisarului a coincis cu anunţul Uniunii Europene că nu va elibera o ultimă tranșă dintr-un ajutor financiar pentru reforma justiției din R. Moldova, Europa Liberă l-a întrebat întâi de toate ce crede despre acest anunţ.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, Nils Muiznieks
Europa Liberă: Dvs. ați venit la Chișinău odată cu anunțul oficial al Uniunii Europene că lipsește Republica Moldova de ultima tranșă dintr-un ajutor financiar pentru reforma justiției din R. Moldova. Cum priviți acest anunț al Uniunii Europene?
Nils Muiznieks: „Eu cred că acest anunț transmite un semnal cât se poate de puternic autorităților că încă multe rămân de făcut în ceea ce privește reformarea sistemului de justiție. Bine, și eu am observat unele deficiențe în ceea ce privește funcționarea acestui sistem în ultimele cinci zile. Este adevărat că putem vorbi și despre unele progrese în anumite domenii, dar eu aș vrea să încep anume cu menționarea acelor lacune.
Deci, unu la mână: trebuie să fie consolidată independența sistemului judecătoresc prin reformarea Consiliului Superior al Magistraturii și aici am în vedere scoaterea din componența Consiliului Superior a procurorului general și a ministrului justiției.
De asemenea, când am vizitat Moldova acum trei ani, am recomandat ca acea perioadă inițială de cinci ani pentru desemnarea judecătorilor să fie anulată, și această recomandare încă rămâne valabilă. De asemenea, încă multe rămân de făcut în vederea consolidării transparenței sistemului judecătoresc și am în vedere aici, în primul rând, organizarea, ca ședințele de judecată să fie deschise, și nu închise; să nu se recurgă la unele ședințe de judecată închise, ca aceste ședințe mai mult să fie drept o excepție atunci când această măsură este justificată de protecția victimelor minore sau a victimelor unor crime de natură sexuală sau protecția intereselor statului, dar aceste prevederi trebuie să fie interpretate foarte îngust, și nu în sens larg.
Sunt mulțumit, de asemenea, de faptul că, în ultimele cinci zile, a fost adoptată o decizie privind publicarea hotărârilor judecătorești ne-anonimizate, deci, ca regulă generală și acest lucru este necesar pentru a asigura un control din partea publicului și ca de asemenea să ofere reprezentanților societății civile posibilitatea de a monitoriza ceea ce se întâmplă în sistemul de justiție.
Comisarul european Nils Muiznieks
Vreau să menționez, totodată, că am avut întrevederi cu mai mulți avocați, inclusiv cu conducerea Asociației Avocaților și ei mi-au spus că ei se simt presați, se simt expuși unor presiuni atât din partea politicului, cât și din partea procurorilor și a judecătorilor. Deci, de asemenea, este vorba despre urmărirea penală a doi avocați care a produs un efect așa de… să spunem așa, de răcorire sau de înspăimântare a întregii comunități a avocaților. Am auzit de la mai mulți avocați că ei nu au posibilitatea ca să apere interesele clienților lor așa cum ar trebui s-o facă.
O problemă care există aici, în Republica Moldova, de mai mult timp este aplicarea excesivă a măsurilor preventive, este vorba de arestul preventiv și, deși procurorul general a contestat acest lucru, totuși, ministrul Justiției a fost de acord cu evaluarea și aprecierea dată de comunitatea avocaților. Încă multe rămân de făcut în ceea ce privește aplicarea măsurilor preventive. Mulți reprezentanți ai societății civile și ai avocaților au deplâns condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău și au menționat că plasarea persoanelor în detenție preventivă în acest penitenciar reprezintă o formă de intimidare și o modalitate de a extrage mărturii din partea acestor persoane.
Deci, cât privește condițiile de detenție la nivel general, Raportul Comitetului pentru prevenirea Torturii (CTP) din 2015 remarcă faptul că cazurile de rele tratamente ale persoanelor aflate în detenție se află în scădere, dar, în același timp, rămân o problemă relele tratamente aplicate la momentul reținerii persoanelor.
Totuși, acestea fiind spuse, trebuie să vorbesc de cazul lui Andrei Brăguța, care a scos în evidență o serie de deficiențe sistemice la nivel de sistem și acestea există la mai multe nivele și ele trebuie abordate. Deci, reprezentanții Ministerului de Interne au recunoscut acest fapt și de asemenea au menționat că, din punctul de vedere al percepției publice și al încrederii publice față de activitatea Ministerului de Interne, acest caz, cazul lui Brăguța a fost o catastrofă pentru ei. Eu sper că recunoașterea acestui fapt de către cei de la Interne va reprezenta un stimul pentru reformarea sistemului în continuare pentru a nu admite astfel de cazuri pe viitor.
Nu știu dacă vreți să comentez această întrebare acum, dar noi în cadrul acestei vizite am examinat și problema egalității de gen, și prevenirea și combaterea violenței domestice. De aceea eu am fost impresionat foarte pozitiv de activitatea Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității, inclusiv am fost impresionat de activitatea lor privind promovarea egalității de gen. Deci, cadrul legislativ normativ al Republicii Moldova în ceea ce privește combaterea și prevenirea discriminării de gen și violenței împotriva femeilor în mare măsură este în conformitate cu normele Consiliului Europei.
De asemenea, putem să vorbim despre un nivel relativ bun de sensibilizare și de cunoaștere în rândul polițiștilor și în rândul judecătorilor în ceea ce privește această problemă, dar instruirile permanente sunt necesare. Și toată lumea practic a recunoscut rolul important pe care îl joacă organizațiile neguvernamentale în oferirea sprijinului și asistenței pentru femei. Eu sper că această recunoaștere a acestui fapt se va traduce într-o susținere mai consistentă și mai mare financiară pentru sectorul asociativ. Când m-am întâlnit cu deputații din Parlament, eu i-am îndemnat, am făcut apel ca Republica Moldova să ratifice cât mai curând posibil Convenția de la Istanbul, pentru că acest lucru va transmite un semnal puternic privind respectarea și promovarea drepturilor omului aici, în Republica Moldova.”
Europa Liberă: V-aș cere acum niște precizări la ceea ce ați spus: aș vrea să știu, de exemplu, ce v-au spus autoritățile legat, iată, de recomandarea Dvs. că ar trebui reformat CSM-ul și ar trebui excluşi de acolo procurorul general și ministrul justiției?
Nils Muiznieks: „Pot să vă spun că reacția a fost una mixtă. Pe de o parte, există recunoașterea acestui fapt, a acestei probleme și am înțeles că deja a fost pregătit un proiect de lege. Acest proiect de lege a fost înaintat, dar încă nu a fost adoptat, privind scoaterea din componența Consiliului Superior a procurorului general. Și se pare că e mai puțină rezistență în ceea ce privește eliminarea procurorului general din Consiliul Superior al Magistraturii, dar există o rezistență mai mare atunci când vine vorba despre scoaterea ministrului de Justiție.
De asemenea, realitatea politică este de așa natură, după cum ni s-a spus, că o astfel de modificare va necesita și amendarea Constituției, iar la momentul actual, având în vedere configurația actuală a Parlamentului, nu este clar dacă vor fi suficiente voturi în Parlament pentru a produce o modificare în Constituție.”
Europa Liberă: Dar problema fiind care? De ce n-ar trebui să fie acești oameni în CSM?
Nils Muiznieks: „Bine, haideți s-o începem cu faptul că Consiliul Superior al Magistraturii este un organ de autoadministrare a sistemului judecătoresc, ceea ce înseamnă că acest organ trebuie să fie format preponderent din judecători și persoane alese de către sistemul judecătoresc. Prin urmare, membrii Executivului nu ar trebui să joace un rol important în activitatea acestui Consiliu, mai ales în probleme ce țin de promovarea judecătorilor sau aplicarea sancțiunilor disciplinare în privința judecătorilor.
Deci, plus la aceasta în societățile post-sovietice există tendința ca procurorul general să aibă un rol foarte mare în sistem per ansamblu, de aceea în vederea asigurării unor echilibre și contrabalanțe și pentru a balanța acest sistem, adică a contrabalansa, să spunem așa, puterile între judecători și procurori, cel mai indicat ar fi ca procurorul general să nu se regăsească în componența Consiliului.”
Europa Liberă: Următoarea precizare ține de ceea ce ziceați Dvs. că v-a bucurat decizia de a nu secretiza total deciziile judecătorești. Există probabilitatea să se mai facă încercări de acest fel, iată am aflat de exemplu despre un alt proiect de lege, adică o altă cale pe care s-ar putea merge ca să se anonimizeze hotărârile judecătorești. Aș vrea să ne explicați de ce n u este asta bine, pentru că autoritățile scot în față drepturile persoanelor la protecția datelor cu caracter personal.
Nils Muiznieks: „Bine, nu cred că este o idee bună. Pentru că, în primul rând, aceasta creează senzația, creează impresia că judecătorii și cei legați de sistemul judecătoresc încearcă să ascundă ceva. Și anume, că ei încearcă să ascundă cazurile de corupție și conflicte de interese. De asemenea că ei astfel vor încerca să ascundă incompetența judecătorilor sau vor încerca să ascundă faptul că aceste decizii sau unele decizii poartă un caracter arbitrar.
După cum am menționat eu, există cazuri, dar numărul acestor cazuri este destul de limitat. Deci, în anumite circumstanțe, dar foarte limitate, este justificată protecția datelor cu caracter personal. Eu am înțeles că Agenția Națională pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal este organul principal care face lobby pentru anonimizarea hotărârilor judecătorești, dar până la urmă acesta este rolul lor de a promova aceste aspecte. Pe de altă parte, sistemul judecătoresc trebuie să găsească un contra-echilibru ca să asigure ca interesul populației față de sistemul judecătoresc să crească.”
Europa Liberă: Ultima precizare pe care vreau s-o facem se referă la cazul Andrei Brăguța. Mă bucur să aflu de la Dvs. că autoritățile au recunoscut că a fost un dezastru. Dar aş vrea să vă întreb părerea Dvs.: cum credeți, ce a fost asta?
Nils Muiznieks: „Acest caz, cazul lui Andrei Brăguța, a scos în evidență mai multe lucruri care trebuie să fie abordate și soluționate. În primul rând, este vorba de tratarea persoanelor aflate în detenție, deci cum ele sunt tratate odată aflate în custodia autorităților, atât cum ele sunt tratate din partea angajaților acelor instituții, cât și din partea celorlalți deținuți. Și aici vreau să fac legătură cu comentariul pe care l-am făcut anterior, și anume: utilizarea excesivă a măsurii preventive, cum este arestul. Întrebarea este: de ce o persoană care se face vinovată pentru încălcarea Regulamentului traficului rutier a fost plasată în detenție?
De asemenea, aici este vorba despre tratarea persoanelor vulnerabile atât la momentul reținerii, cât și în perioada de detenție a lor. Și când spun „persoane vulnerabile”, mă refer la persoanele cu dizabilități psiho-sociale sau intelectuale, dar și la alte grupuri vulnerabile. De asemenea, este vorba despre metodele de lucru și coordonarea dintre diferite organe, cum ar fi organele de poliție, autoritățile instituțiilor de detenție, penitenciare și organele judecătorești, cum acestea și-au coordonat activitățile între ele. Așa că pot să vă zic, ca să rezum: multe rămân de făcut în acest sens.”