Ion Leahu: „Aceste cifre vorbesc despre faptul că procesul de spălare a creierilor este foarte bine pus pe roate”

Locuitorii regiunii transnistrene consideră că Ucraina reprezintă cea mai mare amenințare la adresa regiunii, urmată de Statele Unite, Moldova și România. Peste 90 la sută văd Rusia drept cel mai bun partener economic și politic, potrivit unui realizat de sociologi de la Fundația Mării Negre. Întrebați pe ce cale s-ar putea dezvolta regiunea transnistreană mai repede, respondenții au susținut în proporție de 37 la sută că prin integrarea în Federația Rusă. Alți 23 la sută sunt de părere că recunoașterea independenței ar avea acest efect și doar 5% că Transnistria s-a dezvolta mai bine realipindu-se la Republica Moldova. Despre ce vorbesc aceste date? Un punct de vedere al analistului Ion Leahu, fost membru al Comisiei Unificate de Control.

Interviul dimineții: cu Ion Leahu

Ion Leahu

Ion Leahu: „Aceste cifre vorbesc despre faptul că propaganda funcţionează. Procesul de spălare a creierilor este foarte bine pus pe roate. Doar Ucraina până în 2014 era cel mai aproape stat pentru Transnistria. Au fost situaţii când chiar se declara în cadrul Comisiei Unificate de Control că Moscova poate să aibă oricare comportament faţă de Transnistria, dar nu trebuie să uite că alături este Ucraina mare, care în orice clipă e dispusă să ne acorde ajutor.

Însă din 2014 Ucraina a devenit inamicul principal al Rusiei. Evident că automat toate sentimentele ruseşti s-au revărsat în Transnistria, iar cel mai important că au fost acceptate de polulaţia de acolo, inclusiv de etnicii ucraineni. SUA a devenit inamic datorită unor declaraţii din partea Moscovei. Însă tiraspolenii care lucrează, fac bani, ei ştiu foarte bine că o parte considerabilă de metal de la Uzina Metalurgică merge în SUA şi este plătit cu bani grei.

În ce priveşte România, unicul investitor solid care într-adevăr realizează prevederile noii legislaţii transnistrene vizavi de investiţii este din România. în loc să facă în Chişinău, unde nu a fost acceptat, s-a dus la Bender şi face acolo nişte construcţii de metal. Sunt nişte construcţii primitive, însă omul a investit şi a creat vreo 40 de locuri de muncă. De Moldova cred că nu are sens să vorbim pentru că Moldova tradițional a fost, este şi va fi dușmanul Transnistriei. ”

Europa Liberă: Când li se cere să asocieze diverse valori Transnistriei şi R. Moldova respondenţii la acest studiu spun că Nistru nu este doar o barieră naturală, ci şi o fractură de civilizaţie. Transnistrenii îşi asociază regiunea, în ordine, cu multinaţionalism, pacea, lumea rusă, statul de drept, ortodoxia.

Ion Leahu: „Lor le este convenabil să transforme Nistru într-o ruptură de civilizaţie, într-un hotar de civilizaţie pentru a demonstra că ei nu sunt din această lume şi niciodată nu vor trece Nistrul din punct de vedere al modului de a gândi şi de a percepe existenţa lor în această lume. Aşa este mai uşor de a manipula, de a spăla creierii în continuare.

Însă aşa nu o să fie întotdeauna pentru că totuşi exodul nu e doar spre Răsărit. O parte din populaţie pleacă şi în Vest unde vede câte ceva. Aşa că vor ei sau nu vor, dar ei o să fie nevoiţi să contacteze. Acolo, datorită nu ştiu căror factori, societate, în pofida multor altor chestii, este mult mai abilă, mai bine percepe lucrurile şi mai degrabă o să schimba atitudinea şi o să ia decizii. Ei pur şi simplu o să plece. Ei deja pleacă, dar o să plece mai pulţi în partea asta. Militarii o să fie întreținuți de ruşi. Un grup nu foarte numeros de businessmeni din domeniul agriculturii deja nu prea au nevoie de forţe mari de muncă. Ei au nevoie de terenuri. Tehnică au, terenuri o să fie. Practic o să fie un poligon de producere.”

Europa Liberă: Poate sau nu să apară o problemă între cele două maluri ale Nistrului, cea a asigurării cu resurse energetice? Cum funcţionează Centrala de la Cuciurgan şi cum este asigurată R. Moldova energie de pe partea stângă a Nistrului importând-o? Se zice că regiunea supraviețuiește doar faptului că Moldova cumpără această energiede acolo.

Ion Leahu: „Aşa şi este. În 2016 sau 2017, nu-mi amintesc, Chişinăul a refuzat să procure energie electrică integral de la Cuciurgan şi a acceptat oferta Ucrainei. Era tragedie mare. Era o catastrofă, începând de la faptul că în casele de schimb valutar a dispărut orice valută, inclusiv rubla rusească şi până la aceea că oamenii îşi făceau deja bagajele şi se gândeau în ce parte să o apuce pentru că toate structurile din Transnistria deveneau nefuncționale. Nu aveam cu ce plăti şi nu mai aveau nici un fel de perspectivă de existenţă. A durat doar jumătate de an.

Imaginați-vă dacă acest lucru dura mai mult timp, 10 ani şi în paralel se lucra în direcţia de a soluţiona problema datoriilor la gaze naturale. Este un instrument de şantaj enorm aceste aproape 7 miliarde de dolari care chipurile sunt datoria R. Moldova. Problema e că noi le-am plătit practic integral. Doar Moldova plătește consumul curent.”

Europa Liberă: Cei de la Tiraspol îşi dau seama ce ar însemna dacă oficial R. Moldova ar renunţa la importul de energie electrică de la Cuciurgan?

Ion Leahu: „Ei îşi dau foarte bine seama, însă ei înţeleg foarte bine că Moldova nu are încotro. Moldova de 10 ani dacă nu mai

mult tot ameninţă că se va conecta la reţelele electrice europene, însă aşa şi nu a făcut nimic. Moldova riscă în general să rămână fără energie electrică de la Cuciurgan pentru că reţelele de transmisiune ale energiei electrice sunt uzate, vechi. O furtună e capabilă să ne deconecteze completamente şi de la această sursă de energie electrică. Dar Moldova şi în acest caz doarme, scuzaţi.”

Europa Liberă: Noul Parlament şi eventual noul Guvern care va fi desemnat vor fi mai preocupaţi de soluţionarea problemei transnistrene? Se zicea că ea nu se mai regăseşte printre primele zece priorităţi.

Ion Leahu: „Noul parlament va fi suficient timp preocupat de propriile interese şi probleme interne, inclusiv legate de buget care are probleme foarte mari. Adică sunt probleme mult mai importante decât problema transnistreană. Această problemă dacă nu ar fi fost derapată pe aceste șine incorecte prin semnarea celor trei protocoale, avea să fie lasată aşa cum este ea.”

Europa Liberă: Să mocnească?

Ion Leahu: „Să mocnească. La urma urmei este Comisia unificată de Control, este Comandamentul unificat, militari care îşi fac

meseria. Însă dacă nu o fost înţelegere, ne-au pus pe jar cele opt decizii şi Transnistria ne sucește mereu mâinile ca ele să fie realizate, duse până la capăt. Sunt tratative interminabile, poziţii incerte din partea Chișinăului şi dimpotrivă avem o avansare tot mai activă şi agresivă a Tiraspolului.”

Europa Liberă: Ce înseamnă această avansare agresivă din partea Tiraspolului? Cum o vedeţi, cum o înţelegeţi şi de ce?

Ion Leahu: „Trei protocoale, opt puncte semnate care în principiu au defăimat Chişinăul în văzul absolut tuturor şi a populaţiei şi a partenerilor din exterior. Chişinăul a ridicat mâinele şi a permis să fie atras în această cursă care duce numai la suveranitatea şi independenţa Transnistriei.”

Europa Liberă: Se zicea că sunt paşi mici către o rezolvare mare a problemei.

Ion Leahu: „Nu poate să fie această tactică reuşită din punctul de vedere a reintegrării teritoriale a R. Moldova. deja nu se mai aplică sticherul pe mașinile transnistrene care utilizează numere nu e clar ale cui, neutre. Nu se mai fac paşi spre confirmarea legală a faptul că terenurile aparţin fermierilor moldoveni. În orice clipă orice persoană poate să le retragă acele hârtii, certificate şi omul din nou rămâne fără teren. Nici în cazul şcolilor nu se face nimic. Cedările s-au făcut şi se aşteaptă în continuare să fie făcute din partea Chişinăului fără nici un fel de atitudine la procesul de reglementare.”

Europa Liberă: Cine este implicat direct în cedările care se fac în favoarea regimului secesionist?

Ion Leahu: „Guvernarea.”

Europa Liberă: Altă dată ați lăudat-o, tot aici la microfonul Europei Libere.

Ion Leahu: „Probabil că este puţin a conştientiza, a identifica problema şi a găsi soluţii corecte. Posibil este uşor de la microfon

să aduci critici, învinuiri, dar este şi altă vorbă – dacă ţi-ai luat responsabilitatea, cel puţin analizează din mai multe puncte de vedere. Este comunitatea de experţi. Înainte de a face un pas serios e oare atât de greu de convocat 20-25 de experţi care cunosc aceste lucruri, de făcut un atac asupra problemei şi apoi să se ia decizia? Dacă se proceda aşa, cine ştie poate nu ar fi fost comise atâtea greşeli, atâtea situaţii ce le permit transnistrenilor cu capul în sus să respingă orice pas, orice mână întinsă din partea Chişinăului.”

Europa Liberă: Anul 2019 poate aduce ceva nou în rezolvarea problemei transnistrene? Igor Dodon era destul de optimist. În calitate de şef de stat el spunea că anume 2019 va demonstra că există voinţă politică, că cele două maluri se pot apropia.

Ion Leahu: „Dumnealui deţine funcţia de preşedinte a R. Moldova şi el este obligat să fie optimist. Chiar dacă analizăm pachetul cu care al a mers la München cu un potenţial succes în el deşi

propunerea concretă care va fi făcută Transnistriei referitor la statut, la modul de integrare este ţinută în secret el poate fi uşor descifrat. Or federalizare, or confederalizare, altă variantă nu există. Noi nu suntem atât de naivi ca să admitem că Transnistria o să ridice drapelul alb şi o să meargă în calitate de subiect de categoria a doua în componenţa R. Moldova.”

Europa Liberă: Şi Tiraspolul ar accepta această federaţie sau confederaţie?

Ion Leahu: „Prin 2003 atunci când Putin era dispus să semneze, probabil că avea să accepte. Astăzi ei gata, nu mai acceptă.”

Europa Liberă: Şi atunci de ce se insistă pe această idee?

Ion Leahu: „Dacă este situaţia, trebuie de propus sau de inventat soluţii. Şeful statului având aparatul s-a antrenat şi el în problemă şi a inventat aceste puncte care sunt axate din nou pe contribuția şi implicarea din exterior. Oameni buni, dar care e poziţia Chişinăului? Ce propune Chișinăul? Are el o viziune clară? Poate să aibă Chișinăul, Moldova un rol sau nu?

Eu consider că de aici ar trebui de început. Sunt propuneri foarte neplăcute care deloc nu miroase a uşor. Mă refer la soluţionarea problemei importului energiei electrice. Haideți un an de zile să importăm din altă parte, să ne conectăm la sistemul energetic european şi o să vedem care va fi reacţia.”