Palestinienii au declanșat ieri o grevă generală în Israel și în teritoriile Autorității Palestiniene, în special în cele ocupate de Israel, iar ciocniri au avut loc până și în Ierusalim, cum o constată The Guardian.
Multe puncte de control, checkpoints, au fost atacate de grupuri de tineri palestinieni. Unii analiști sunt convinși că Beniamin Netaniahu e gata să mențină actuala ofensivă militară, care durează de 10 zile, vreme de încă două săptămâni, până va trece data limită de 2 iunie acordată șefului opoziției, Yair Lapid, pentru a forma un guvern. Trecută acea dată, Israelul va trebui să organizeze noi alegeri, a cincea oară din aprilie 2019 încoace.
Neputința mai-marilor lumii
În vremea aceasta, cum o anunță Le Figaro, Emmanuel Macron a discutat situația din Orientul Apropiat cu președintele Egiptului, Abdel Fattah Al-Sissi, în vizită la Paris, cei doi organizând și o videoconferință cu regele Abdallah al II-lea al Iordaniei, căutând să determine Consiliul de Securitate ONU să adopte o rezoluție comună.
Rolul Iordaniei este foarte important, deoarece regele Abdallah este în mod legal „gardianul și protectorul” locurilor sfinte din Ierusalim ale musulmanilor, în primul rând moscheea al-Aqsa.
O a patra reuniune de urgență a Consiliului de Securitate ONU a avut loc ieri cu ușile închise, după ce cea de duminică nu dăduse niciun rezultat. La Bruxelles, Le Soir analizează neputința Consiliului de Securitate al ONU, minat de dreptul de veto al celor cinci puteri nucleare (SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia și China), ceea ce explică și de ce vreme de un deceniu ONU nu a putut face nimic în fața războiului civil din Siria, iar acum se regăsește în aceeași situație în fața conflictului israelo-palestinian. Tot la Bruxelles, La Libre Belgique scrie despre „această criză de Biden s-ar fi lipsit”.
Despre ruptura care se adâncește, în legătură cu Israelul, între Biden, care ezită să condamne, și întreaga aripă stângă a partidului democrat scrie și Washington Post.
La fel, miniștrii de externe ai Uniunii Europene au avut ieri o videoconferință de urgență, însă nici ei n-au reușit până acum, în reuniunile precedente, să ajungă la o poziție comună. Miniștrii au discutat ieri seară chestiunea proporționalității între realitatea rachetelor trase de Hamas asupra teritoriului israelian și violența răspunsului. Israelul poate cu tot mai puțină forță de convingere să vorbească despre bombardamente „chirurgicale”, care evită civilii, când din numărul aproximativ de 222 victime palestiniene de până acum peste 60 sunt copii.
Reuniunea miniștrilor de externe a fost cerută de șeful diplomației europene, Josep Borrell, care a redactat un comunicat comun în care UE cere o „încetare a focului”. Toate țările UE au acceptat comunicatul, mai puțin Ungaria, care a argumentat că asta ar încălca dreptul Israelului de a se apăra. Ba chiar, ministrul maghiar de externe, Péter Szijjártó, a acuzat UE că ar fi părtinitoare, dacă nu chiar „anti-Israel”. Asta a determinat gestul neobișnuit al șefului diplomației UE, Josep Borrell, de a face cunoscut presei numele țării care se opune comunicatului comun: Ungaria.
Desigur, este dificil pentru UE sau NATO să medieze, dat fiind că nu pot vorbi decât cu una din părți, deoarece Hamasul, care conduce în Gaza, este înscris de UE pe lista organizațiilor teroriste. Pe de altă parte, Europa e cel mai mare partener comercial al Israelului, așa încât o pârghie de constrângere ar putea exista.
În acest timp, cum o scrie la Izvestia, Rusia propune Moscova ca loc de întâlnire eventual pentru negocieri între Israel și palestinieni.
Le Monde are un mare articol explicativ despre „expertiza iraniană în serviciul facțiunilor palestiniene din Gaza”. De la conflictul militar din 2014 încoace, Hamasul a reușit, cu sprijinul gardienilor revoluției din Iran, să-și amelioreze considerabil capacitățile militare.
Astfel, palestinienii din Hamas și Jihadul Islamic au primit nu doar armament suplimentar și de mare calitate, dar au și învățat cum să conturneze „Domul de Fier”, marele sistem anti-rachetă israelian: trăgând de pildă un mare număr de proiectile într-un timp foarte scurt.
Acesta este și motivul pentru care Israelul caută să elimine în mod special «inginerii» și cadrele tehnice ale Hamasului. La fel, după ce armata israeliană a anunțat că a distrus locuința din Gaza a liderului islamist Yehiya Sinwar, Washington Post trece în revistă principalele figuri islamiste palestiniene și eforturile trecute ale Israelului de a-i lichida.
El Pais, în Spania, menționează, printre alte victime, moartea a doi lucrători thailandezi în Israel, loviți de o rachetă palestiniană.
Manifestații în favoarea palestinienilor au avut loc în mai multe capitale occidentale, iar la Londra, cum o anunță The Times, poliția anchetează în cazul unei femei polițist care a fost surprinsă cântând “free Palestine” împreună cu manifestanții.
„Netaniahu a vrut mai ales să-și salveze pielea” (Haaretz)
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné oferă în numărul din această dimineață (doar în ediția pe hârtie) o întreagă revistă a presei israeliene, acoperind tot spectrul politic. Astfel, cotidianul Haaretz (stânga laică) scrie: „Tot ce se întâmplă astăzi putea fi evitat. Dar Netaniahu vrea doar să-și salveze pielea”... iar Le Canard explică cum, după ce n-a reușit să formeze un guvern, în urma ultimelor alegeri, Netaniahu riscă acum să-și piardă imunitatea penală, fiind anchetat pentru corupție și o serie de alte delicte.
Haaretz mai scrie că poliția israeliană i-a provocat pe palestinieni, aruncând grenade în moscheea al-Aqsa și stropind manifestanții cu o apă împuțită care a făcut să miroasă insuportabil împrejurimile moscheii. Dar până și ziarul conservator Israel Hayom consideră că ceea ce face Netaniahu consistă în „a turna gaz peste foc”, pentru a putea poza în salvator al națiunii.
Sau, cum o constată Jerusalem Post: «Israel câștigă bătălia, dar Hamasul a câștigat războiul.» Iar Le Canard enchaîné conchide că în 12 ani de când se află la putere, Netaniahu a flirtat atât de mult cu extrema dreaptă, religioasă sau nu, încât asta a încurajat fanaticii din ambele tabere.
O seară cecenă: violența afișată pe față
Trecând la o cu totul altă temă și la alte extreme, cu ocazia săptămânii dedicate drepturilor persoanelor LGBT, canalul de televiziune franco-german ARTE a prezentat ieri seară impresionantul documentar american Welcome to Chechnya, disponibil pe HBO, despre soarta disperată a homosexualilor în această republică în care Putin i-a lăsat mână liberă dictatorului local Ramzan Kadîrov, tot ieri seară difuzând și un alt documentar, Kadîrov: Ubu, dictatorul Ceceniei.
Ramzan Kadîrov a fost deja gonit de pe principalele rețele sociale, iar conturile i-au fost închise, inclusiv o vreme cel la care ținea și îl folosea cel mai mult, contul de Instagram. Alți ceceni importanți continuă însă să pozeze și să posteze nestingheriți pe rețelele sociale, precum șeful poliției din orășelul Argun, în apropiere de Groznîi, care e lăsat să posteze pe Instagram, de pildă, fotografia unui pistol cu încărcătorul scos și însoțit de comentariul: « E dovedit științific că păcănitul siguranței de la pistol înlocuiește 40 de min. de discuție educativă, iar un glonț tras în picior schimbă cu aproape 100% percepția omului asupra vieții. »
In momentul începerii persecutării homosexualilor in Cecenia, publicasem în variantă românească o anchetă a Radio Europa liberă despre persecutarea homosexualilor în Cecenia. Astăzi, Le Monde, dintotdeauna specializat în afacerile cecene, detaliază felul în care autoritățile ruse permit clanului Kadîrov să-și afișeze pe față violența, pentru a intimida și a domina în mica republică autonomă, de unde ultimii apărători ai drepturilor omului au plecat sau au fost forțați să plece.
În 2017, Cecenia a fost cuprinsă de un val de represiune împotriva homosexualilor care a atras atenția comunității internaționale, inclusiv a Human Rights Watch. De multe ori, familiile însele simt presiunea de a spăla „rușinea”, cum o consideră societatea, omorând atunci, sau gonind persoana bănuită.
In romanul Pantere parfumate fac de mai multe ori aluzie la tratamentul brutal al homosexualilor in Cecenia, unde ei pot fi arestați, bătuți, închiși sau chiar omorâți.
Scena, în roman, se petrece în baia publică a satului, în salonul de masaj, unul din putinele locuri în Cecenia in care bărbații se pot atinge între ei fără a da de bănuit.
Exact asta s-a întâmplat însă cu un dispărut al cărui caz a ajuns in atenția organizațiilor rusești pentru apărarea drepturilor omului, ba chiar și a Amnesty International, caz pe care l-am prezentat aici.
Erdoğan: “Cu mâinile însângerate, Biden scrie istorie”
În sfârșit, presa din Turcia, dar și în cea din Rusia, se scrie mult astăzi despre cum, supărat pe America, pe Europa și pe universul neislamic în general, președintele turc Erdoğan l-a acuzat luni seara pe Joe Biden că prin sprijinul adus Israelului el are “mâinile însângerate”.
— “Kanlı ellerinizle tarih yazıyorsunuz”: i-a transmis supărat Erdoğan lui Biden, adică: “Cu mâinile acelea însângerate veți scrie istorie”. Pornind de aici, în încheiere, iată cum presa în toate limbile a încercat să reproducă expresia lui Erdoğan, totul însoțit de puțină etimologie:
1. Kanlı= însângerat (citește: kanlî), “bloody”, de la kan = sânge. Presa în toate limbile s-a repezit să găsească formula justă: în portugheză: Erdogan acusa Biden de ter 'sangue nas mãos' ; în spaniolă: Biden tiene las "manos ensangrentadas", apoi: “des mains ensanglantées”, “blutigen Hände", desigur, “bloody hands” etc. Pentru agențiile rusești, Biden are mâinile “băgate în sânge” (руки в крови), sau, mult mai exact: «пишет историю своими кровавыми руками». Adică: “scrie istorie cu mâinile însângerate”.
2. ellerinizle = cu mâinile dumneavoastră; de la “el” = mână. În turcă, limbă aglutinată (ca maghiara sau finlandeza), cuvântul se descompune în particule: el-ler-in-iz-le, ceea ce dă: “cu mâinile voastre” (ca paranteză, "el", mână, a dat etimologic și numeralul "elli" = 50);
3. tarih = "istorie", cuvânt arab, împrumutat în turcă prin persană, تاریخ.
4. yazıyorsunuz = voi, sau dumneavoastră, scrieți, de la "yazmak", a scrie.
Interesant este că verbul “a scrie”, *yaz-, a fost împrumutat și în cecenă, limbă caucaziană, "yazdan", (яздан), prin intermediul limbii tătarilor nogai care au domnit din Caucaz până în Crimeea. Menționez astea pentru a reveni la kan = sânge, deoarece numele de familie „Kan Demir” = „Sânge de Fier” era foarte popular la tătarii Evului Mediu. De acolo, sub forma Kantemir, el a fost preluat de foarte multe clanuri cecene.
Și astăzi numele de familie Kantemirov este foarte frecvent la ceceni. Dar acel prestigiu s-a răsfrânt și la noi, făcându-l pe Dimitrie Cantemir să spună cu mândrie că neamul lui se trage din Crimeea, „de la Crîm”.
Și iată cum, printr-un abil procedeu mnemotehnic vom reține că în turcă sânge se spune „kan”, deoarece și noi l-am avut pe „Kantemir”, „sânge de fier”, iar Joe Biden are mâinile însângerate, "kanlı" (citește: kanlî).