Spicherul Andrian Candu a făcut o nouă declarație optimistă despre recuperarea fondurilor furate din sistemul bancar. Relatând presei despre informații proaspete de la compania Kroll angajată să găsească banii, Candu a spus săptămâna trecută că „există progrese”, că ar exista chiar „claritate” despre unde au fost ascunse unele sume și a vorbit despre „conlucrare strânsă” între Kroll și procuratura moldoveană. Declarațiile procurorilor, însă, sunt mult mai rezervate.
Your browser doesn’t support HTML5
Kroll caută miliardul furat. Cine îi caută pe făptași?
Nu ar fi pentru prima dată când reprezentanţii instituţiilor anticorupţie se arată sceptici în privinţa informaţiilor oferite de compania Kroll. La finele lui 2015, într-o şedinţă în Parlament, la care s-a dezbătut subiectul devalizării sistemului bancar, şeful Centrului Naţional Anticorupţie, Viorel Chetraru, a menţionat că raportul întocmit la acea vreme de compania Kroll nu are valoare procesuală ci doar informativă pentru organele naţionale de anchetă. „Un lux care a costat prea mult”, a conchis atunci Viorel Chetraru.
La aproape doi ani distanţă, instituţiile anticorupţie împărtăşesc acelaşi scepticism. După o recentă întâlnire cu reprezentanţii companiei Kroll preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că „există o cooperare pe diferite dimensiuni” şi speranţă că „ne vom mişca foarte repede şi la nivel de recuperare”. Fără a diminua din importanţa investigaţiilor realizate de Kroll, şeful procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari spune că acestea nu au cum înlocui acţiunile instituţiilor naţionale de urmărire penală:
„Evident că poate fi interpretat ca document care are importanţă pentru cauză, de fapt, orice document, orice informaţie adiţională în viziunea mea va fi utilă pentru avansarea în investigaţie. Kroll-ul este o companie care identifică unde s-au dus banii. Pe Kroll nu-i interesează cine-i vinovat sau nu, ei arată spre compania X sau Y. Kroll nu poate să spună cine în stă în spatele companiei, îi trebuie anumite mijloace probatorii sau investigaţii mai avansate.”
În ce priveşte dosarele ce vizează devalizarea celor trei bănci falimentate, Banca de Economii, Unibank şi Banca Socială, şeful procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari, insistă că numărul acestora este mult mai mare decât cele câteva dosare mediatizate:
„Pe care suntem mai avansaţi, pe care suntem mai puţin avansaţi. Unele dosare, cum sunt cele pe Shor, au fost trimise în instanţa de judecată, Platon, Filat au fost transmise în judecată, deja sunt condamnaţi. Gacichevici este la faza cercetării judecătoreşti, sper că în cel puţin jumătate de an să obţinem o sentinţă, adică, o hotărâre reieşind din probele care au fost administrate. Sunt alte dosare care sunt în gestiune la moment, adică se fac acţiuni de urmărire penală în privinţa altor persoane.”
Scepticismul domină şi în tabăra experţior. Fostul președinte al Comisiei economie, buget, finanțe a Parlamentului, economistul Veaceslav Ioniță admite că recuperarea banilor dispăruţi reprezintă un proces destul de anevoios la fel şi demonstrarea vinovăţiei tuturor celor implicaţi:
„Să nu uităm că noi trebuie să demonstrăm in instanţa de judecată că un bun sau anumiţi bani în cont sunt banii care au fost furaţi din Republica Moldova. Eu aş vrea să fiu foarte optimist că noi vom reuşi să demonstrăm acest lucru în 80 la sută din cazuri. De fapt, în privinţa banilor nu am o problemă, sunt bani în conturi şi i-am adus în Republica Moldova. Dar imaginaţi-vă că noi obţinem bunuri, iar aceste bunuri trebuie să le vinzi. Evident că nu mai poţi să le vinzi la preţul care au fost procurate, deci, cu certitudine suma va fi şi mai mică.”
În pofida asigurărilor date de procurori că sunt pe urmele făptaşilor, felul în care se desfăşoară ancheta în dosarul devalizării băncilor a fost criticat în spaţiul public. În primul rând pentru că şedinţele de judecată au loc cu uşile închise, în al doilea rând, pentru că nu există o transparenţă în ce priveşte recuperarea banilor şi, în al treilea rând, pentru că primarul de Orhei, Ilan Shor, se află acum în arest la domiciliu, chiar dacă în raportul Kroll este prezentat ca o figură cheie în ce priveşte furtul miliardului.